3rh-35/20 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral

3rh-35/20 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3rh-35/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Gligor)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: V. Clevadî, T. Chișca-Doneva, I. Sîrcu)

ÎNCHEIERE

8 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

examinând cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Oxana Șutac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție prin care a

fost respins recursul declarat de Oxana Șutac și a fost menținută hotărârea din 1

noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 8 iulie 2010 Oxana Șutac a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ

și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este mama a patru copii minori,

xxxxx a.n. xxxxx, xxxxx a.n. xxxxx, xxxxx a.n. xxxxx și xxxxx a.n. xxxxx, pe care

îi îngrijește de una singură.

A menționat că a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Criuleni

cerere privind stabilirea și achitarea indemnizației cuvenite în temeiul hotărârii

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, care a fost expediată după competență

la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Dubăsari și care la 30 martie 2010 i-a

refuzat în stabilirea facilităților, motivând faptul că beneficiază de indemnizație

pentru copii din partea autorităților transnistrene, astfel că nu mai are dreptul de a

beneficia de această indemnizație și din partea Republicii Moldova.

Reclamanta a considerat că refuzul Casei Teritorială de Asigurări Sociale

Dubăsari în acordarea indemnizației pentru copii, este ilegal.

A solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să achite

indemnizația unică la nașterea copilului minor xxxxx a.n. xxxxx, obligarea Casei

1

Naționale de Asigurări Sociale să achite indemnizația pentru creșterea și îngrijirea

copiilor xxxxx a.n. xxxxx, xxxxx a.n. xxxxx, xxxxx a.n. xxxxx și xxxxx a.n. xxxxx,

calculată din 10 martie 2010, precum și repararea prejudiciului moral în mărime de

2000 lei.

Prin hotărârea din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 10 februarie 2011 Oxana Șutac a depus recurs împotriva hotărârii din 1

noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Oxana Șutac și a fost menținută hotărârea din 1 noiembrie 2010

a Curții de Apel Chișinău.

La 16 iunie 2020 Agentul guvernamental al Republicii Moldova, a depus

cerere de revizuire împotriva deciziei din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție,

în temeiul art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire s-a indicat că la 13 septembrie 2019, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova,

cererea Șutac vs Republica Moldova (nr.3372/12), prin care a solicitat prezentarea

observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma întrebărilor

formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții Europene. De

asemenea, Curtea a propus Guvernului să ajungă la un acord de reglementare

amiabilă a prezentei cauze.

În baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30

iulie 2015, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a

prezentei cauze, inițiind-o la 5 martie 2020, în timp ce înaintarea prezentei cereri

de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale amiabilă a

acesteia, cu scopul de a remedia încălcarea drepturilor Oxanei Șutac garantate de

art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr.1 la

Convenție, care decurg din prezenta cerere pendinte în fața Curții, în modul

comunicat de către aceasta.

Astfel, s-a invocat că în fața Curții Europeane a Drepturilor Omului,

reclamanta a pretins încălcarea drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul nr.

1 la Convenție, urmare a refuzului autorităților naționale de a-i acorda

indemnizațiile adresate familiilor cu copii minori. De asemenea, ea s-a plâns în baza

art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că ar fi fost discriminată

pe motiv că domiciliază în raioanele de est ale Republicii Moldova și, prin urmare,

nu se poate bucura de prestațiile sociale stabilite de legislația în vigoare.

Agentul guvernamental al Republicii Moldova, a solicitat admiterea cererii

de revizuire; examinarea cererii de revizuire cu înștiințarea participanților la proces

în ședință publică; recunoașterea expresă a încălcării drepturilor reclamantei

garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 coroborat cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție; casarea deciziei din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de

Justiție și dispunerea rejudecării recursului; acordarea satisfacției echitabile pentru

încălcarea constatată, prin aplicarea directă a art. 41 din Convenție într-un cuantum

proporțional cu cel acordat de către Curte în jurisprudența sa, în calitate de

2

despăgubire pentru orice tip de prejudiciu material și/sau moral, inclusiv în calitate

de costuri și cheltuieli, în beneficiul reclamantei Oxana Șutac.

