3ra-395/20 — contestarea actului administrativ

3ra-395/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-395/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (R.Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Sîrbu, V.Mihaila A.Minciuna)

D E C I Z I E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Întreprinderea de

Producție și Comerț ,,Icam” Societate pe Acțiuni împotriva Societății pe Acțiuni

,,Apă-Canal Chișinău” cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău” și a

fost menținută hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La data de 5 iulie 2018, 17 august 2018, 11 septembrie 2018 și 12 octombrie

2018 Întreprinderea de Producție și Comerț ,,Icam” Societate pe Acțiuni (în

continuare ÎPC ,,Icam” SA) a depus cereri de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ împotriva Societății pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”

(în continuare SA ,,Apă-Canal Chișinău”) cu privire la contestarea actelor

administrative.

În motivarea acțiunilor reclamanta a indicat că în luna iulie 2017 angajații

întreprinderii pârâte au efectuat un control în cadrul întreprinderii de unde au

prelevat apă în vederea determinării coeficientului diferențiat.

Potrivit facturilor primite ulterior, a aflat că acest coeficient a fost majorat de

zeci de ori, din care considerent le-a remis în adresa pârâtei, explicând detaliat

motivele.

Prin răspunsul SA „Apă-Canal Chișinău” a aflat că contractul nr.7-156/ps341j

din 26 martie 2009 a fost reziliat și că începând cu 1 mai 2017 toate relațiile juridice

cu privire la epurarea și pre-epurarea apei vor fi stabilite printr-un acord bilateral, pe

care însă nu l-a primit până în prezent.

1

În opinia sa, facturile fiscale seria AAE 1454288 din 30 aprilie 2018, seria AAE

2810098 din 31 mai 2018, seria AAE 5426300 din 29 iunie 2018 și seria AAE

7209976 din 27 iulie 2018 emise de către SA ,,Apă-Canal Chișinău” sunt

neîntemeiate și ilegale, contrare legislației în vigoare și care urmează a fi anulate,

deoarece firma nu are încheiat cu pârâta nici un contract prin care să fie reglementată

modalitatea de calculare a tarifelor pentru recepționarea și preepurarea apelor uzate

cu concentrații majorate de poluanți, astfel încât facturile contestate constituie o

încălcare flagrantă a prevederilor Legii privind serviciul public de alimentare cu apă

și canalizare, ce reglementează că relația operator-consumator se realizează exclusiv

în bază de contract, iar prevederile contractului nr. 7-156/33 din 12 iunie 2002

încheiat înre părțile din litigiu privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate în

canalizarea municipală nu poate fi aplicat la speța în cauză.

Astfel, reclamanta nu este de acord cu metoda de prelevare a probelor și cu

sumele reflectate în facturile expediate în adresa sa din următoarele considerente:

societatea nu utilizează apă în interesul de producție (fapt confirmat și prin actul din

04.01.2018), apa fiind utilizată numai pentru nevoi menajere, întreprinderea

reclamantă deja achitând în acest sens un tarif de 4 ori mai mare pentru canalizarea

apei decât consumatorii casnici, fapt ce în opinia sa deja include serviciile de epurare

suplimentară a apei.

Nici un raport public prezentat de pârâtă nu include cheltuieli de epurare a apei

suplimentare, prin urmare nu prestează serviciile pentru care consumatorii plătesc,

pentru impunerea tarifului diferențiat pentru serviciile de recepționare în sistemul

municipal de canalizare a apelor uzate.

În continuare, reclamanta a susținut că noua metodologie de calcul a apelor

uzate cu concentrații majorate de poluanți utilizată ilegal de către pârâtă a stârnit

largi critici din partea societății civile și a agenților economici privind lipsa de

legalitate și previzibilitate a SA ,,Apă-Canal Chișinău” cât și necesitatea

perfecționării cadrului de reglementare în acest domeniu la adoptarea astfel de

decizii. Or, calculul propus și folosit în practică de către SA ,,Apă-Canal Chișinău”

constituie un act nefondat și nejustificat, utilizat în lipsa vreunui temei legal.

Reclamanta în susținerea opiniei enunțate a menționat și faptul că Consiliul

Concurenței a constatat prin decizia nr. APD-61 din 4 decembrie 2017 încălcarea de

către pârâtă a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) lit. a) al Legii concurenței nr.

