3ra-659/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-659/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Barbos Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol ÎNCHEIERE 01 iulie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Ala Cobăneanu Victor Burduh examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, precum și de Nina Mosolova, Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău, Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului administrativ, împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a admis apelul depus de Primăria și Consiliul municipal Chișinău, s-a casat hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, ca fiind neîntemeiată, constată: La 06 iunie 2016, Iurie Murzacov, Nina Mosolova,

Elvira Mahortova și Liubovi Supeli au depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău, Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului administrativ. În motivarea cererii de chemare în judecată au invocat că în anul 1961 a fost formată Gospodăria Silvică a or. Chișinău pentru înverzirea orașului în raza a 30 km. În acest sens a fost construită casa de locuit cu patru apartamente, amplasată pe str. Xxx, xxx, mun.

Chișinău, care în decembrie 1961 le-a fost repartizată ca pentru specialiști în domeniul silviculturii. 1 Casa de locuit menționată supra a fost dată în exploatare în anul 1962, iar în anul 1989 ei au depus cereri pentru a procura imobilul. Prin hotărârea nr. 4/2-4 din 09 aprilie 1990 a Comitetului executiv de deputați a raionului Frunze, le-a fost permisă perfectarea contractelor de vânzare a spațiului locativ, cu atribuirea a xxx m.p. de teren aferent, pentru fiecare și xxx de metri pătrați în folosință comună pe un termen nedeterminat. Ulterior, au înaintat cerere cu privire la permisiunea privatizării terenului aferent casei de locuit.

Prin răspunsul nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016 al șefului interimar al Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău li s-a refuzat parțial în cerința înaintată, și anume s-a acceptat privatizarea lotului de teren aferent casei de locuit, dar nu în corespundere cu schița deciziei nr. 4/24 din data de 09 aprilie 1990 a Comitetului executiv de deputați a raionului Frunze, dar în baza unei schițe de proiect perfectate de Consiliul municipal Chișinău. În această ordine de idei, reclamanții au considerat răspunsul ca neîntemeiat, deoarece prin acesta neîntemeiat li s-a micșorat suprafața lotului de teren solicitat spre privatizare, având în vedere că acest teren se află în posesiunea lor legală din anul 1961 până în prezent, în temeiul unui act legal și valabil.

Reclamanții Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli au solicitat prin cererea de chemare în judecată: admiterea acțiunii, recunoașterea ilegală a răspunsului Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016; obligarea Consiliului municipal Chișinău să emită decizie cu privire la privatizarea suprafeței totale a lotului de pământ aferent casei de locuit, care le-a fost atribuit prin decizia Comitetului executiv de deputați a raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, cu obligarea perfectării contractelor de vânzare- cumpărare la preț normativ a lotului de teren aferent casei de locuit de pe str. Xxx, xxx, mun.

Chișinău, ce le aparține cu drept de proprietate. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantele Nina Mosolova și Elvira Mahortova au depus cerere de concretizare a pretențiilor, în care suplimentar celor indicate în cererea de chemare în judecată au indicat că din 1961 și până în prezent dețin cu drept de proprietate apartamentul nr. 1, din casa xxx situată pe str. Xxx, mun. Chișinău, în temeiul certificatului de moștenitor nr. 10-191 din 25 iunie 1991 și a deciziei nr. 3/1 din 16 martie 1992. În acest sens, au evocat că în baza deciziei Consiliului local Frunze, mun. Chișinău nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, lui Vasilii Mosolov, care este soțul Ninei Mosolova și tatăl Elvirei Mahortova, precum și familiei acestui, i-a fost vândut apartamentul nominalizat supra, fiindu-le atribuit în folosință teren adiacent cu suprafața de 0,06 ha, din terenul total atribuit acestei case xxx ha.

