3ra-1459/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1459/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1459/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud: N. Măligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „Lernovit”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Lernovit” împotriva Primăriei mun. Chișinău și Direcției

generale arhitectură, urbanism și relații funciare a Consiliului municipal Chișinău

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Primarul general al municipiului Chișinău și

Consiliul municipal Chișinău, a fost casată hotărârea din 30 mai 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 01 iulie 2015, SRL „Lernovit” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău și Direcției generale arhitectură,

urbanism și relații funciare a Consiliului municipal Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, potrivit contractului de arendă

funciară nr.4609/2006 din 10 iulie 2006, Primăria mun. Chișinău i-a dat în arendă

reclamantului lotul de pământ, cu suprafața 0,0063 ha, nr. cadastral XXXXX,

pentru exploatarea ulterioară a pavilionului comercial, iar ulterior, la data de 25

iunie 2010, prin acord adițional la contractul de arendă, termenul de arendă a

terenului dat a fost prelungit pe o perioadă de 5 ani – până la data de 10 iulie 2015.

Potrivit contractului de arendă funciară nr.4609/2006 din 10 iulie 2006 și acordului

adițional din 25 iunie 2010 la contractul de arendă menționat, Primăria mun.

Chișinău și-a rezervat dreptul de a rezilia contractul de arendă cu SC „Lernovit”

SRL.

A menționat că la data de 27 noiembrie 2014, Primăria municipiului Chișinău

prin preavizul nr.06-111/956, a solicitat SC „Lernovit” SRL eliberarea lotului de

1

pământ până la 15 martie 2015. SC „Lernovit” SRL, conducându-se de prevederile

art. 915 alin. (2) din Codul civil, a ignorat solicitarea Primăriei mun. Chișinău.

A susținut că la data de 22 mai 2015, Pretura sectorului Ciocana mun.

Chișinău, prin notificarea nr.03-16/163 din 18 mai 2015 a înștiințat SC „Lernovit”

SRL și pe alți agenți economici despre faptul că, conform dispoziției Primarului

General nr. 342- d din 13 mai 2015 „Cu privire la realizarea prevederilor Planului

urbanistic de detaliu, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/29

din 22 ianuarie 2009 și amenajarea spațiului public de la intersecția bd. Mircea cel

Bătrîn 2 colț cu str. Ginta Latină”, au fost obligați să demonteze pavilioanele

comerciale care îi aparțin, până la data de 01 iunie 2015. La notificarea menționată

a fost anexată dispoziția Primarului General, nr. 342-d din 13 mai 2015, iar prin

dispoziția contestată, printre altele s-a dispus că se consideră inoportună

funcționarea ulterioară a obiectivelor amplasate pe apeductele magistrale din bd.

Mircea cel Bătrîn 2 și în zona lor de protecție (pct. 1); se demontează, se

reamplasează și, după caz, se evacuează, în termen până la 01 iunie 2015,

pavilioanele comerciale, amplasate pe apeductele magistrale din bd. Mircea cel

Bătrân 2 și în zona lor de protecție, ale următorilor agenți economici: SRL

„Alexcior” (contractul de arendă funciară nr.5496/2010, cu termenul de valabilitate

până la 10 noiembrie 2015), SRL „Prorialia” (contractul de arendă funciară

nr.5424/2010 încheiat între Primăria municipiului Chișinău și ÎI „Afanasii”, cu

termenul de valabilitate până la 23 august 2015), SRL „Lernovit” (contractul de

arendă funciară nr.4909/2006, cu termenul de valabilitate până la 10 iulie 2015),

SRL „Iosilin” (contractul de arendă funciară nr.4849/2008, cu termenul de

valabilitate expirat la 23 septembrie 2013); SRL „Velis” (acordul adițional la

contractul de arendă funciară nr.3384/2002, cu termenul de valabilitate expirat la

06 noiembrie 2014) și ÎI „Ion Cuceinic” (contractul de arendă funciară

nr.5549/2010, cu termenul de valabilitate până la 15 decembrie 2015) (pct.3).

A afirmat că SC „Lernovit” SRL și alți agenți economici, la data de 29 mai

2015, s-au adresat către Primăria mun. Chișinău cu cerere prealabilă, solicitând

revocarea în tot a dispoziției Primăriei municipiului Chișinău nr. 342-d din 13 mai

2015 în termen de 30 de zile. Tot la data de 29 mai 2015, SC „Lernovit” SRL, prin

preaviz privind prelungirea contractului de arendă funciară nr.4609/2006 din 10

iulie 2006, a informat Primăria mun. Chișinău despre dorința de a prelungi

Contractul de arendă funciară sus-menționat asupra lotului de pământ cu suprafața

de 0,0063 ha din bd. Mircea cel Bătrîn, 2, pentru exploatarea pavilionului

comercial, însă la data de 10 iunie 2015, Consiliul municipal Chișinău a refuzat în

prelungirea contractului de arendă funciară nr.4609/2006 din 10 iulie 2006.