183/11.07.2012, în acest sens operatorului fiindu-i aplicată amendă, deoarece SA

„Apă-Canal Chișinău”, fiind unicul operator ce prestează serviciul public de

alimentare cu apă și canalizare, deține o poziție abuziv dominantă pe piață și, prin

urmare, aplică discriminatoriu tarife în mod diferit față de agenții economici în lipsa

unui contract privind recepționarea și epurarea apelor uzate cu concentrații majorate

de poluanți.

În vederea soluționării cauzei pe cale extrajudiciară, reclamanta ÎPC ,,Icam”

SA a înaintat cereri prealabile către SA ,,Apă-Canal Chișinău”, solicitând retragerea

și anularea facturilor fiscale contestate, însă prin răspunsurile sale pârâta a respins

cererile prealabile ca fiind neîntemeiate, informând-o asupra faptului că facturile

contestate au fost emise în conformitate cu legislația în vigoare.

2

Deoarece întreprinderea pârâtă a refuzat soluționarea cererilor prealabile prin

care s-a solicitat anularea facturilor fiscale, ÎPC ,,Icam” SA a depus prezentele

acțiuni în instanța de contencios administrativ care prin încheierea din 4 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, au fost conexate într-un singur proces,

reclamanta solicitând în temeiul art. 14, 17 al Legii contenciosului administrativ, art.

22 al Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare nr.303/2013,

anularea facturilor fiscale seria AAE 1454288 din 30 aprilie 2018, seria AAE

2810098 din 31 mai 2018, seria AAE 5426300 din 29 iunie 2018 și seria AAE

7209976 din 27 iulie 2018 emise de către SA ,,Apă-Canal Chișinău”.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de ÎPC ,,Icam” SA a fost admisă integral,

fiind anulate facturile fiscale seria AAE 1454288 din 30 aprilie 2018, seria AAE

2810098 din 31 mai 2018, seria AAE 5426300 din 29 iunie 2018 și seria AAE

7209976 din 27 iulie 2018 emise de către SA ,,Apă-Canal Chișinău”.

La 24 aprilie 2019, în interiorul termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) Cod

de procedură civilă, SA ,,Apă-Canal Chișinău” a declarat apel împotriva hotărârii

din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, care la 5 iulie 2019 a fost

completat cu motivare, solicitând în final admiterea apelului, casarea integrală a

hotărârii instanței de fond cu emiterea unei decizii noi, de respingere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA ,,Apă-Canal Chișinău” și a fost menținută hotărârea din 29

martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a hotarârii

instanței de fond, la data de 11 decembrie 2019, SA ,,Apă-Canal Chișinău” le-a

contestat cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a actelor

judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei decizii

noi, de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel motivată, anexate

la dosar, suplimentar invocându-se că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei și au

prezentat poziții contradictorii în motivarea deciziei, deoarece au interpretat eronat

Legea nr. 303/2013 (redacția de până la intrarea în vigoare a modificărilor din 8

martie 2019) privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, în special

art. 22 alin. (18), adică concluziile expuse în actele judecătorești sunt în contradicție

cu circumstanțele cauzei. Or, facturile fiscale au fost emise conform prevederilor

legale, iar temeiuri de anularea acestora nu sunt.

A menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat o apreciere

corespunzătoare probelor invocate în acest sens, circumstanțe ce impun admiterea

recursului în sensul declarat, or, în cazul de față, instanța de apel a evitat să

examineze observațiile apelantei, însușind prioritar cele invocate de intimata ÎPC

,,Icam” SA.

Constatând toate cele relatate supra, recurenta conturează o opinie tendențioasă

a instanței de apel de reținere și însușire a motivării din hotărârea primei instanțe,

3

fără a da o apreciere tuturor probelor în ansamblu, fără a răspunde la toate temeiurile

invocate de apelanta-recurentă, ignorând nemotivat unele afirmații sau cel puțin

nemotivând prevalarea unor circumstanțe, pe care s-a bazat soluția emisă, asupra

celorlalte probe existente la dosar.

În concluzie, a arătat că instanța de apel judecând apelul a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a le examina sub toate aspectele. Or,

în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerințelor solicitate în acțiune, era

indispensabil de a supune controlului legalitatea hotărârii atacate cu apel în baza

argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziției instanței pe fiecare din

argumentele invocate, având ca suport raționamentele reținute ca rezultat al

coroborării tuturor probelor.