Pe acest teren familia Mosolova a construit mai multe imobile. Prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare nr. 21/125-af din 25 aprilie 2016 li s-a comunicat că este imposibilă soluționarea cererii înaintate, din motiv că prin decizia Primăriei municipiului Chișinău nr. 29/12 din 29 decembrie 1998 a fost recunoscut dreptul de proprietate a unuia din cei patru coproprietari, Galina Malțeva, asupra anexelor lit. „A3” și „A4”, fiind elaborată schema de situație a terenului pentru transmiterea lui în proprietate privată, bunul fiind separat și fiindu-i atribuit un alt număr cadastral, xxx.01.

Prin urmare, reclamantele Nina Mosolova și Elvira Mahortova, concretizându-și acțiunea au solicitat suplimentar constatarea ilegalității 2 răspunsului Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare nr. 21/125-af din 25 aprilie 2016; constarea încălcării de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău a prevederilor Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998 și ale Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000; obligarea Primăriei municipiului Chișinău să inițieze procedura necesară în vederea pregătirii documentelor pentru transmiterea terenului în proprietate privată proprietarilor casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun.

Chișinău, conform suprafețelor lotului de pământ de pe lângă casă; obligarea Consiliului municipal Chișinău să adopte decizia cu privire la privatizarea suprafeței lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, cu perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a loturilor de teren aferent casei de locuit cu reclamantele Mosolova Nina și Mahortova Elvira, la prețul normativ a lotului de teren aferent apartamentului nr. 1, casa nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, ce le aparține cu drept de proprietate.

La 26 septembrie 2016, reclamanții Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au depus cerere de concretizare a acțiunii, în care au invocat prevederile art. 2, 3, 5, 13-19 din Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea-arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008 și dispozițiile pct. 2, 3, 6, 14, 19 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998. Reclamanții au menționat că administrația publică locată a interpretat eronat normele de drept material ce guvernează raporturile juridico-publice din prezenta speță, iar cu titlu de consecință au luat o poziție total ilegală, care le lezează grav drepturile, în special cel de proprietate.

Or, până în prezent ei dețin în posesie și folosință terenul respectiv, suportând absolut toate cheltuielile de întreținere a acestuia și deținându-l în nume de proprietar. Cu atât mai mult că la înaintarea cererii de privatizare au respectat procedura reglementată de legislație. Respectiv, refuzul de a permite privatizarea lotului de teren în limitele solicitate este ilegal și neîntemeiat, nefiind justificată micșorarea suprafeței și abaterea de la schițele și proiectele deja existente. Astfel, reclamanții au opinat că acțiunile administrației publice locale le încalcă grav drepturile garantate de art. 6 și 13 al CEDO, precum și dreptul de proprietate garantat atât de art. 46 din Constituție și articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

Succesiv, reclamanții au notat că, prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18 din 27 februarie 2014 s-a decis înregistrarea în cadastru a dreptului de proprietate al municipiului Chișinău asupra lotului de teren ce le-a fost atribuit prin decizia Comitetului executiv de deputați a raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie 1990. Însă, această decizie este ilegală, nemotivată, adoptată fără temei legal și cu grave abateri de la legislație, fapt ce atentează grav la dreptul lor de proprietate, garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. 3 Nefiind de acord cu decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18 din 27 februarie 2014, la 22 august 2016, au depus cerere prealabilă, prin care au solicitat revocarea acestea, dar cererea prealabilă a rămas fără un răspuns.

Cu titlu subsecvent reclamanții au notat că, de fapt, temei pentru respingerea cererii de privatizare a terenului în limitele real deținute a servit faptul că terenul respectiv poate fi valorificat conform Regulamentului local de urbanism și Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipale. Potrivit actelor respective terenul este atribuit la categoria de tip R6, și anume pe acesta se pot construi orice tip de construcții. În opinia reclamanților acest fapt este ilegal, din motiv că la atribuirea categoriei R6 terenului respectiv nu a fost efectuată verificarea geologică și nimeni nu s-a deplasat la fața locului. Mai mult ca atât, conform raportului instituției specializate în acest domeniu – SRL „Bivast”, anexat la materialele dosarului, pe acest teren apele subterane sunt la suprafață precum și periodic se petrec deplasări masive de sol.

