2ra-362/19 — Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-362/19 — Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-362/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cotruță, I. Țurcan, N. Simciuc)

ÎNCHEIERE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Societatea

comercială „Arnicauto” societate cu răspundere limitată, reprezentată de avocatul

Ludmila Bîrcă și Agenția Achiziții Publice,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

comercială „Arnicauto” societate cu răspundere limitată împotriva Agenției Achiziții

Publice, Președintelui grupului de lucru al Primăriei satului Copceac, raionul Ștefan

Vodă, Vasile Țînțari și Societății cu răspundere limitată „Algu Construct” cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Societatea comercială „Arnicauto” societate cu

răspundere limitată, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă și Agenția Achiziții

Publice și a fost menținută hotărârea din 19 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, corectată prin încheierea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La data de 06 decembrie 2016 SC „Arnicauto” SRL a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Agenției Achiziții Publice, Președintelui grupului de lucru al

Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, Vasile Țînțari și SRL „Algu Construct” cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 23 martie 2015 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Achiziții Publice, Președintelui

grupului de lucru al Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, Vasile Țînțari și SRL

„Algu Construct”, intervenient accesoriu Primăria sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă cu

privire la anularea procesului-verbal nr. 1 din 29 decembrie 2014 al grupului de lucru

al Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, anularea hotărârii grupului de lucru nr. 1

1

din 23 ianuarie 2015 a Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, anularea deciziei

Agenției Achiziții Publice nr. 75/15 din 23 februarie 2015 ca nefondată și ilegală,

anularea licitației publice nr. 2353/14 din 29 decembrie 2014 și rezultatele acesteia,

obligarea grupului de lucru al Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă de a prezenta

declarația semnată pe propria responsabilitate de Președintele acestuia, Vasile Țînțari,

prin care s-a angajat să respecte necondiționat prevederile legislației în domeniul

achizițiilor publice în cadrul desfășurării licitației publice nr. 2353/14 din 29 decembrie

2014, obligarea grupului de lucru al Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă de a

reevalua ofertele, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie declarat învingător al

licitației publice nr. 2353/14 din 29 decembrie 2014 și să încheie contractul de achiziție,

obligarea Agenției Achiziții Publice de a înregistra contractul de achiziție publică

încheiat între SC „Arnicauto” SRL și grupul de lucru al Primăriei sat. Copceac, r-nul

Ștefan Vodă, obligarea Agenției Achiziții Publice de a-i elibera un exemplar al

contractului de achiziție încheiat și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată suportate

în acest proces.

A susținut că, prin hotărârea din 11 iunie 2015 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău a fost admisă parțial acțiunea, a fost anulat procesul-verbal nr. 1 din 29

decembrie 2014 al grupului de lucru al Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, a fost

anulată hotărârea grupului de lucru nr. 1 din 23 ianuarie 2015 a Primăriei sat. Copceac,

r-nul Ștefan Vodă pe baza licitației publice nr. 2353/14 din 29 decembrie 2014, a fost

declarată neîntemeiată și a fost anulată decizia - refuz nr. 75/15 din 23 februarie 2015,

precum și a fost anulată licitația publică nr. 2353/14 din 29 decembrie 2014 și

rezultatele acesteia.

A afirmat că, având în vedere faptul că, în cauza examinată anterior nu a anexat

înscrisuri probatorii, care ar fi confirmat temeinicia cerinței cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată, instanța de judecată a respins această cerință, totodată,

informând participanții la proces despre dreptul la înaintarea unei acțiuni separate cu

anexarea înscrisurilor corespunzătoare cerinței cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată.

A precizat că, în temeiul art. 82, 90 lit. i) și d), 94, 95 și 96 alin. (1) și (11) Cod

de procedură civilă, pârâții urmează să-i compenseze cheltuielile de asistență juridică,

cheltuielile de transport și despăgubirea pentru timpul de muncă pierdut, precum și

cheltuielile de judecată suportate în prezentul proces.

A solicitat încasarea în mod solidar din contul pârâților a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 7000 de lei, a cheltuielilor de transport în mărime de 400 de lei,

a despăgubirii pentru timpul de muncă pierdut în mărime de 1893,38 de lei și a taxei de

stat în mărime de 280 de lei.

Prin hotărârea din 19 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

corectată prin încheierea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost admisă parțial acțiunea depusă de SC „Arnicauto” SRL și au fost încasate în mod

solidar de la Agenția Achiziții Publice, Președintele grupului de lucru al Primăriei

sat.Copceac, r-nul Ștefan Vodă, Vasile Țînțari și SRL „Algu Construct” în beneficiul

SC „Arnicauto” SRL cheltuielile de judecată în mărime de 5500 de lei. În rest acțiunea

depusă de SC „Arnicauto” SRL a fost respinsă.

Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

2

apelurile declarate de SC „Arnicauto” SRL, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă și

Agenția Achiziții Publice și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, SC „Arnicauto” SRL are

dreptul de a solicita compensarea cheltuielilor de judecată suportate la examinarea

cauzei civile depusă împotriva Agenției Achiziții Publice, Președintelui grupului de

lucru al Primăriei sat. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, Vasile Țînțari și SRL „Algu

Construct”.

De altfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat și legal a stabilit

faptul că, suportarea cheltuielilor de asistență juridică a fost justificată doar parțial.