În acest sens, a enunțat că instanța de apel nu a elucidat materialul probatoriu,

or, instanța de apel s-a rezumat în a menține hotărârea instanței de fond, fără să dea

o careva apreciere argumentelor apelantei-recurente în coraport cu hotărârea

contestată.

Ca urmare, a opinat că instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate de

admitere a acțiunii (vol.II,f.d.168-171).

La data de 10 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat recursul

recurentei SA ,,Apă-Canal Chișinău” în adresa intimatei ÎPC ,,Icam” SA, cu

explicarea dreptului de a depune referință (vol.II,f.d.177).

Prin referința depusă la 16 martie 2020, ÎPC ,,Icam” SA a solicitat respingerea

recursului depus de SA ,,Apă-Canal Chișinău” cu menținerea deciziei din 16

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 29 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat inclusiv în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță în partea procedurală urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului

administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială

urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii facturilor

4

fiscale ce se contestă, și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

Or, în speță procedura administrativă a fost inițiată în anul 2018 și se referă la

o activitate administrativă inițiată până la 1 aprilie 2019, aspect care determină, că

la caz se vor aplica dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus la data de 11 decembrie 2019 (vol.II,f.d.168) este în

termen, or, decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 16 octombrie 2019

(vol.II,f.d.159) și recepționată de recurentă la data de 13 noiembrie 2019

(vol.II,f.d.167).

Prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul depus de

SA ,,Apă-Canal Chișinău” a fost numit pentru examinare în complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces și

reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în

recurs, deoarece criticele recurentei SA ,,Apă-Canal Chișinău” au fost expuse cu

suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de SA ,,Apă-Canal Chișinău” urmează a fi

respins, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194 alin. (1) și (2) Cod administrativ, în procedura în prima

instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept. În

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte

a dreptului material.

5

Din actele și lucrările dosarului prezentate și necontestate de părți, dar și

determinate de instanțele ierarhic inferioare în fazele procesuale anterioare se atestă

că la data de 12 iunie 2002 între părțile din litigiu a fost încheiat contractul pentru

livrarea apei și recepționarea apelor uzate nr.7-156-33, valabil până în prezent

(vol.I,f.d.47-49).

Ulterior, între ÎPC ,,Icam” SA și SA „Apă-Canal Chișinău” a fost încheiat

contractul nr. 7-156/ps341j din 26 martie 2009, care reglementa modalitatea de

recepționare și pre-epurare a apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți, însă

acesta a fost reziliat în mod unilateral de către SA „Apă-Canal Chișinău”, fapt

comunicat reclamantei prin scrisoarea nr.1200/4574 din 27 martie 2017

(vol.I,f.d.32).

Prin aceeași scrisoare, SA „Apă-Canal Chișinău” a informat ÎPC ,,Icam” SA că

începând cu data de 1 mai 2017 raporturile de recepționare și evacuare a apelor uzate

vor fi reglementate suplimentar prin semnarea unui acord bilateral întocmit în

conformitate cu prevederile legislației de mediu, inclusiv Regulamentul privind

cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare

și/sau în corpuri de apă pentru localitățile urbane și rurale, în care vor fi stabilite

condițiile de deversare a apelor uzate în sistemul public de canalizare, reieșind din

mai multe particularități ale activității companiei reclamante, însă un acord sau

contract cu privire la recepționarea și pre-epurarea apelor uzate cu concentrații

majorate de poluanți între reclamantă și pârâtă nu a fost semnat.

După cum s-a constatat, SA „Apă-Canal Chișinău”, prin procesele-verbale nr.

3237, 3238 din 23 aprilie 2018 și nr. 3432, 3433 din 30 mai 2018 precum și în baza

rapoartelor nr. 3603, 3604 din 21 iunie 2018 și nr.3 664, 3665 din 2 iulie 2018 a

prelevat probe de ape uzate din căminul de control de la agentul economic ÎPC

,,Icam” SA de pe adresa mun. Chișinău, str. Tighina, 65, care, au fost supuse

încercărilor la Laboratorul de ape uzate al agenților economici, acreditat cu nr. LI-

038.

Conform rezultatelor rapoartelor de încercări nr. 491 din 27 aprilie 2018, nr.