A relatat că potrivit certificatului privind lipsa sau existența restanțelor față de

bugetul public național nr. C001512025 din 29 mai 2015, SC „Lernovit” SRL nu

are restanțe față de bugetul public național. Mai mult, la data de 11 iulie 2015, SC

„Lernovit” SRL a achitat suma de 2 219 lei cu titlu de plată pentru arenda funciară,

conform acordului adițional nr.4609/2006 din 10 iulie 2010, iar potrivit actului de

control a datoriilor, eliberat SC „Lernovit” SRL de către SA „Apă Canal

Chișinău”, s-a stabilit că la 06 iunie 2015, soldul în folosul SC „Lernovit” SRL

2

pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare este în sumă de 282,13

lei și acest fapt dovedește că SC „Lernovit” SRL și-a onorat și își onorează

obligațiunile contractuale până în prezent, contractul de arendă funciară

nr.4609/2006 din 10 iulie 2006 fiind valabil, iar Primăria mun. Chișinău

recepționează toate achitările, efectuate de reclamant.

A invocat că, dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 342-d din 13 mai 2015,

refuzul Consiliului municipal Chișinău nr. 111/3806 din 29 mai 2015, cât și

nesoluționarea în termen a cererii prealabile, înregistrată la 29 mai 2015 cu nr. 02-

111/3805, prin care SC „Lernovit” SRL și alți agenți economici, au solicitat

revocarea în tot a dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr.342-d din 13 mai 2015,

sunt neîntemeiate, urmează a fi anulate, cu obligarea Primăriei mun. Chișinău să

prelungească cu SC „Lernovit” SRL contractul de arendă funciară nr.4609/2006

din 10 iulie 2006 a lotului de pământ cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața

de 0,0063 ha, pentru exploatarea ulterioară a pavilionului comercial.

A declarat că referitor la obligarea Primăriei municipiului Chișinău să

prelungească contractul de arendă funciară nr.4609/2006 din 10 iulie 2006, SC

„Lernovit” SRL consideră că înainte de expirarea arendei (3 luni), era necesară

informarea printr-un preaviz despre nedorința de a prelungi contractul de arendă,

iar arendașul de bună-credință, care pe tot parcursul termenului de acțiune a

contractului a executat obligațiile ce și le-a asumat prin acest contract, are un drept

de preferință față de alte persoane la încheierea unui nou contract. Mai mult ca atât,

la cererea uneia dintre părți contractul poate fi reziliat în temeiul hotărârii instanței

judecătorești competente în cazul în care cealaltă parte încalcă clauzele

contractului. La fel, doar prin hotărârea instanței de judecată, urmează a fi dispusă

evacuarea, și nu samavolnic așa cum a procedat pârâtul.

A susținut că la data de 29 iunie 2015, între BC „Moldinconbank” SA, în

calitate de creditor ipotecar, și SC „Lernovit” SRL, în calitate de garant ipotecar, a

fost încheiat contractul de ipotecă, conform căruia BC „Moldinconbank” SA a

acordat lui Davoian Tatul, cu titlu de credit în baza contractului de credit, suma în

mărime de 1000000 lei, iar SC „Lernovit” SRL a garantat executarea obligațiilor

asumate 4 prin gajarea bunului imobil, situat în mun. Chișinău, bd. Mircea cel

Bătrîn 2, numărul cadastral XXXXX. Obiectul gajat este situat pe terenul, care a

fost transmis SC „Lernovit” SRL în urma încheierii contractului de arendă funciară

nr.4609/2006 din 10 iulie 2006.

A solicitat SC „Lernovit” SRL anularea dispoziției Primarului general al mun.

Chișinău nr.342-d din 13 mai 2015 cu privire la realizarea prevederilor Planului

urbanistic de detaliu, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr.22/29 din

22 ianuarie 2009 și amenajarea spațiului public la intersecția bd. Mircea cel Bătrîn,

2 colț cu str. Ginta Latină, și obligarea Primăriei mun. Chișinău să prelungească

contractul de arendă funciară nr.4609/2006 din 10 iulie 2006, încheiat cu SC

„Lernovit” SRL, pe un termen de 10 ani.