Reieșind din faptul că terenul respectiv este total nefuncțional din punct de vedere constructiv și nu poate fi valorificat, iar de facto din anul 1961 fiind în posesia legală a reclamanților, aceștia au considerat că administrația publică locală, prin refuzul de a permite privatizarea terenului au comis o fărădelege și un abuz ce necesită a fi reparat prin admiterea prezentei acțiuni.

Reclamanții Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au solicitat prin cererea concretizată: - recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016; - recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Consiliului municipal Chișinău de a examina cererea din 22 august 2016 în modul și termenul prevăzut; - recunoașterea ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 în partea dispunerii înregistrării dreptului de proprietate municipală asupra terenului cu numărul cadastral xxx, cu suprafața xxx ha; - obligarea pârâților să avizeze schema de teren elaborată de întreprinderea Specializată în Geodezie și Geologie C.C.

„Temei” SRL; - obligarea pârâților să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, care le-a fost atribuit prin decizia Comitetului executiv de deputați al raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, conform suprafețelor real folosite, stabilite prin schema de teren elaborată de C.C. „Temei” SRL; - obligarea pârâților să pregătească proiectul contractului de vânzare- cumpărare a terenului, să stabilească prețul normativ a lotului de teren, să pregătească actul de transmitere-primire a terenului în proprietate privată lui Iurie Murzacov, Ninei Mosolova, Elvirei Mahortova și lui Liubovi Supeli și să înștiințeze proprietarii loturilor de teren despre posibila dată a încheierii contractului și achitării prețului (vol. I, f.d.

80-83 recto-verso). Prin hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli. 4 S-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016 și refuzul Consiliului Municipal Chișinău de a da răspuns la cererea din 22 august 2016 în modul și termenul prevăzut. S-a recunoscut ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 în partea dispunerii înregistrării dreptului de proprietate municipală asupra terenului cu numărul cadastral xxx cu suprafața de xxx ha.

S-au obligat pârâții să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, în limitele suprafețelor real folosite de către aceștia, după cum urmează: - Iurie Murzacov – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.; - Liubovi Supeli – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p., - Nina Mosolova și Elvira Mahortova – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.; - Iurie Murzacov, Liubovi Supeli, Ninei Mosolova și Elvirei Mahortova a câte ¼ din lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.

S-au obligat pârâții să pregătească proiectul de contract de vânzare-cumpărare a terenului, să stabilească prețul normativ a lotului de teren, să pregătească actul de transmitere-primire a terenului în proprietate privată a reclamanților și să înștiințeze proprietarii loturilor de teren despre posibila dată a încheierii contractului și achitării prețului. În rest pretențiile s-au respins ca nefondate (vol. I, f.d. 194-195, 207-216). Prin încheierea din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de restituire a apelului declarat de Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău și Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău.

Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de Primăria municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău și Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău. S-a casat hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova, Liubovi Supeli (vol. II, f.d. 27, 28-41). Prin decizia din 28 noiembrie 2018 Curții Supreme de Justiție s-au admis recursurile declarate de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova, Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii și de Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari.

S-a casat decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. II, f.d. 95-107). Prin decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de Primăria și Consiliul municipal Chișinău, s-a casat hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, ca fiind neîntemeiată (vol. II, f.d. 193-194, 195-208).

5 În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile din 24 iulie 2016, proprietar al terenului cu numărul cadastral xxx este indicat municipiul Chișinău, în temeiul deciziei Consiliului local nr. 2/18-1 din 27 iulie 2014, înregistrat din 05 noiembrie 2015. În acest sens s-a constatat decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18-1 din 27 iulie 2014 despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul Buiucani a fost emisă în scopul asigurării, înregistrării și gestionării eficiente a terenurilor proprietate municipală, având în vedere decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 11/2 din 23 septembrie 2010 cu privire la aprobarea concepției gestiunii resurselor funciare din or.

