2ra-1005/20 — Încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1005/20 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra–1005/20
Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi (sediul central), (jud. N. Ghedrovici)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)
Î N C H E I E R E
15 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Arnicauto”,
reprezentată de avocatul Pîcălău Dorian,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL
”Arnicauto” împotriva Primăriei s. Merenii Noi, intervenient accesoriu Agenția
Achiziții Publice cu privire la constatarea ilegalității refuzului și încasarea sumei,
împotriva deciziei din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de către SRL ”Arnicauto” și menținută hotărârea din 20
iunie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi (sediul central),
con st ată:
La 12 ianuarie 2018, SRL ”Arnicauto” a înaintat în instanță cerere de chemare
în judecată împotriva Primăriei s. Merenii Noi, intervenient accesoriu Agenția
Achiziții Publice cu privire la încasarea sumei pentru efectuarea lucrărilor
suplimentare privind amenajarea, pentru efectuarea reparațiilor obiectului cu codul
CPV 45233142-6, str. Tineretului, r. Anenii Noi, în mărime de 121 815 de lei.
În motivarea cererii a indicat că, în anul 2015, societatea reclamantă a câștigat
licitația privind efectuarea lucrărilor de construcție al drumului - str. Tineretului, s.
Merenii Noi, r. Anenii Noi. Ca rezultat al câștigării licitației, la 15 septembrie
2015, a fost încheiat contractul nr. 1, din 15 septembrie 2015, cu Primăria s.
Merenii Noi, r. Anenii Noi, pentru efectuarea reparațiilor obiectului cu codul CPV
45233142-6.
La 29 februarie 2016, au fost finalizate lucrările, fiind întocmit procesul -
verbal de recepție finală, nr. 1, precum și întocmite 3 facturi fiscale, prin care s-a
demonstrat faptul, că lucrările au fost îndeplinite în mod complet iar pârâta nu a
avut careva pretenții, inclusiv și la momentul de față. Totodată, pe parcursul
executării lucrărilor, de către reprezentanții Primăriei, în persoana Primarului, A.
Ivanov, s-a solicitat efectuarea unor lucrări suplimentare, în scopul amenajării în
continuare al aceluiași drum, dar cu condiționarea în prealabil, că aceste lucrări
deja depășesc volumul lucrărilor efectuate, conform contractului de antrepriză
nominalizat mai sus. Astfel, din contul societății reclamante, au fost efectuate
1
lucrări suplimentare, fiind evaluate la suma de 121 815 lei, care au fost reflectate în
procesul-verbal cu privire la evaluarea lucrărilor suplimentare, nr. 2 din 11 mai
2016, cu anexa devizului local de lucrări suplimentare, fiind semnat de către
reprezentanții Primăriei, iar la finele lucrărilor executate, în perioada anului 2016,
au fost executate lucrările date, fapt confirmat prin procesul-verbal de recepție a
lucrărilor executate, în mărime de 121 815 lei.
Ca rezultat, în urma lucrărilor efectuate, a fost întocmită factura fiscală nr.
FA 4181577, din 20 martie 2017, care a fost prezentată pârâtei, cu solicitarea de a
fi semnată și respectiv achitată suma de bani, dar la care a fost refuzat, sub diverse
pretexte.
Astfel, la 07 decembrie 2017, a adresat Primăriei o solicitare de achitare a
costurilor lucrărilor suplimentare, însă, la 13 decembrie 2017, a primit răspuns
eronat, care nu corespunde documentelor prezentate, prin care Primăria contrar
actelor, a indicat că întreprinderea a pus Primăria în fața faptului că a efectuat
lucrări suplimentare, necoordonând în prealabil. În viziunea societății reclamante
cele invocate de pârâtă nu corespunde realității, deoarece, în prealabil, a convenit
cu pârâta despre necesitatea acestor lucrări și a constatat că ultima dorește
îndeplinirea lor, și doar după aceasta efectuându-le.
Prin acțiunile sale, Primăria s. Merenii Noi i-a creat SRL ”Arnicauto” un
prejudiciu de ordin material, deoarece, lucrările le-a efectuat cu atragerea propriilor
surse financiare, inclusiv materiale.
În fața instanței de judecată SRL ”Arnicauto” a solicitat încasarea sumei
pentru efectuarea lucrărilor suplimentare de amenajare, pentru efectuarea
reparațiilor obiectului cu codul CPV 45233142-6, str. Tineretului, r. Anenii Noi, în
mărime de 121 815 lei și constatarea ca fiind nelegitim refuzul de achitarea
costului lucrărilor, precum și constatarea legalității efectuării lucrărilor
suplimentare.
Prin hotărârea din 20 iunie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi (sediul central),
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 11 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de către SRL ”Arnicauto” și menținută hotărârea din 20 iunie 2019
a Judecătoriei Anenii Noi (sediul central).
Pentru a decide astfel instanțele au reținut că, în speța se constată lipsa
condițiilor în baza cărora SRL ”Arnicauto” ar avea un cadru legal pentru a fi
admise pretențiile sale or, după cum este indicat în pct. 5 din contractul nr. 1 din 15
septembrie 2015, în cazul când urmează să fie făcute modificări la valoarea
contractului privind majorarea sau reducerea acesteia, părțile se vor conforma
prevederilor actelor normative cu incidență în domeniul achizițiilor publice ce
reglementează modalitățile de ajustare a valorii contractelor de achiziții publice.
La efectuarea lucrărilor suplimentare, la care se face trimitere, nu s-a ținut
cont de prevederile Legii cu privire la achizițiile publice și anume s-au încălcat
prevederile art. 46, nu a fost respectată procedura de achiziție publică pentru
lucrările suplimentare cu valoarea estimată în sumă de 121 815 de lei.
La 11 mai 2020 (prin oficiul poștal), SRL ”Arnicauto”, reprezentată de
avocatul Pîcălău Dorian, a declarat recurs împotriva deciziei din 11 februarie 2020
a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe
cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.
2
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL
”Arnicauto”, reprezentată de avocatul Pîcălău Dorian, inadmisibil, din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de SRL ”Arnicauto”, reprezentată de avocatul
Pîcălău Dorian, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi
reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se
insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul
evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
3
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de către SRL ”Arnicauto”, reprezentată
de avocatul Pîcălău Dorian.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ”Arnicauto”,
reprezentată de avocatul Pîcălău Dorian.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
4