492 din 2 mai 2018, nr. 630, 631 din 6 iunie 2018, nr. 748, 749 din 27 iunie 2018 și

nr. 783, 784 din 9 iulie 2018, în probele de ape uzate prelevate a fost stabilită o

depășire a normativelor concentrațiilor maxim admisibile (vol.I,f.d.50-53, 126-130).

Drept rezultat și ținând cont că s-a depistat depășirea normativelor

concentrațiilor maxim admisibile la ingredienții indicați în rapoartele de încercări

sus-indicate, SA „Apă-Canal Chișinău” conform facturilor fiscale seria AAE

1454288 din 30 aprilie 2018, seria AAE 2810098 din 31 mai 2018, seria AAE

5426300 din 29 iunie 2018 și seria AAE 7209976 din 27 iulie 2018, a stabilit tariful

diferențiat pentru depășirea de către ÎPC ,,Icam” SA a concentrațiilor maxime

admise în apele uzate în sume de 10857,24 lei, 11634,68 lei, 7623,53 lei și 3324,42

lei, dispunând încasarea sumelor respective din contul agentului economic

(vol.I,f.d.55,131,162,212).

Nefiind de acord cu actele emise, la 28 mai 2018, 4 iulie 2018, 10 iulie 2018 și

16 august 2018, reclamanta ÎPC ,,Icam” SA a înaintat cereri prealabile către SA

,,Apă-Canal Chișinău” solicitând retragerea și anularea facturilor fiscale contestate

(vol.I,f.d.7,15,87,163,213), însă prin răspunsurile din 8 iunie 2018, 26 iulie 2018, 17

6

august 2018 și 14 septembrie 2018 pârâta a respins cererile prealabile ca fiind

neîntemeiate, informând-o asupra faptului că facturile contestate au fost emise în

conformitate cu legislația în vigoare (vol.I,f.d.8,89,164,214).

Din aceste considerente, ÎPC ,,Icam” SA a depus prezentele acțiuni în instanța

de contencios administrativ, care ulterior au fost conexate într-un singur proces

(vol.II,f.d.1), solicitând în final anularea ca ilegale a facturilor fiscale: seria AAE

1454288 din 30 aprilie 2018, seria AAE 2810098 din 31 mai 2018, seria AAE

5426300 din 29 iunie 2018 și seria AAE 7209976 din 27 iulie 2018 emise de către

SA ,,Apă-Canal Chișinău” (vol.I,f.d.3-5,83-85,158-161,209-211).

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea cauzei în fond și având ca obiect

contestarea actelor administrative, s-a pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii, pe

care a admis-o integral, soluție care a fost menținută fără modificări de către instanța

de apel.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că aplicarea

coeficientului și a formulei de calcul a tarifelor diferențiate nu este reglementată de

un act normativ, iar situația de incertitudine referitor la modalitatea de stabilire a

tarifului diferențiat aplicat de SA „Apă-Canal Chișinău” nu a fost înlăturată pe

parcursul judecării prezentului litigiu.

Respectiv, ținând cont de lipsa unei formule a tarifului diferențiat pentru

deversarea apelor uzate cu concentrație maxim admisibilă, s-a constatat că SA „Apă-

Canal Chișinău” a stabilit în mod unilateral tariful diferențiat, această modalitatea

de calcul a tarifului diferențiat nefiind reglementată de o normă legală.

Iar, în lipsa unei formule legale de calcul a tarifului diferențiat pentru

deversarea apelor uzate cu concentrație maxim admisibilă, SA „Apă-Canal

Chișinău” nu este în drept în mod unilateral să stabilească și să impună spre achitare

agenților economici acest tarif, în situația în care nu este reglementată de nici o

normă de drept.

Drept rezultat, SA „Apă-Canal Chișinău” a omis în a prezenta probe pertinente

și concludente cu privire la modalitatea de calculare/determinare a tarifului

diferențiat aplicat în cazul depășirii concentrației maxime admisibile în apele uzate

și evacuate în sistemele publice de canalizare, cât și a prezentării unui act juridic

încheiat între părți privind recepționarea și epurarea apelor uzate cu concentrații

majorate de poluanți, motiv pentru care acțiunea a fost admisă integral (vol.II,f.d.66-

70,160-164).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluzia instanțelor de judecată despre necesitatea admiterii

acțiunii justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită. Or, instanțele de judecată

ierarhic inferioare au stabilit corect situația de fapt și de drept în prezenta speță, au

dat o apreciere obiectivă probelor administrate și au emis hotărâri întemeiate și

legale care corespund legislației în vigoare.