Chișinău, decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/16 din 10 februarie 2011 cu privire la aprobarea planului de activități prioritare potrivit concepției gestiunii resurselor funciare din or. Chișinău, actele privind delimitarea terenurilor municipale, inclusiv planurile geometrice, elaborate de către Institutul de geodezie, prospecțiuni tehnice și Cadastru – ÎS „Ingeocad”, fiind emisă în temeiul art. 9 și 69 din Codul funciar, art. 3, 5 și 9 din Legea privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, art. 74 alin. (2)- (4), art. 14 alin. (2) lit. b, alin. (3), art. 19 alin. (4) ș art. 77 alin. (4) din Legea privind administrația publică locală. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18-1 din 27 iulie 2014, este legală și emisă cu respectarea prevederilor legislației în vigoare.

Or, terenul litigios aparține cu drept de proprietate privată autorității publice locale și, doar aceasta dispune de dreptul de dispoziție asupra bunurilor ce-i aparțin, iar Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli nu sunt îndreptățiți să intervină în procesul de realizare de către proprietar a dreptului de proprietate de care dispune în temeiul Legii. Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a respinge și pretenția cu privire la recunoașterea ilegală a răspunsului nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016, întrucât privatizarea bunurilor din domeniul public cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare atrage nulitatea absolută atât a deciziei autorității publice de privatizare a bunurilor, cât și a contractului de vânzare-cumpărare.

Privatizarea poate fi admisă și prin vânzare la licitație cu reducere, vânzare la licitație fără anunțarea prețului inițial, transmitere de acțiuni cu titlu gratuit, transmitere de acțiuni întru onorarea datoriilor certe ale statului, conform art. 23, 42-45, 47 din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice. În speță, reclamanții urmau să se adreseze autorităților publice locale pentru a-și legaliza relațiile funciare în corespundere cu legislația.

Or, privatizarea bunurilor proprietate publică poate fi efectuată prin următoarele modalități: a) vânzare la Bursa de Valori; b) vânzare la licitație cu strigare; c) vânzare prin concurs investițional sau comercial, inclusiv în bază de proiecte individuale (art. 23 alin.( 1) și (2) din Legea nr. 121-XVI din 04 mai 2007). La 15 ianuarie 2020, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii au depus la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 209 recto-verso).

La 16 martie 2020, Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari, au depus la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și menținerea 6 hotărârii din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 240-246). Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și de drept ale cauzei, suplimentar invocându-se că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele importante pentru justa soluționare a litigiului, iar drept consecință nu a intrat în esența litigiului, fapt ce a generat aprecierea eronată a situației de fapt, interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material ce guvernează raporturile juridico-publice din speță.

Reprezentantul recurentelor a menționat că autoritatea publică pârâtă nu și-a exercitat obligația procesuală de a proba legalitatea actelor administrative care formează obiectul prezentei acțiuni în contencios administrativ. Drept consecință, nu au fost combătute argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, fapt ce reliefează temeinicia acțiunii și a pretențiilor formulate de reclamanți. Consideră că la judecarea cauzei nu puteau fi aplicate prevederile Legii nr. 121-XVI din 04 mai 2007, deoarece aceasta nu are efect retroactiv și nu poate fi aplicată unei situații de fapt care a luat naștere în anul 1960, când recurentelor le-a fost atribuit în posesie și folosință terenul. Astfel, aplicarea normelor acestei legi suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice anterioare.

La fel, reprezentantul recurentelor a considerat că, judecând cauza, instanța de apel trebuia primordial să aplice dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la aceasta, care garantează dreptul la proprietate, cât și să țină cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauze similare. Succesiv, s-a indicat asupra faptului că speței îi sunt aplicabile art. 4 alin. (10) din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997, care stipulează că terenul de pe lângă casă atribuit în folosință temporară și terenul cu care lotul de pământ de pe lângă casă depășește norma prevăzută de legislație se vând la prețul normativ conform tarifului indicat la poziția I din anexa la lege sau se dau în arendă persoanelor în a căror folosință se află.

