FLORI v. ROMANIA

Publicat la 12 septembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 47429/21 Marian FLORI împotriva României depusă la 1 noiembrie 2021 comunicat la 24 august 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul consum excesiv de forță de către un ofițer de poliție care a făcut uz de o armă de foc care a determinat leziuni care periclitează viața reclamantului și la lipsa eficacității anchetei penale efectuate în cadrul incidentului. La 20 martie 2019 reclamantul a fost implicat într-o ceartă cu un alt individ pe stradă; când ofițerii de poliție au venit la locul faptei, reclamantul a fugit în mașina sa. Persoana cu care se certa a spus ofițerilor de poliție că reclamantul a fost beat, că avea o sticlă de bere și că a jurat la el. Ofițerii de poliție au început să-l urmărească cu masina. În timpul urmăririi, reclamantul și-a oprit mașina și a încercat să scape pe jos. Unul dintre ofițerii de poliție l-a urmărit în piciorul stâng. Potrivit poliției, înainte de a trage, a dat un avertisment verbal asupra intenției sale de a folosi o armă de foc și a tras patru focuri de avertizare. Potrivit raportului forensei, reclamantul a avut nevoie de 150 de zile de îngrijire medicală pentru rănile pe care le-a suferit pentru a le vindeca; aceste răni erau mortale. Reclamarea reclamantului împotriva hotărârii procurorului a fost respinsă de Hotărârea Interlocutoriei din 26 aprilie 2021 (propusă la 11 mai 2021 din Curtea Județeană Dolj. Curtea internă a constatat că normele de tragere a unui pistol au fost respectate (avertisment verbal și avertisment în conformitate cu Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române) și faptul că utilizarea forței a fost proporțională. A respins argumentul reclamantului cu privire la încălcarea normelor mai stricte privind utilizarea armelor de foc prevăzute prin Legea modificată nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și muniții care a limitat-o la situațiile în care persoana care rezista arestării prezintă un risc pentru viață și pentru membru. Invocând art. 2 și 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că ofițerul de poliție a folosit forța potențial letală în circumstanțe în care acest lucru nu era absolut necesar, cu autoritățile interne de investigație și instanța care nu a evaluat în mod corespunzător proporționalitatea acestei utilizări printr-o investigație eficace. A fost încălcat dreptul reclamantului la viață, garantat de art. 2 din Convenție în acest caz? În special: A fost absolut necesar în sensul articolului 2 § 2 să recurgă la o utilizare a forței care a amenințat viața reclamantului (Soare și alții c. România, nr. 24329/02, §§§ 126-130, 22 februarie 2011)? Statul pârât, în circumstanțele prezentului caz, a fost echipat cu măsurile legislative, administrative și de reglementare necesare care definesc circumstanțele limitate în care funcționarii de aplicare a legii pot folosi forța (a se vedea, mutatis mutandis, Makaratzis c. Grecia [GC], nr. 50385/99, §§ 56-59, CEDO 2004 XI6)? având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, CEDH 2000-VII) și reamintind abordarea generală a Curții de examinare a procedurii în ansamblul anchetei (a se vedea Armani Silva c. Regatul Unit [GC], nr. 5878/08, § 286, 30 martie 2016), a fost ancheta în cazul în care autoritățile interne au încălcat art. 2 din Convenție? Având în vedere concluziile Curții de județ Dolj, precum și argumentele conexe guvernului român care au condus la adoptarea de către Comitetul de Miniștri la 9 iunie 2021 la 1406 reuniunea deputaților miniștri Rezoluției CM/ResDH(2021116), Guvernul este invitat să elaboreze un cadru legislativ și de reglementare privind utilizarea armelor de foc de către poliția aplicabile la momentul respectiv. În special, sunt invitați să precizezeze dacă Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și muniții a fost aplicabilă faptelor cazului.

Published on 12 September 2022

FOURTH SECTION

Application no. 47429/21

Marian FLORI

against Romania

lodged on 1 November 2021

communicated on 24 August 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged excessive use of force by a police officer who made use of a firearm resulting in life-threatening injuries to the applicant and the lack of effectiveness of the criminal investigation conducted in the incident.

On 20 March 2019 the applicant was involved in a quarrel with another individual on the street; when police officers came to the scene, the applicant fled in his car. The person he was quarrelling with told police officers that the applicant was drunk, that he was holding a bottle of beer and that he had sworn at him. The police officers began to chase him by car. During the pursuit, the applicant stopped his car and tried to escape on foot. One of the police officers chasing him shot him in the left leg. According to the police officer, before shooting, he gave a verbal warning of his intent to use a firearm and fired four warning shots.

According to the forensic report, the applicant needed 150 days of medical care for the injuries he suffered to heal; these injuries were life-threatening.

Following the incident, a criminal investigation was opened against the police officer, but eventually discontinued. The applicant’s complaint against the prosecutor’s office’s decision was rejected by final Interlocutory Judgment of 26 April 2021 (drafted on 11 May 2021) of the Dolj County Court. The domestic court found that the rules for firing a gun had been complied with (verbal warning and warning shots as required by Law

no.

218/2002 on the organization and functioning of the Romanian Police) and that the use of force was proportional. It dismissed the applicant’s argument concerning the breach of the stricter rules on the use of firearms provided by the amended Law no. 17/1996 on the regime of firearms and ammunition which limited it to situations where the person resisting arrest poses a risk to life and limb.

Invoking Articles 2 and 6 § 1 of the Convention, the applicant complained that the police officer had made use of potentially lethal force in circumstances where this was not absolutely necessary, with the domestic investigative authorities and court failing to adequately assess the proportionality of such use through an effective investigation.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant’s right to life, ensured by Article

2 of the Convention, been infringed in the present case? In particular:

Was it absolutely necessary for the purposes of Article 2 § 2 to resort to a use of force which threatened the applicant’s life (

Soare and Others v.

Romania

, no. 24329/02, §§ 126-130, 22 February 2011)?

Was the respondent State, in the circumstances of the present case, equipped with the necessary legislative, administrative and regulatory measures defining the limited circumstances in which law

‑

enforcement officials may use force (see, mutatis mutandis,

Makaratzis v.

Greece

[GC], no.

50385/99, §§ 56-59, ECHR 2004

‑

XI6)?

2.

Having regard to the procedural protection of the right to life (see paragraph

104 of

Salman v.

Turkey

[GC], no.

21986/93, ECHR 2000-VII) and recalling the Court’s general approach of examining the investigation proceedings as a whole (see

Armani

Da

Silva

v. the United Kingdom

[GC], no.

5878/08, § 286, 30 March 2016), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article

2 of the Convention?

3.

In the light of the Dolj County Court’s findings as well as the Romanian Government’s related submissions which led to the adoption by the Committee of Ministers on 9

June 2021 at the 1406

th

meeting of the Ministers’ Deputies Resolution CM/ResDH(2021)106, the Government are invited to elaborate on the legislative and regulatory framework concerning the use of firearms by the police applicable at the relevant time. In particular, they are invited to specify if Law no. 17/1996 on the regime of firearms and ammunition was applicable to the facts of the case.