În speță, Colegiu constată că cadrul legal aplicabil prezentului raport juridic

litigios este cuprins în Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și

7

canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, lege care reglementează relațiile dintre

furnizorul de apă și consumatori.

În conformitate cu art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul public de

alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 (în vigoare la data

emiterii actelor administrative contestate și la data depunerii acțiunii în instanța de

contencios administrativ), în cazul în care volumul substanțelor în suspensie,

consumul biochimic de oxigen pentru 5 zile (CBO 5), precum și alți indicatori

depășesc normativele aprobate în modul stabilit de legislația în vigoare, se aplică

tarife diferențiate, calculate proporțional cu indicii normativelor indicate, conform

condițiilor contractuale, iar în lipsa acestor clauze în contractul obligatoriu –

conform modalității stabilite prin Legea nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 privind

plata pentru poluarea mediului și prin alte acte legislative în vigoare.

Colegiul reține că norma enunțată prevede două posibilități de aplicare a

tarifului diferențiat pentru depășirea concertaților maxime admisibile în apele uzate

și anume: conform condițiilor contractuale convenite de către consumator și SA

„Apă-Canal Chișinău”, iar în lipsa unor asemenea clauze contractuale, conform

modalității stabilite prin Legea privind plata pentru poluarea mediului și prin alte

acte legislative.

Respectiv, din conținutul dispoziției menționate, rezultă că SA „Apă-Canal

Chișinău” are obligația de a indica în mod expres modalitatea de calcul a sumei

înaintate spre plată clientului.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normei enunțate, este

evident că instanțele de judecată, examinând cauza, corect au concluzionat despre

necesitatea admiterii acțiunii ÎPC ,,Icam” SA și dispunerii anulării facturilor fiscale.

Or, atât în facturile contestate, cât și în referințele și cererea de apel anexate la

dosar, SA „Apă-Canal Chișinău” nu a indicat modalitatea de calcul a tarifului

diferențiat, invocând în mod general, că tariful a fost determinat conform

prevederilor art. 22 alin. (18) al Legii nr. 303/2013 și a contractului privind livrarea

apei și recepționarea apelor uzate nr. 7-156-33 din 12 iunie 2002 încheiat cu

reclamanta, fără însă a oferi explicații în acest sens.

În circumstanțele enunțate și având în vedere că aplicarea coeficientului și a

formulei de calcul a tarifelor diferențiate nu este reglementată de un act normativ,

iar situația de incertitudine referitor la modalitatea de stabilire a tarifului diferențiat

aplicat de SA „Apă-Canal Chișinău” nu a fost înlăturată pe parcursul judecării

prezentului litigiu, se constată că actele administrative contestate și anume facturile

fiscale seria AAE 1454288 din 30 aprilie 2018, seria AAE 2810098 din 31 mai 2018,

seria AAE 5426300 din 29 iunie 2018 și seria AAE 7209976 din 27 iulie 2018 emise

de către SA ,,Apă-Canal Chișinău” corect au fost anulate de către instanțele ierarhic

inferioare, or, acestea contravin prevederilor Legii nr. 303/2013, așa cum, în aceste

facturi fiscale nu a fost indicată modalitatea de determinare a tarifului diferențiat

aplicat ÎPC ,,Icam” SA.

Drept rezultat, soluția instanțelor de judecată de admitere a acțiunii și de anulare

a actelor administrative este întemeiată.

8

Aceasta deoarece recurenta-reclamantă, în calitatea sa de client, a fost pus într-

o situație de incertitudine referitor la modalitatea de stabilire a tarifului diferențiat

aplicat de SA „Apă-Canal Chișinău”.

Cât privesc argumentele recurentei SA „Apă-Canal Chișinău” cu referire la

faptul că temei pentru emiterea facturilor sus-menționate a constituit pct.3.2.1. al

contractului privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate nr. 7-156-33 din 12

iunie 2002 încheiat între părțile din litigiu, acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi

respinse, în situația în care contractul vizat nu se referă la recepționarea și epurarea

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți, având ca obiect, potrivit pct. 2

livrarea apei potabile, dar nu industriale, cât și recepționarea apelor uzate conform

normativelor concentrației maxim admisibile a substanțelor poluante. Cu atât mai

mult că, contractul încheiat între consumatorul ÎPC ,,Icam” SA și SA „Apă-Canal

Chișinău” la care face referire recurenta nu prevede modalitatea de calculare a

tarifului diferențiat pentru depășirea concertaților maxime admisibile în apele uzate.