În cazul în care, după parametri și amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile de sine stătătoare, terenurile menționate se transmit în proprietate persoanelor în drept ori se înstrăinează în alt mod conform legislației. Reieșind din aceasta, autoritatea publică eronat a făcut trimitere la prevederile art. 10 din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997, precum și a interpretat eronat norma art. 8 alin. (4) din această lege. În opinia reprezentantului recurentelor prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 trebuiau aplicate în coroborare cu art. 4 din această lege. Finalmente, a relevat că instanța de apel nu a răspuns la problema principală ridicată de recurentele Nina Mosolova și Elvira Mahortova că dețin în posesie și folosință terenul, cu suprafața de xxx m.p., aferent casei de locuit cumpărată în 1990, cât și ¼ din terenul cu suprafața de xxx m.p.

mai mult de 30 de ani, în baza hotărârii organului administrativ local din sectorul Buiucani, mun. Chișinău, nr. 4/24, din 09 aprilie 1990, recunoscută de intimați ca fiind legală, nefiind anulată de către organul emitent. Lipsa răspunsului la argumentul principal al acțiunii demonstrează încălcarea de către instanța de apel a art. 6 CEDO și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO. La 05 martie 2020, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții 7 de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. III, f.d.

2-8 recto-verso). Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și de drept ale cauzei și a argumentelor în privința netemeiniciei deciziei instanței de apel similare celor invocate de avocatul Constantin Lazari în recursul depus la 16 martie 2020. Suplimentar au menționat că cea mai mare eroare, care într-un final a dus la adoptarea unei decizii neîntemeiate, este examinarea superficială a cauzei și neîndeplinirea indicațiilor Curții Supreme de Justiție din decizia din 28 noiembrie 2018, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare în instanța de apel pentru înlăturarea neajunsurilor grave depistate. În acest sens reprezentantul recurenților a evocat că instanța de apel nu a verificat dacă Valeriu Botnaru poate avea calitatea procesuală de reprezentant al apelanților Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipiului Chișinău.

Or, conform normelor de procedură civilă, într-un proces judiciar persoana juridică poate fi reprezentată de administratorul ei sau de un angajat în bază de procură. Însă, în condițiile din speță, deși Valeriu Botnaru a prezentat procura în baza căreia acționa în numele apelantelor, precum și legitimația eliberată de către Primăria municipiului Chișinău, conform căreia este angajat în cadrul acestei instituții, nu a prezentat ordinul de angajare sau copia carnetului de muncă, care să confirme calitatea sa de angajat și să-i permită participarea în acest proces. Acest fapt a servit pentru Curtea Supremă de Justiție drept temei de a casa decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Așa, instanța de recurs a notat că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel trebuie să verifice prin prisma art. 75 din Codul de procedură civilă împuternicirile lui Valeriu Butnaru de a acționa procedural în numele și interesul participanților la proces Consiliul municipal Chișinău, în concret de a ataca în ordine de apel hotărârea primei instanțe. În atare circumstanțe, avocatul Denis Ipatii a considerat că instanța de apel nu a înlăturat neajunsurile procedurale constate de instanța de recurs. Succesiv, a invocat că alt temei ce confirmă netemeinicia deciziei instanței de apel este că prin hotărârea primei instanțe „S-au obligat pârâții să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun.

Chișinău, în limitele suprafețelor real folosite de către aceștia…”. În același timp, prin încheierea din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat ca inadmisibilă cererea de apel formulată de Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău. Prin urmare hotărîrea primei instanțe în partea acestui participant la proces nu putea fi modificată, fapt indicat inclusiv de Curtea Supremă de Justiție în decizia din 28 noiembrie 2018, și anume „Or, în virtutea principiului disponibilității părților, instanța de apel verifică ilegalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele argumentelor invocate în cererile de apel, referințele și obiecțiile înaintate, fiind aplicată regula „nu se rejudecă decât ceea ce s-a apelat.

