2rac-299/18 — încasarea în ordine de regres a sumelor achitate cu titlu de despăgubire de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea în ordine de regres a sumelor achitate cu titlu de despăgubire de asigurare
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2rac-299/18 — încasarea în ordine de regres a sumelor achitate cu titlu de despăgubire de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2rac-299/18
Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Râșcani (V. Gîrleanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gr. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac)
Î N C H E I E R E
25 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
judecătorii: Victor Burduh
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Compania Internațională de
Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Agachi Sergiu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania „Intact
Asigurări Generale” Societate pe Acțiuni împotriva Companiei Internaționale de
Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni, intervenient accesoriu Flioșter Igor cu privire
la încasarea, în ordine de regres a sumei achitate cu titlu de despăgubire de asigurare și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 1 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societatea pe
Acțiuni și s-a menținut hotărârea din 5 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani,
c o n s t a t ă :
La 1 septembrie 2016 Compania „Intact Asigurări Generale” Societate pe Acțiuni, a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Internaționale de Asigurări
„Asito” Societatea pe Acțiuni, intervenient accesoriu Flioșter Igor cu privire la
încasarea, în ordine de regres a sumei achitate cu titlu de despăgubire de asigurare și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 17 iulie 2011, în satul Roseica,
raionul Tatarbunarî, regiunea Odessa, Ucraina, s-a produs un accident rutier cu
implicarea autoturismului de model „xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx,
condus de Necrîtov Serghei, și automobilul de model „xxxxx”, cu numărul de
înmatriculare xxxxx, condus de Flioșter Igor.
Compania „Intact Asigurări Generale” Societate pe Acțiuni a menționat că, la data
producerii accidentului rutier, autoturismul de model „xxxxx, deținea polița de asigurare
„CASCO” Seria CA nr. 348/09, eliberată de Compania „Asigurări Generale VitoriAsig”
1
Societatea pe Acțiuni, care, la 29 aprilie 2016, și-a schimbat denumirea în Compania
„Intact Asigurări Generale” Societate pe Acțiuni.
Totodată, a comunicat că, la data de 19 iulie 2011 Necrîtov Serghei a informat
Compania „Asigurări Generale VitoriAsig” Societatea pe Acțiuni despre producerea
cazului asigurat, iar la 9 august 2011, cu participarea părților interesate, inclusiv și
Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni, a fost întocmit
procesul-verbal de constatare a pagubelor.
A relatat că, prin hotărârea nr. 220 din 15 decembrie 2011, Compania „Asigurări
Generale VitoriAsig” Societatea pe Acțiuni a calculat suma de 18 820 de lei cu titlu de
despăgubire de asigurare pentru Necrîtov Serghei, însă, ultimul nefiind de acord cu
soluția asiguratorului, a depus împotriva acestuia o cerere de chemare în judecată la
Judecătoria Cahul. În cadrul procesului, prin încheierea din 1 februarie 2016 a
Judecătoriei Cahul, au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii de partea
pârâtului, Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni și
Flioșter Igor.
A mai precizat că, instanței de judecată a fost prezentată ordonanța din 22 iulie
2011, emisă de ofițerul de urmărire penală Klimovici V.N., conform căruia s-a stabilit
că, accidentul rutier s-a produs ca rezultat al acțiunilor lui Flioșter Igor, care,
deplasându-se în urma autoturismului de model „xxxxx, nu a adaptat viteza, reieșind din
condițiile de trafic și fără a ține o distanță suficientă, a tamponat autoturismul specificat.