Respectiv tariful diferențiat urma a fi aplicat conform modalității stabilite în

art. 5 din anexa nr. 5 a Legii privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII

din 25 februarie 1998 în coroborare cu art. 9 și 14 din aceeași Lege, condiție însă ce

nu se atestă la caz.

Neîntemeiate sunt și argumentele recursului cu referire la aceea că tariful

diferențiat aplicat față de ÎPC ,,Icam” SA a fost stabilit în baza art. 22 alin. (18) al

Legii nr. 303/2013. Or, cum s-a indicat supra, art. 22 alin. (18) al Legii nr. 303/2013,

stabilește mai multe modalități de calculare/determinare a tarifului diferențiat aplicat

în privința recurentei/reclamante.

În lipsa unei formule a tarifului diferențiat pentru deversarea apelor uzate cu

concentrație maxim admisibilă, SA „Apă-Canal Chișinău” stabilește în mod

unilateral tariful diferențiat, această modalitatea de calcul a tarifului diferențiat

nefiind reglementată de o normă legală sau normativă.

Respectiv, prezentarea spre plată a facturilor fiscale consumatorilor, în care

sunt indicate în mod unilateral modalitatea de calculare a tarifului diferențiat

(formula de clacul a tarifului diferențiat și coeficientul tarifului), contravine

prevederilor art. 22 alin. (18) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă

și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, or, aceasta nu a fost stabilită de

comun acord de către părțile contractante.

În acest sens, este de menționat că la moment între reclamantă și SA „Apă-

Canal Chișinău” nu este încheiat un contract cu privire la recepționarea și

preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți unde să fie indicate

modalitatea de calcul și condițiile de plată privind recepționarea și preepurarea

apelor uzate, iar Legea privind serviciul public de alimemtare cu apă și canalizare,

la care face trimitere pârâta, nu reglementează metodologia de calcul a tarifelor

diferențiate. Astfel, cert este faptul că aplicarea coeficientului și a formulei de calcul

a tarifelor diferențiate nu este reglementată la concret de nici un act normativ în

vigoare, adică SA „Apă-Canal Chișinău” stabilește în mod unilateral tariful

diferențiat.

În susținerea opiniei enunțate, sunt relevante și deciziile Consiliului

Concurenței nr. APD-61 din 4 decembrie 2017 și, respectiv nr. APD-35/17-64 din

9

13 septembrie 2019, potrivit căreia, SA „Apă-Canal Chișinău” i-a fost aplicată

amendă pentru încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) lit. a) și c) din Legea

concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, prin impunerea tarifului diferențiat pentru

serviciul de recepționare în sistemul municipal de canalizare a apelor uzate SRL

„Ivaro” și aplicarea diferențiată arbitrară a coeficienților la stabilirea tarifelor

diferentiate/plăților suplimentare pentru depășirea CMA în apele uzate evacuate,

inclusiv prin neperceperea plăților suplimentare de la o parte din întreprinderile

active din mun. Chișinău și or. Ialoveni.

Prin decizia respectivă, Plenul Consiliului Concurenței a constatat că, SA

„Apă-Canal Chișinău” fiind unicul operator ce prestează serviciul public de

alimentare cu apă și de canalizare în or. Chișinău, deține o poziție abuziv dominantă

pe piață și prin urmare aplică discriminatoriu tarifele în mod diferit față de agenții

economici în lipsa unui contract privind recepționarea și epurarea apelor uzate cu

concentrații majorate de poluanți, astfel agentul economic cum ar fi SA „Apă-Canal

Chișinău” impune în mod abuziv altor întreprinderi de același nivel tarif diferențiat

pentru serviciul de recepționare în sistemul municipal de canalizare a apelor uzate,

fapt absolut inadmisibil în condițiile Legii cu privire la poluarea mediului nr. 1540-

XIII din 25 februarie 1998.

Corespunzător, argumentele expuse de SA „Apă-Canal Chișinău” în recurs, cu

referire la legalitatea facturilor fiscale contestate, sunt neîntemeiate și nu pot fi

reținute de Colegiu. Or, acestea derivă din interpretarea unilaterală și defectuoasă a

normelor legale aplicabile speței.