Astfel, părțile 8 determină sfera controlului judiciar efectuat de către instanța de apel prin atacarea hotărârii în întregime sau numai o parte din aceasta.” Însă, în pofida constatărilor instanței de recurs, prin decizia din 17 decembrie 2019, instanța de apel a casat integral hotărârea primei instanțe, inclusiv în partea în care deja a devenit irevocabilă de mai mult de 2 ani. Cu atât mai mult că, însăși instanța de apel a constatat că participantul la proces Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nu a „formulat obiecții față de hotărârea instanței de fond”. Prin urmare, aceasta este de acord cu hotărârea primei instanțe. De asemenea, reprezentantul recurenților a considerat că instanța de apel a judecat formal cauza și nu a oferit răspuns la toate întrebările/problemele ridicate de litiganți în fața instanței de judecată, fapt ce denotă netemeinicia soluției emise.

Or, singurul temei de casare a hotărârii primei instanțe este faptul că „proprietarul bunului, și anume administrația publică locală a mun. Chișinău nu poate fi forțată să-și înstrăineze bunul”. Însă, această concluzie este irelevante, deoarece recurenții încă din anul 1961 dețin în proprietate acest teren, iar în anul 1990, în legătură cu schimbările survenite pe plan național, acest drept a fost încă odată reconfirmat prin decizia Comitetului executiv de deputați al raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, decizie valabilă și neanulată până în prezent. Astfel, administrația publică locală, pârâtă în speță, neîntemeiat a refuzat privatizarea lotului de teren în superfețele real deținute de recurenți și în conformitate cu prevederile legale.

Ba mai mult ca atât, în pofida faptului că recurenții dețin până în prezent cu titlu de proprietate lotul de teren respectiv, în anul 2014, Consiliul municipal Chișinău, fără a le comunica și fără a avea dreptul și un temei legal, a dispus înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului după administrația publică locală, fapt ce grav lezează dreptul la proprietate al reclamanților. La 26 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău și Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” pentru notificare copia recursurilor depuse de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, cu explicarea dreptului de a depune referință.

Deși, conform avizelor de recepție a corespondenței DS9350211237AS și DS9350212432AS (vol. III, f.d. 12, 13), copia recursurilor a fost notificată intimaților la 28 și 29 mai 2020, aceștia nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referințe asupra argumentelor invocate în recursuri. Conform articolul 245 alin. din Codul administrativ, (1) recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. La capitolul dat Colegiul atestă din procesul-verbal al ședinței de judecată că la pronunțarea dispozitivului deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost prezent doar recurentul Iurie Murzacov. Respectiv, celorlalți recurenți și reprezentanților acestora nu le-a fost notificată soluția instanței de apel și nu le-a fost explicată calea și termenul de atac. 9 În atare circumstanțe, termenul de valorificare a dreptului de a ataca decizia instanței de apel urmează a fi calculat de la notificarea deciziei motivate. Având în vedere că Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au depus motivarea recursului la 05 martie 2020, până a le fi notificată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău, la 06 martie 2020 (vol. II, f.d.

211-217), completul ajunge la concluzia că recurenții și avocatul Denis Ipatii s-au conformat prevederilor legale prevăzute la art. 245 din Codul administrativ. Din aceste considerente completul considera ca fiind în termen și recursul depus la 16 martie 2020 de avocatul Constantin Lazari în numele și interesele Ninei Mosolova și Elvirei Mahortova. Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive. Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie 10 privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererile de recurs depuse de recurenți sunt inadmisibile.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursurile depuse de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, precum și de Nina Mosolova, Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari, se declară inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Ala Cobăneanu Victor Burduh 11 Dosarul nr. 3ra-659/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Barbos Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol ÎNCHEIERE 01 iulie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Ala Cobăneanu Victor Burduh examinând cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate înaintată de Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău, Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului administrativ, constată: La 06 iunie 2016, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli au depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău, Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului administrativ,

prin care au solicitat: - recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016; - recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Consiliului municipal Chișinău de a examina cererea din 22 august 2016 în modul și termenul prevăzut; - recunoașterea ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 în partea dispunerii înregistrării dreptului de proprietate municipală asupra terenului cu numărul cadastral xxx, cu suprafața xxx ha; - obligarea pârâților să avizeze schema de teren elaborată de întreprinderea Specializată în Geodezie și Geologie C.C.