Până la examinarea cererii de revizuire, Oxana Șutac și Casa Națională de

Asigurări Sociale, nu au depus referință prin care să-și expună opinia asupra

motivelor invocate în cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art.169-171.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (11) Cod de procedură civilă,

dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție

sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la

proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară

prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților

la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție, fiind inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

controlul actului judecătoresc contestat.

Astfel, în conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b), alin. (6) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte

de dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârii

sau deciziei supuse revizuirii. În cazul în care o hotărâre examinată anterior în apel

și în recurs a fost supusă revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de

revizuire, la rejudecare.

În corespundere cu art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) Cod de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a)

și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).

Articolul 449 lit. g) Cod de procedură civilă, prevede că revizuirea se declară

în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii

3

Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză

pendinte împotriva Republicii Moldova.

La rândul său, art. 450 lit. e) Cod de procedură civilă, stipulează că cererea

de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de

reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul

prevăzut la art. 449 lit. g).

Totodată, conform art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea cu privire la Agentul

guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la

nivel național a Convenției, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege,

intervine sau participă în procedurile naționale sau solicită redeschiderea acestora.

Conform art. 11 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curții

Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curții

Europene și poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se

aplică în modul corespunzător. În condițiile alin.(1), Agentul guvernamental, din

oficiu, la solicitarea reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să

negocieze soluționarea amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curții Europene.

În speță, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat despre

faptul că la 13 septembrie 2019 Curtea Europeană a comunicat Guvernului

Republicii Moldova cererea Șutac vs R.Moldova (nr. 3372/12). Astfel, Curtea a

solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin

prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa

Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în calcul

eventualitatea unui acord de reglementare amiabilă a cauzei.

În acest fel, la 5 martie 2020 Agentul guvernamental al Republicii Moldova

a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Cu referire la circumstanțele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ notează că la 8 iulie 2010, Oxana Șutac a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, solicitând obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să achite

indemnizația unică la nașterea copilului minor xxxxx a.n. xxxxx, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să achite indemnizația pentru creșterea și îngrijirea

copiilor xxxxx a.n. xxxxx, xxxxx a.n. xxxxx, xxxxx a.n. xxxxx și xxxxx a.n. xxxxx,

calculată din 10 martie 2010, precum și repararea prejudiciului moral în mărime de

2000 lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea

din 1 noiembrie 2010, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, prin decizia din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respins recursul declarat de Oxana Șutac și a fost menținută hotărârea din 1

noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

Față de aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că pe rolul Curții Europene a fost

înregistrată cererea Șutac vs. Republica Moldova, în care reclamanta a pretins la

încălcarea dreptului garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, urmare a

refuzului autorităților naționale de a-i acorda indemnizațiile adresate familiilor cu

copii minori. De asemenea, ea s-a plâns în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din

4

Protocolul nr. 1 la Convenție, că ar fi fost discriminată pe motiv că domiciliază în

raioanele de est ale Republicii Moldova și, prin urmare, nu se poate bucura de

prestațiile sociale stabilite de legislația în vigoare.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Agentul

guvernamental, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că în speță este

justificată reexaminarea cauzei, or în viziunea completului sunt prezente

circumstanțe esențiale și imperative ce vizează încalcarea drepturilor fundamentale

ale Oxanei Șutac, garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14

coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, încălcare care constituie un

viciu fundamental comis de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii pe cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

conform cărora orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea

bunurilor sale, iar prin prisma art. 14 din Convenție, exercitarea drepturilor și

libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio

deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau

orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională,

avere, naștere sau orice altă situație.