Reclamanta a relatat că, prin hotărârea din 12 septembrie 2014 a Judecătoriei Cahul,
acțiunea depusă de Necrîtov Serghei a fost admisă integral și s-a dispus încasarea de la
Compania „Asigurări Generale VitoriAsig” Societatea pe Acțiuni a sumei de 49 867 de
lei, dintre care 21 572 de lei, cu titlu de prejudiciu material, 22 799 de lei, cu titlu de
penalitate, 5 496, cu titlu de dobânda de întârziere și suma de 5 500 de lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată. Prin decizia din 5 mai 2015 a Curții de Apel Cahul a fost admis
apelul declarat de Compania „Asigurări Generale VitoriAsig” Societatea pe Acțiuni și s-
a modificat hotărârea din 12 septembrie 2014 a Judecătoriei Cahul, prin micșorarea
cuantumului despăgubirii de asigurare de la 21 572 de lei la suma de 20 803 lei,
penalitatea de 22 799 de lei la suma de 3 789, 60 de lei, dobânda de întârziere de la 5
496 de lei la suma de 883, 32 de lei și cheltuielile de judecată de la 5 500 de lei la suma
de 3 764, 28 de lei. Prin încheierea din 18 noiembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție,
recursul declarat de avocatul Dumitran Ignat în interesele lui Necrîtov Serghei a fost
declarat inadmisibil.
În temeiul deciziei din 5 mai 2015 a Curții de Apel Cahul a fost eliberat titlul
executoriu nr. 2- 2069/2011, iar prin încheierea din 30 septembrie 2015 a executorului
judecătoresc Dușcov Valentin a fost intentată procedura de executare nr. 152-169/15.
Conform broderului de calcul al cheltuielilor de executare nr. 152-169, emis de
executorul judecătoresc Dușcov Valentin, au fost calculate cheltuieli de executare și
onorariul în sumă de 3 124 de lei, iar la data de 23 mai 2016, prin ordinul de plată nr.
03, reclamantul a achitat lui Necrîtov Serghei, prin intermediul executorului
judecătoresc Dușcov Valentin, suma totală de 32 364, 43 de lei, dintre care 29 240, 43
de lei stabilită prin decizia din 5 mai 2015 a Curții de Apel Cahul și 3 124 de lei,
cheltuieli de executare și onorariul executorului judecătoresc în cadrul procedurii de
executare nr. 152-169/15.
2
Mai mult, s-a invocat prevederile art. 1329 alin. (1) din Codul civil, conform căruia
„Asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume,
dreptul la creanță pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de
asigurare îl deține în raport cu terțul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau
contractul nu prevede altfel”.
Reclamanta Compania „Intact Asigurări Generale” Societate pe Acțiuni a solicitat
încasarea, în ordine de regres, din contul Companiei Internaționale de Asigurări „Asito”
Societatea pe Acțiuni a despăgubirii de asigurare în mărime de 20 803, 23 de lei,
precum și a cheltuielilor de judecată, ce se compun din taxa de stat achitată la depunerea
acțiunii în sumă de 624, 09 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 5
000 de lei.
Prin hotărârea din 5 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
acțiunea depusă de Compania „Intact Asigurări Generale” Societate pe Acțiuni a fost
admisă.
S-a încasat, în ordine de regres, de la Compania Internațională de Asigurări „Asito”
Societatea pe Acțiuni în beneficiul Companiei „Intact Asigurări Generale” Societate pe
Acțiuni despăgubirea de asigurare în mărime de 20 803, 23 de lei, precum și cheltuielile
de judecată compuse din taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în mărime de 624, 09
lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 5 000 de lei.
Prin decizia din 1 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins ca
neîntemeiat apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societatea
pe Acțiuni și s-a menținut hotărârea din 5 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
La data de 11 iunie 2018, Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societatea
pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Agachi Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei
din 1 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că, consideră decizia instanței de apel neîntemeiată,
nefondată și pasibilă de a fi casată, deoarece a fost adoptată cu aplicarea și interpretarea
eronată a normelor de drept material.
A mai menționat că, instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor și
circumstanțelor cauzei, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (4) din
Codul de procedură civilă, constituie temei pentru casarea deciziei contestate.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă
integral.
Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 1 martie 2018, dar date
care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.
Astfel, recursul declarat la data de 11 iunie 2018, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către Compania Internațională de
Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Agachi Sergiu,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.
3
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Compania Internațională de
Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Agachi Sergiu, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului
cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în
art. 432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor
procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța
de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
În conformitate cu art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
4
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa
constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu
a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca
fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a
Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
inadmisibil recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări „Asito”
Societatea pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Agachi Sergiu.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Compania Internațională de
Asigurări „Asito” Societatea pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Agachi Sergiu.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Victor Burduh
Nicolae Craiu
5