2ra-1047/20 — incasarea in ordine de regres

Dosarul nr. 2ra-1047/2020

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud.T.Andronic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Secrieru, Iu.Cotruță, V.Mihaila)

Î N C H E I E R E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania Internațională de

Asigurări ,,ASITO Direct” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania

Internațională de Asigurări ,,ASITO Direct” Societate pe Acțiuni împotriva lui

Vasilco Vasile, intervenient accesoriu Grimaliuc Ion cu privire la încasarea în

ordine de regres a despăgubirii de asigurare, a dobînzii de întîrziere și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 09 ianuarie 2018 Compania Internațională de Asigurări ,,ASITO,”

Societate pe Acțiuni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, cu completările

ulterioare împotriva lui Vasilco Vasile, intervenient accesoriu Grimaliuc Ion cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

Ulterior, în urma modificărilor în actele de constituire reclamantul Compania

Internațională de Asigurări ,,ASITO” Societate pe Acțiuni, și-a schimbat

denumirea în Compania Internațională de Asigurări ,,ASITO Direct” Societate pe

Acțiuni, fapt ce se confirmă prin Decizia privind înregistrarea modificărilor din

data de 19 octombrie 2018 (f. d. 76).

În motivarea acțiunii, reclamantul Compania Internațională de Asigurări

,,ASITO Direct” SA a invocat că, la data de 30 aprilie 2014, reclamantul în calitate

de asigurator au încheiat cu asiguratul Culincă Andrei, Contractul de asigurare

RCAI -000799312, pe un număr nelimitat de persoane, fiindu-i eliberată Polița de

asigurare obligatorie de răspundere auto internă (RCA).

A menționat că, la data de 29 mai 2014, a avut loc în raionul Călărași

accidentul rutier în uma căruia pîrîtul Vasilco Vasile, care conducea autovehiculul

de model XXXXX cu numere de înmatriculare XXXXX, a tamponat

autovehiculul de model XXXXX cu numere de înmatriculare XXXXX, condus

de intervenientul accesoriu Grimaliuc Ion.

1

A susținut că, prin sentința Judecătoriei Călărași nr.XXXXX din data de 22

septembrie 2016, pârâtul Vasilco Vasile a fost recunoscut vinovat de producerea

accidentului din data de 29 mai 2014.

A declarat că, în baza Contractului de asigurare obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule (RCAI -000799312), CIA ,,ASITO

Direct” SA, în calitate de asigurator a achitat intervenientului accesoriu Grimaliuc

Ion în calitate de păgubit, despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate în

sumă de 103 037 lei, fapt care se confirmă prin Actul de evaluare nr. 6198 din

data de 26 septembrie 2016 și Ordinul de plată nr. 2072 din data de 15 noiembrie

2016.

A solicitat reclamantul încasarea din contul lui Vasilco Vasile despăgubirea

de asigurare în sumă de 103 037 lei, dobânda de întârziere în mărime totală de 9

849,19 lei, cheltuieli suportate în legătură cu plata taxei de stat în sumă de 3 651

lei și cheltuieli pentru asistența juridică acordată în mărime de 3 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul central din 13 martie 2019

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de CIA ,,ASITO Direct” SA, s-a casat hotărârea din 13 martie 2019 a

Judecătoriei Strășeni, sediul central și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis

parțial acțiunea. S-a încasat în beneficiul CIA ,,ASITO Direct” SA din contul lui

Vasilco Vasile suma de 103 037 de lei, despăgubirea de asigurare, suma de 3000

de lei cheltuieli pentru asistență juridică în prima instanță, suma de 3 091, 11 lei

cheltuieli pentru taxa de stat în prima instanță, suma de 2318,33 de lei cheltuieli

de judecată pentru achitarea taxei de stat în instanța de apel. În rest, pretențiile din

cererea de chemare în judecată s-au respins ca neântemeiate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conform prevederilor art.

29 lit. f) al Legii nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule: Asigurătorul are dreptul

să înainteze acțiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor

atunci când: utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică

la momentul producerii accidentului.

În conformitate cu prevederile art. art. 1301 din Codul civil (în redacția

Legii nr. 1107-XV din 6 iunie 2002), prin contract de asigurare, asiguratul se

obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să

plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terț (beneficiarului

asigurării) suma asigurată or despăgubirea, în limitele și în termenele convenite.

Potrivit art. 1315 alin. (1) lit. b) din Codul civil (în redacția Legii nr. 1107-

XV din 6 iunie 2002), asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariția

dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată

sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condițiile de asigurare.

Conform art. 22 alin. (11) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22

decembrie 2006, dacă, la data producerii accidentului de autovehicul, persoana

păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate

sau distruse prin accidentul de autovehicul, posesorul unor astfel de bunuri va fi

despăgubit în temeiul acelui contract.

2

În conformitate cu art. 1329 alin. (1) din Codul civil (în redacția Legii nr.

1107-XV din 6 iunie 2002), asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare

preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanță pe care asiguratul sau o altă

persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deține în raport cu terțul

responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Conform art. 1415 alin. (1) din Codul civil (în redacția Legii nr. 1107-XV

din 6 iunie 2002), persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are

dreptul la o acțiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite

persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că pretenția cu privire la încasarea

despăgubirii de asigurare în mărime de 103 037 lei este întemeiată, deoarece, la

caz s-au întrunit condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a

pârâtului or, la momentul producerii accidentului rutier, Vasilco Vasile, vinovat

de producerea accidentului, nu dispunea de certificat de revizie tehnică la

momentul producerii accidentului, fapt ce acordă dreptul asigurătorului care a

despăgubit persoana păgubită în accidentul rutier de a înainta acțiune în regres.

Referitor la pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere în mărime

totală de 9 849,19 lei, instanța de apel a considerat-o nefondată și pasibilă de a fi

respinsă. Or, art. 619 din Codul civil (în redacția de până la republicare) la care

face trimitere reclamantul/apelant de încasarea dobânzii de întârziere în mărime

de 9 849,19 lei de lei se referă la obligațiile pecuniare ce rezultă din neîndeplinirea

obligațiilor contractuale și nu sânt aplicabile speței.

La 05 iunie 2020 prin intermediul oficiului poștal, CIA ,,ASITO Direct” SA

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri

de admitere în partea încasării dobânzii de întîrziere.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuie aplicată și a interpretat eronat art.572,art.575, art.602, art.619 Cod Civil,

fapt ce se încadrează în prevederile art.432 alin.(2) lit.a),b),c) Cod de procedură

civilă.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 21

ianuarie 2020, iar la 14 februarie 2020 a expediat participanților la proces copia

deciziei instanței de apel (f.d.223), însă date care ar confirma recepționarea

acesteia la materialele dosarului lipsesc. Astfel cererea de recurs declarată la 05

iunie 2020 prin intermediul oficiului poștal, de către CIA ,,ASITO Direct” SA

este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

3

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 22

iuniee 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d.11, vol. II).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimații nu

au depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

4

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de CIA ,,ASITO Direct” SA.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania Internațională de

Asigurări ,,ASITO Direct” Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5