ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 01.07.2020

3ra-659/20 — contestarea actului administrativ

HOTĂRÂRE

01.07.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: contestarea actului administrativ
Temei legal: Temeiurile inadmisibilitătii recursului; ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

3ra-659/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-659/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Barbos

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Iurie Murzacov, Nina

Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis

Ipatii, precum și de Nina Mosolova, Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul

Constantin Lazari,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi

Supeli împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău, Direcției

Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal

Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului

administrativ,

împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul depus de Primăria și Consiliul municipal Chișinău, s-a casat

hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis

o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina

Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, ca fiind neîntemeiată,

constată:

La 06 iunie 2016, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și

Liubovi Supeli au depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău,

Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului

municipal Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului

administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată au invocat că în anul 1961 a fost

formată Gospodăria Silvică a or. Chișinău pentru înverzirea orașului în raza a 30

km. În acest sens a fost construită casa de locuit cu patru apartamente, amplasată

pe str. Xxx, xxx, mun. Chișinău, care în decembrie 1961 le-a fost repartizată ca

pentru specialiști în domeniul silviculturii.

Casa de locuit menționată supra a fost dată în exploatare în anul 1962, iar în

anul 1989 ei au depus cereri pentru a procura imobilul.

Prin hotărârea nr. 4/2-4 din 09 aprilie 1990 a Comitetului executiv de deputați

a raionului Frunze, le-a fost permisă perfectarea contractelor de vânzare a spațiului

locativ, cu atribuirea a xxx m.p. de teren aferent, pentru fiecare și xxx de metri

pătrați în folosință comună pe un termen nedeterminat.

Ulterior, au înaintat cerere cu privire la permisiunea privatizării terenului

aferent casei de locuit. Prin răspunsul nr. 21/125-df (21/140-df) din 25 aprilie 2016

al șefului interimar al Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare

a Consiliului municipal Chișinău li s-a refuzat parțial în cerința înaintată, și anume

s-a acceptat privatizarea lotului de teren aferent casei de locuit, dar nu în

corespundere cu schița deciziei nr. 4/24 din data de 09 aprilie 1990 a Comitetului

executiv de deputați a raionului Frunze, dar în baza unei schițe de proiect

perfectate de Consiliul municipal Chișinău.

În această ordine de idei, reclamanții au considerat răspunsul ca neîntemeiat,

deoarece prin acesta neîntemeiat li s-a micșorat suprafața lotului de teren solicitat

spre privatizare, având în vedere că acest teren se află în posesiunea lor legală din

anul 1961 până în prezent, în temeiul unui act legal și valabil.

Reclamanții Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi

Supeli au solicitat prin cererea de chemare în judecată: admiterea acțiunii,

recunoașterea ilegală a răspunsului Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și

Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df (21/140-df) din 25

aprilie 2016; obligarea Consiliului municipal Chișinău să emită decizie cu privire

la privatizarea suprafeței totale a lotului de pământ aferent casei de locuit, care le-a

fost atribuit prin decizia Comitetului executiv de deputați a raionului Frunze

nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, cu obligarea perfectării contractelor de vânzare-

cumpărare la preț normativ a lotului de teren aferent casei de locuit de pe str. Xxx,

xxx, mun. Chișinău, ce le aparține cu drept de proprietate.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantele Nina Mosolova și Elvira

Mahortova au depus cerere de concretizare a pretențiilor, în care suplimentar celor

indicate în cererea de chemare în judecată au indicat că din 1961 și până în prezent

dețin cu drept de proprietate apartamentul nr. 1, din casa xxx situată pe str. Xxx,

mun. Chișinău, în temeiul certificatului de moștenitor nr. 10-191 din 25 iunie 1991

și a deciziei nr. 3/1 din 16 martie 1992.

În acest sens, au evocat că în baza deciziei Consiliului local Frunze,

mun. Chișinău nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, lui Vasilii Mosolov, care este soțul

Ninei Mosolova și tatăl Elvirei Mahortova, precum și familiei acestui, i-a fost

vândut apartamentul nominalizat supra, fiindu-le atribuit în folosință teren adiacent

cu suprafața de 0,06 ha, din terenul total atribuit acestei case xxx ha. Pe acest teren

familia Mosolova a construit mai multe imobile.