Analizând circumstanțele prezentei cauze și raționamentele expuse în cererea

de revizuire, urmează de enunțat faptul că instanțele naționale au respins acțiunea

reclamantei din motivul că aceasta din urmă domiciliază în r. Grigoriopol și deja

beneficiază de indemnizațiile solicitate din partea structurilor transnistrene, deși

conform pct. 1 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.

1478 din 15 noiembrie 2002, dreptul de a beneficia de indemnizații adresate

familiilor cu copii îl au familiile cu copii, domiciliate pe teritoriul Republicii

Moldova.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că prin hotărârile pronunțate instanțele

judecătorești au lăsat să se înțeleagă că, deși reclamanta si copiii acesteia sunt

cetățeni ai Republicii Moldova și domiciliază pe teritoriul aflat sub jurisdicția

Republicii Moldova, nu se pot bucura de drepturile și libertățile consacrate prin

Constituția Republicii Moldova și prin alte legi în vigoare pe întreg teritoriul țării.

Or, pentru aceste motive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat

că respingerea de către instanțele de judecată a acțiunii reclamantei pe motiv că

aceasta nu domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova și că dispune deja de

prestații sociale din partea structurilor transnistrene, constituie o încălcare a

dreptului reclamantei la respectarea bunurilor sale, ceea ce este contrar art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție, precum și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenție.

În jurisprudența sa, Curtea a afirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu

impune nicio restricție libertății statelor contractante de a decide dacă să introducă

sau nu un sistem de protecție socială sau de a alege tipul sau nivelul prestațiilor care

urmează a fi acordate în cadrul unui astfel de sistem (Sukhanov și Iltchenko v.

5

Ucraina, nr. 68385/10 și 71378/10, §§ 35-39, 26 iunie 2014, Koiesnyk și alții v.

Ucraina (dec.), nr. 57116/10, §§ 83, 89 și 91, 3 iunie 2014, Fakas v. Ucraina (dec.),

nr. 4519/11, §§ 34, 37-43, 48, 3 iunie 2014). Cu toate acestea, din momentul în care

un stat contractant instituie o legislație care prevede plata automată a unei prestații

sociale, fie că acordarea acestei prestații depinde sau nu de plata prealabilă a unor

cotizații, această legislație trebuie considerată ca generând un interes patrimonial

care intră sub incidența domeniului de aplicare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1

în cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile acestui articol (Belâne Nagy v.

Ungaria [MC], nr. 53080/13, § 82,13 decembrie 2016). Iar, în hotărârea Fâbiân v.

Ungaria [MC], nr. 78117/13, § 117, 5 septembre 2017) Curtea a statuat că deși

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu include dreptul de a primi prestații

sociale, în cazul în care un stat decide să creeze un sistem de prestații sociale, acesta

trebuie să fie compatibil cu Articolul 14 al Convenției.

Curtea a constatat că Republica Moldova deține jurisdicție în scopurile

Articolului 1 al Convenției, dar că responsabilitatea acesteia pentru faptele

contestate trebuie să fie evaluată în lumina obligațiilor pozitive (a se vedea Ilașcu

și alții, citat mai sus, § 335). În cauza Mozer, Curtea a susținut că obligațiile pozitive

ale Republicii Moldova se referă atât la măsurile necesare pentru restabilirea

controlului său în regiunea transnistreană, ca expresie a jurisdicției sale, cât și la

măsurile ce asigură respectarea drepturilor reclamanților persoane fizice (a se vedea

Mozer, citat mai sus, § 151).

În aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ apreciază că echilibrul care trebuie să existe între cerințele

de interes general și imperativele drepturilor fundamentale ale reclamantei a fost în

detrimentul acesteia, având în vedere că în prezenta speță s-a constatat că nu a

existat niciun temei legal pentru a interveni în drepturile reclamantei garantate de

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Circumstanțele descrise, precum și faptul inițierii unei proceduri de

reglementare pe cale amiabilă a cauzei, impun admiterea cererii de revizuire

împotriva deciziei din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea cauzei

pentru reexaminarea recursului declarat de Oxana Șutac împotriva hotărârii din 1

noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii

Moldova de acordare a unei satisfacții echitabile Oxanei Șutac pentru încălcarea

constatată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține următoarele.