„Temei” SRL; 12 - obligarea pârâților să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, care le-a fost atribuit prin decizia Comitetului executiv de deputați al raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, conform suprafețelor real folosite, stabilite prin schema de teren elaborată de C.C. „Temei” SRL; - obligarea pârâților să pregătească proiectul contractului de vânzare- cumpărare a terenului, să stabilească prețul normativ a lotului de teren, să pregătească actul de transmitere-primire a terenului în proprietate privată lui Iurie Murzacov, Ninei Mosolova, Elvirei Mahortova și lui Liubovi Supeli și să înștiințeze proprietarii loturilor de teren despre posibila dată a încheierii contractului și achitării prețului (vol. I, f.d.

80-83 recto-verso). Prin hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli. S-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016 și refuzul Consiliului Municipal Chișinău de a da răspuns la cererea din 22 august 2016 în modul și termenul prevăzut. S-a recunoscut ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 în partea dispunerii înregistrării dreptului de proprietate municipală asupra terenului cu numărul cadastral xxx cu suprafața de xxx ha.

S-au obligat pârâții să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, în limitele suprafețelor real folosite de către aceștia, după cum urmează: - Iurie Murzacov – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.; - Liubovi Supeli – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p., - Nina Mosolova și Elvira Mahortova – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.; - Iurie Murzacov, Liubovi Supeli, Ninei Mosolova și Elvirei Mahortova a câte ¼ din lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.

S-au obligat pârâții să pregătească proiectul de contract de vânzare-cumpărare a terenului, să stabilească prețul normativ a lotului de teren, să pregătească actul de transmitere-primire a terenului în proprietate privată a reclamanților și să înștiințeze proprietarii loturilor de teren despre posibila dată a încheierii contractului și achitării prețului. În rest pretențiile s-au respins ca nefondate (vol. I, f.d. 194-195, 207-216). Prin încheierea din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de restituire a apelului declarat de Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău și Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău.

Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de Primăria municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău și Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău. S-a casat hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în 13 judecată depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova, Liubovi Supeli (vol. II, f.d. 27, 28-41). Prin decizia din 28 noiembrie 2018 Curții Supreme de Justiție s-au admis recursurile declarate de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova, Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii și de Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari.

S-a casat decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. II, f.d. 95-107). Prin decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de Primăria și Consiliul municipal Chișinău, s-a casat hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, ca fiind neîntemeiată (vol. II, f.d. 193-194, 195-208). La 15 ianuarie 2020, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii au depus la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d.

209 recto-verso). La 05 martie 2020, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii au depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. III, f.d. 2-8 recto-verso). La 16 martie 2020, Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari, au depus la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d.

240-246). La 16 martie 2020, Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari, au depus la Curtea de Apel Chișinău odată cu recursul cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 53 alin. (2) din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 04 mai 2007 „actele în al căror temei proprietarii de bunuri privatizate sau de întreprinderi private dețin în posesiune și folosință terenurile aferente lor, cu excepția contractelor de arendă, se anulează”. Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate urmează a fi respinsă din următoarele motive.

În conformitate cu art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă în cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituțională. 14 Deopotrivă, alineatul (5) al aceluiași articol stipulează că instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărîrii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Din conținutul normelor legale precitate rezultă indubitabil că instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă examinează fondul cauzei după ce a primit în procedură cererea cu care a fost sesizată, în condițiile din speță după ce va declara recursul admisibil conform legii. Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor art. 121 alin. (5) din Codul de procedură civilă rezultă că, la caz, instanța de recurs nu poate ridica excepția de neconstituționalitate în condițiile în care nu soluționează fondul cauzei. Prin urmare, din motivele reliefate supra, cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate înaintată de avocatul Constantin Lazari în numele Ninei Mosolova și Elvirei Mahortova urmează a fi respinsă.

Conform art. 195 și art. 230 din Codul administrativ și în conformitate cu art. 121 din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Se respinge cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate depusă de Nina Mosolova, Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Ala Cobăneanu Victor Burduh 15