Colegiul reține că recurenta SA „Apă-Canal Chișinău” în susținerea soluției de

admitere a recursului și casare a actelor judecătorești ce constituie obiectul

prezentului recurs, nu a indicat care a fost modalitatea de calcul a tarifului diferențiat

înaintat spre plată ÎPC ,,Icam” SA, dar a invocat ca indubitabilă obligația

contractuală și legală a reclamantei de a nu admite deversarea în sistemul public de

canalizare a apei uzate cu depășirea normativelor concentrațiilor maxim admisibile,

stabilite în anexa nr. 1 la Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și

deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru

localitățile urbane și rurale, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 950 din 25

noiembrie 2013, inclusiv invocând că reclamanta nu a venit cu cerere de verificare

repetată a analizelor după primirea prescripțiilor emise de intimată.

Aici, este de menționat că atât contractul privind livrarea apei și recepționarea

apelor uzate nr. 7-156-33 din 12 iunie 2002 încheiat între părțile din litigiu cât și

Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în

sistemul de canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru localitățile urbane și rurale,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 950 din 25 noiembrie

2013 nu prevede procedura, regulile, periodicitatea de prelevare a probelor de apă

uzată pentru investigațiile de laborator și de monitorizare a calității apelor uzate

industriale evacuate în sistemul public de canalizare al localității; nu este specificat

numărul de probe necesar pentru prelevare și investigații de laborator pentru

calcularea corectă a plății pentru evacuarea și epurarea apelor uzate cu concentrații

de poluanți ce depășesc limitele admisibile și recuperarea cheltuielilor suportate de

operatori; nu reglementează modalitatea și termenele de păstrare, transportare a

10

probelor de apă uzată, inclusiv a celor de rezervă, destinate verificărilor suplimentare

cu participarea reprezentanților operatorului și a agentului economic; nu

reglementează modul și termenele de contestare a legalității actelor întocmite de

operator ce confirmă prelevarea nemijlocită a probelor de apă uzată industrială

pentru investigații de laborator; nu prevede modalitatea și termenele de informare a

agenților economici despre rezultatele investigațiilor de laborator a apelor uzate

prelevate, precum și de contestare a actelor ce atestă rezultatele analizelor de

laborator respective; nu prevede subiecții care sunt în drept să efectueze nemijlocit

analizele de laborator ale apelor uzate industriale evacuate în sistemele de canalizare

ale localităților; nu este stabilită modalitatea de determinare și selectare a

indicatorilor de calitate din apele uzate industriale evacuate de către aceștia, anume

specifici domeniului activităților acestora, care necesită a fi supuși spre verificări de

laborator; nu sunt explicate clar metodologiile, mecanismele de calcul ale

concentrațiilor maximal admisibile (CMA) și ale deversărilor maximal admisibile

(DLA) ale indicatorilor de calitate ale substanțelor poluante din apele uzate evacuate

în sistemele de canalizare ale localităților și în emisare.

Ca urmare, în cazul în care operatorul nu a încheiat cu agentul economic un

contract privind evacuarea și epurarea apelor uzate cu concentrații de poluanți ce

depășesc normele stabilite, aprobate în modul stabilit, ce prevede aplicarea tarifelor

diferențiate, atunci tariful diferențiat urma a fi aplicat conform modalității stabilite

în art. 5 din anexa nr. 5 a Legii privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII

din 25 februarie 1998 în coroborare cu art. 9 și 14 din aceeași Lege.

Alte argumentele invocate de recurentă în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și

se referă la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanțele

de judecată, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate

cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept

material.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, instanțele de

judecată ierarhic inferioare au elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, au aplicat

corect normele materiale, adoptând hotărâri întemeiate și legale cu respectarea

normelor de procedură, iar cererea de recurs este neîntemeiată, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul, cu menținerea actelor judecătorești ce au

constituit obiectul recursului.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) și art. 248 alin. (1) lit. a) și alin. (2) Cod

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău”.

Se mențin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza de contencios

11

administrativ la acțiunea depusă de Întreprinderea de Producție și Comerț ,,Icam”

Societate pe Acțiuni împotriva Societății pe Acțiuni ,,Apă-Canal Chișinău” cu

privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

12