Prin răspunsul Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare

nr. 21/125-af din 25 aprilie 2016 li s-a comunicat că este imposibilă soluționarea

cererii înaintate, din motiv că prin decizia Primăriei municipiului Chișinău

nr. 29/12 din 29 decembrie 1998 a fost recunoscut dreptul de proprietate a unuia

din cei patru coproprietari, Galina Malțeva, asupra anexelor lit. „A3” și „A4”, fiind

elaborată schema de situație a terenului pentru transmiterea lui în proprietate

privată, bunul fiind separat și fiindu-i atribuit un alt număr cadastral, xxx.01.

Prin urmare, reclamantele Nina Mosolova și Elvira Mahortova,

concretizându-și acțiunea au solicitat suplimentar constatarea ilegalității

răspunsului Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații Funciare

nr. 21/125-af din 25 aprilie 2016; constarea încălcării de către Consiliul municipal

Chișinău și Primăria municipiului Chișinău a prevederilor Regulamentului cu

privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe

lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21

septembrie 1998 și ale Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000; obligarea Primăriei municipiului Chișinău să inițieze procedura necesară în

vederea pregătirii documentelor pentru transmiterea terenului în proprietate privată

proprietarilor casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, conform

suprafețelor lotului de pământ de pe lângă casă; obligarea Consiliului municipal

Chișinău să adopte decizia cu privire la privatizarea suprafeței lotului de pământ

aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, cu perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare a loturilor de teren aferent casei de locuit cu

reclamantele Mosolova Nina și Mahortova Elvira, la prețul normativ a lotului de

teren aferent apartamentului nr. 1, casa nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, ce le

aparține cu drept de proprietate.

La 26 septembrie 2016, reclamanții Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira

Mahortova și Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au depus cerere

de concretizare a acțiunii, în care au invocat prevederile art. 2, 3, 5, 13-19 din

Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea-arenda terenurilor

aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008 și

dispozițiile pct. 2, 3, 6, 14, 19 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere

în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998.

Reclamanții au menționat că administrația publică locată a interpretat eronat

normele de drept material ce guvernează raporturile juridico-publice din prezenta

speță, iar cu titlu de consecință au luat o poziție total ilegală, care le lezează grav

drepturile, în special cel de proprietate. Or, până în prezent ei dețin în posesie și

folosință terenul respectiv, suportând absolut toate cheltuielile de întreținere a

acestuia și deținându-l în nume de proprietar. Cu atât mai mult că la înaintarea

cererii de privatizare au respectat procedura reglementată de legislație.

Respectiv, refuzul de a permite privatizarea lotului de teren în limitele

solicitate este ilegal și neîntemeiat, nefiind justificată micșorarea suprafeței și

abaterea de la schițele și proiectele deja existente.

Astfel, reclamanții au opinat că acțiunile administrației publice locale le

încalcă grav drepturile garantate de art. 6 și 13 al CEDO, precum și dreptul de

proprietate garantat atât de art. 46 din Constituție și articolul 1 din Protocolul

adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale.

Succesiv, reclamanții au notat că, prin decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 2/18 din 27 februarie 2014 s-a decis înregistrarea în cadastru a dreptului de

proprietate al municipiului Chișinău asupra lotului de teren ce le-a fost atribuit prin

decizia Comitetului executiv de deputați a raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie

1990.

Însă, această decizie este ilegală, nemotivată, adoptată fără temei legal și cu

grave abateri de la legislație, fapt ce atentează grav la dreptul lor de proprietate,

garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale.

Nefiind de acord cu decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18 din 27

februarie 2014, la 22 august 2016, au depus cerere prealabilă, prin care au solicitat

revocarea acestea, dar cererea prealabilă a rămas fără un răspuns.

Cu titlu subsecvent reclamanții au notat că, de fapt, temei pentru respingerea

cererii de privatizare a terenului în limitele real deținute a servit faptul că terenul

respectiv poate fi valorificat conform Regulamentului local de urbanism și

Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipale.

Potrivit actelor respective terenul este atribuit la categoria de tip R6, și anume

pe acesta se pot construi orice tip de construcții.