Prin hotărârea din 30 mai 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

acțiunea depusă de SRL „Lernovit” a fost admisă parțial și a fost anulată dispoziția

Primarului general al municipiului Chișinău nr. 342-d din 13 mai 2015 „ Cu privire

3

la realizarea prevederilor Planului urbanistic de detaliu, aprobat prin decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 22/29 din 22 ianuarie 2009 și amenajarea

spațiului public de la intersecția bd. Mircea cel Bătrîn, 2 cu str. Ginta latină, în

partea ce se referă la SRL „Lernovit”. A fost obligată Primăria municipiului

Chișinău să prelungească contractul de arendă funciară nr. 4609/2006 din 10 iulie

2006, încheiat cu SRL „Lernovit”, în rest acțiunea a fost respinsă (f.d.159-171).

Prin decizia din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primarul general al municipiului

Chișinău și a fost menținută hotărârea primei instanțe (f.d.195-215, Vol. I)

Prin decizia din 05 iulie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primarul general al

municipiului Chișinău, a fost casată decizia din 08 decembrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău și a fost remisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată (f.d.32-39, Voi. II).

Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primarul general al municipiului

Chișinău, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea depusă de către SRL „Lernovit” a fost respinsă.

Instanța de apel făcând referire la prevederile art. 727, 668, alin. (1), 911 alin.

(1), 921 alin. (1), art. 2 și 13 lit. a) al Legii cu privire la arendă în agricultură, art.

77 alin. (2) al Legii privind administrația publică locală, a concluzionat asupra

netemeiniciei acțiunii depuse de SRL „Lernovit”, deoarece în virtutea prevederilor

contractuale ultima era obligată de a elibera lotul de pământ arendat, pe cont

propriu, la prima indicație a Primăriei municipiului Chișinău, obligație ce reiese

atât din contractul de arendă funciară nr. 4609/2006 din 10 iulie 2006, cât și din

acordul adițional la contractul de arendă din 25 iunie 2010.

De asemenea instanța de apel a reținut că nu este relevantă invocarea

ilegalității actului administrativ și anume decizia nr. 342-d din 13 mai 2015, pe

motiv că există un contract de arendă, or, actul administrativ urmează a fi contestat

strict pentru temeiurile indicate în legea contenciosului administrativ, pe când

relațiile ce decurg din contractul de arendă se examinează separat și nu au

relevanță speței.

Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond făcând trimitere la art.

904 Cod civil, nu a ținut cont de faptul că nu a fost încheiat un nou contract cu

SRL „Lernovit”, iar contractul existent nu mai poate fi prelungit din motive

temeinice și anume dispoziția Primarului general al municipiului Chișinău nr.342-d

din 13 mai 2015, „cu privire la realizarea prevederilor Planului urbanistic de

detaliu, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/29 din 22

ianuarie 2009 și amenajarea spațiului public de la intersecția bd. Mircea cel Bătrîn,

2 cu str. Ginta Latină”. Temeiuri de anulare a actului administrativ sus menționat

nu au fost constatate.

La data de 01 august 2018, SRL „Lernovit” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

4

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept

material și procedural, și anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată,

nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzei în fond, nu au fost dovedite circumstanțele considerate

ca fiind stabilite, iar concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

A menționat că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 6 și art. 668

din Cod civil și a extins dincolo de ipotezele la care se aplică prevederile art. 26

alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, deoarece instanța nu este

competentă să se expună asupra oportunității emiterii actului administrativ.

A relevat că, odată ce a fost realizat acordul în vederea transmiterii terenului

în arendă acesta nu mai poate fi revocat pe temei de oportunitate, or, acordul

îmbracă o formă obligatorie pentru părți.

A conchis că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 679, 725 alin. (1),

art. 727, 728, 732, 911 și art. 915 din Codul civil și prin urmare a interpretat eronat

prevederile pct. 3 al Contractului de arendă funciară nr. 4609/2006 din 10 iulie

2006 și pct. 4.5. al acordului adițional la acesta.

Prin referința depusă la data de 02 noiembrie 2018 Consiliul mun. Chișinău și

Primarul general al mun. Chișinău au solicitat respingerea recursului declarat de

SRL „Lernovit” și menținerea deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău

ca fiind legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 29 mai

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 01 august 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

5

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL „Lernovit”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul

declarat de către SRL „Lernovit”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

6

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Lernovit”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Lernovit” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7