La caz, instanța de apel a menționat că, materialele cauzei atestă cu certitudine

că, în cadrul soluționării litigiului, pentru care se solicită încasarea cheltuielilor de

judecată, SC „Arnicauto” SRL a primit consultații juridice și a fost asistată de avocatul

Dumitru Cazacu, fapt confirmat prin raportul de activitate a avocatului și copiile

facturilor fiscale în sumă de 7000 de lei (f. d. 12-17, 33).

Cu toate acestea, instanța de apel a relevat că, suma de 7000 de lei indicată pentru

asistență juridică nu este una rezonabilă și proporțională lucrului efectuat, or, litigiul,

pentru care se solicită încasarea cheltuielilor de judecată, a fost examinat în termen

rezonabil, iar cauza nu a fost una de mare complexitate.

Pe cale de consecință, instanța de apel a învederat că, suma de 4000 de lei,

încasată de prima instanță cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, este reală, necesară

și rezonabilă.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică pentru examinarea

prezentei cauze, instanța de apel a evidențiat că, SC „Arnicauto” SRL a primit

consultații juridice și a fost asistată de avocatul Ludmila Bîrcă, fapt probat prin raportul

de activitate a avocatului și copia facturii fiscal în sumă de 4522,50 de lei (f. d. 32-

verso, 80).

Totuși, instanța de apel a considerat că, suma de 4522,50 de lei solicitată pentru

asistență juridică nu este una rezonabilă și proporțională lucrului efectuat de avocat, or,

reprezentantul reclamantei/apelantă s-a folosit cu rea-credință de drepturile sale,

acumulând probe în susținerea poziției reclamantei în instanța judecătorească într-un

termen exagerat, cu toate că, reclamanta/apelantă și reprezentantul acesteia dispuneau

de toate probele necesare pentru solicitarea cheltuielilor de judecată.

Mai mult ca atât, pretențiile privind încasarea cheltuielilor de judecată nu țin de

soluționarea litigiului în fond și cu abordarea problemelor de fapt și de drept, iar pe cale

de consecință, suma de 1500 de lei încasată de prima instanță pentru asistența juridică

este o sumă rezonabilă și proporțională lucrului efectuat de avocat.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe

cu privire la respingerea cerinței de încasare a cheltuielilor pentru transport în mărime

de 400 de lei, or, tichetele de transport public prezentate în susținerea acesteia nu

demonstrează legătura dintre călătoriile respective și litigiul în cauză.

În concluzie, instanța de apel a menționat că, alegațiile referitoare la necesitatea

încasării despăgubirii pentru timpul de muncă pierdut de administratorul apelantei sunt

declarative, or, careva acte confirmatorii cu referire la venitul administratorului SC

„Arnicauto” SRL, Nicolae Arsenii și, respectiv, prejudicierea acestuia în urma

acțiunilor întreprinse în instanțele de judecată nu au fost prezentate la materialele

3

cauzei.

La data de 14 decembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, SC „Arnicauto”

SRL, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe în partea cerințelor respinse și pronunțarea unei noi

hotărâre de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat aceleași argumente, care au fost susținute și în

instanțele ierarhic inferioare, insistând asupra faptului că, instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea și a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

A afirmat că, constatările instanțelor ierarhic inferioare precum că, avocatul

Ludmila Bîrcă a tergiversat examinarea prezentei cauzei civile, nu corespund

adevărului, deoarece însuși prima instanță a admis încălcări de la procedură și a scos

neîntemeiat de pe rol cererea de chemare în judecată, greșeală care a fost corectată de

către instanța de apel prin decizia din 29 septembrie 2017.

A susținut că, sumele solicitate cu titlul de cheltuieli de asistență juridică sunt

necesare, reale, rezonabile și urmau a fi încasate integral.

A relevat că, instanța de apel nu s-a expus asupra taxei de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată și a cererii de apel în mărime de 280 de lei și

210 lei.

La data de 06 martie 2019 Agenția Achiziții Publice a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii și pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, evaluarea și desemnarea câștigătorului ține

strict de competența autorității contractante, iar imixtiunea în asemenea activitate este

strict interzisă. Sub aspect procedural, nu a identificat careva încălcări, respectiv nu-i

pot fi imputate careva acțiuni sau inacțiuni pentru situațiile care nu țin de competența

sa.

A afirmat că, încasarea în mod solidar a cheltuielilor de judecată și din contul

Agenției Achiziții Publice este nefondată și nejustificată, cu atât mai mult că, impunerea

restituirii unor sume de bani pentru acțiuni improprii Agenției este contrară prevederilor

Legii privind achizițiile publice nr. 96- XVI din 13 aprilie 2007.

A susținut că, responsabilitatea totală pentru atribuirea contractului de achiziție

publică o poartă autoritatea contractantă.

La data de 21 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal, SC „Arnicauto”

SRL, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă, a depus referință, prin care a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a expediat decizia contestată în adresa părților la data

de 09 octombrie 2018, însă date, care ar confirma recepționarea acesteia de către

4

recurenți, la dosar lipsesc.

Astfel, recursurile, declarate la data de 14 decembrie 2018 și 06 martie 2019,

sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de SC „Arnicauto” SRL,

reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă și Agenția Achiziții Publice nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

5

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recursuri se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursurile declarate de SC

„Arnicauto” SRL, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă și Agenția Achiziții Publice,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de SC „Arnicauto” SRL, reprezentată de avocatul

Ludmila Bîrcă și Agenția Achiziții Publice ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Societatea comercială „Arnicauto” societate cu

răspundere limitată, reprezentată de avocatul Ludmila Bîrcă și Agenția Achiziții

Publice se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

6