Conform art. 11 alin. (3) și (4) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, procedura de soluționare amiabilă este confidențială și se

încheie prin semnarea de declarații mutuale propuse cu asistența Curții Europene

ori a unui acord scris între Agentul guvernamental și reclamant sau reprezentantul

acestuia. Clauzele acordului se stabilesc în funcție de circumstanțele fiecărei cauze

în parte și sunt coordonate în prealabil cu Guvernul și/sau cu alte autorități cărora

li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului. Agentul guvernamental

și reclamantul pot reformula clauzele acordului până la admiterea acestuia de către

Curtea Europeană, de asemenea prin coordonare prealabilă.

6

Astfel, din textul normei citate, este cert că condițiile de reparare a

prejudiciului cauzat petiționarilor prin hotărârea judecătorească prin care s-a

încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale pot fi negociate de către părți.

Or, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin care

s-a încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, poate fi efectuat în primul rând

prin modificarea (casarea) acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații

pecuniare. Aceasta deoarece hotărârea judecătorească, în ordinea juridică internă

are putere de lucru judecat, din care rezultă efectele specifice și care pot produce

consecințe nefaste și ilegale asupra subiectului în cauză.

La caz, se va reține că părțile interesate în speță, Agentul guvernamental al

Republicii Moldova și reclamanta Oxana Șutac, urmează să negocieze și să încheie

un acord privind compensația pecuniară echitabilă în sensul art. 41 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Această concluzie se impune și pornind de la premisa precum că desfășurarea

procedurii de reglementare amiabilă a cauzei, inclusiv prin compensarea pecuniară

a persoanelor vizate, intră în atribuțiile Agentului guvernamental.

De altfel, la 5 martie 2020 de către Agentul guvernamental al Republicii

Moldova a fost inițiată procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze, întru

executarea obligațiilor la care s-a subscris Guvernul de a cere redeschiderea

procedurilor la nivel intern și a remedia încălcările comise în drepturile

fundamentale ale Oxanei Șutac, însă la materialele cauzei lipsesc anumite

confirmări a acțiunilor în vederea negocierii cu reclamanta a condițiilor și sumelor

concrete ale satisfacției echitabile, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) și

(4) din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015.

Prin urmare, se va reține că stabilirea la caz de către Curtea Supremă de

Justiție a unei compensații pecuniare concrete, pentru încălcarea drepturilor Oxanei

Șutac garantate de Convenție, se va suprapune cu atribuțiile funcționale stabilite

prin lege pentru Agentul guvernamental și ca urmare, există riscul depășirii

limitelor de competență prevăzute prin mandatul instituțional al instanței

judecătorești supreme.

Drept consecință, revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile

urmează a fi soluționate de către Agentul guvernamental, în condițiile art. 11 din

Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015.

Reieșind din considerentele menționate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite

cererea de revizuire, a constata încălcarea drepturilor Oxanei Șutac garantate de art.

1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1

la Convenție, a casa decizia din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție și a reține

prezenta cauză în procedura Curții Supreme de Justiție pentru reexaminarea în

ordine de recurs a recursului declarat de Oxana Șutac împotriva hotărârii din 1

noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, 453 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

7

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se constată încălcarea drepturilor Oxanei Șutac garantate de art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție.

Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al

Republicii Moldova.

Se casează decizia din 6 iulie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Oxana Șutac

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ și repararea prejudiciului moral, și se reține prezenta cauza în

procedura Curții Supreme de Justiție pentru reexaminarea în ordine de recurs a

recursului declarat de Oxana Șutac împotriva hotărârii din 1 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Chișinău.

Revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile urmează a fi

soluționate de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, prin intermediul

Guvernului Republicii Moldova.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

8