În opinia reclamanților acest fapt este ilegal, din motiv că la atribuirea

categoriei R6 terenului respectiv nu a fost efectuată verificarea geologică și nimeni

nu s-a deplasat la fața locului. Mai mult ca atât, conform raportului instituției

specializate în acest domeniu – SRL „Bivast”, anexat la materialele dosarului, pe

acest teren apele subterane sunt la suprafață precum și periodic se petrec deplasări

masive de sol.

Reieșind din faptul că terenul respectiv este total nefuncțional din punct de

vedere constructiv și nu poate fi valorificat, iar de facto din anul 1961 fiind în

posesia legală a reclamanților, aceștia au considerat că administrația publică locală,

prin refuzul de a permite privatizarea terenului au comis o fărădelege și un abuz ce

necesită a fi reparat prin admiterea prezentei acțiuni.

Reclamanții Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi

Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au solicitat prin cererea concretizată:

- recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df

(21/140-df) din 25 aprilie 2016;

- recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Consiliului municipal Chișinău de a

examina cererea din 22 august 2016 în modul și termenul prevăzut;

- recunoașterea ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 în partea dispunerii înregistrării dreptului de

proprietate municipală asupra terenului cu numărul cadastral xxx, cu suprafața xxx

ha;

- obligarea pârâților să avizeze schema de teren elaborată de întreprinderea

Specializată în Geodezie și Geologie C.C. „Temei” SRL;

- obligarea pârâților să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de

către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a

suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx,

mun. Chișinău, care le-a fost atribuit prin decizia Comitetului executiv de deputați

al raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, conform suprafețelor real folosite,

stabilite prin schema de teren elaborată de C.C. „Temei” SRL;

- obligarea pârâților să pregătească proiectul contractului de vânzare-

cumpărare a terenului, să stabilească prețul normativ a lotului de teren, să

pregătească actul de transmitere-primire a terenului în proprietate privată lui Iurie

Murzacov, Ninei Mosolova, Elvirei Mahortova și lui Liubovi Supeli și să

înștiințeze proprietarii loturilor de teren despre posibila dată a încheierii

contractului și achitării prețului (vol. I, f.d. 80-83 recto-verso).

Prin hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira

Mahortova și Liubovi Supeli.

S-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Direcției Generale Arhitectură

Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df

(21/140-df) din 25 aprilie 2016 și refuzul Consiliului Municipal Chișinău de a da

răspuns la cererea din 22 august 2016 în modul și termenul prevăzut.

S-a recunoscut ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 în partea dispunerii înregistrării dreptului de

proprietate municipală asupra terenului cu numărul cadastral xxx cu suprafața de

xxx ha.

S-au obligat pârâții să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de

către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a

suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun.

Chișinău, în limitele suprafețelor real folosite de către aceștia, după cum urmează:

- Iurie Murzacov – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.;

- Liubovi Supeli – lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.,

- Nina Mosolova și Elvira Mahortova – lotul de pământ cu suprafața de xxx

m.p.;

- Iurie Murzacov, Liubovi Supeli, Ninei Mosolova și Elvirei Mahortova a câte

¼ din lotul de pământ cu suprafața de xxx m.p.

S-au obligat pârâții să pregătească proiectul de contract de vânzare-cumpărare

a terenului, să stabilească prețul normativ a lotului de teren, să pregătească actul de

transmitere-primire a terenului în proprietate privată a reclamanților și să

înștiințeze proprietarii loturilor de teren despre posibila dată a încheierii

contractului și achitării prețului.

În rest pretențiile s-au respins ca nefondate (vol. I, f.d. 194-195, 207-216).

Prin încheierea din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de restituire a apelului declarat de Consiliul municipal Chișinău, Primăria

municipiului Chișinău și Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații

Funciare a Consiliului municipal Chișinău.

Prin decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Primăria municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău și

Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului

municipal Chișinău.

S-a casat hotărârea din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în

judecată depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova, Liubovi

Supeli (vol. II, f.d. 27, 28-41).

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova,

Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii și de Nina Mosolova și

Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari.

S-a casat decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și încheierea

din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. II, f.d. 95-107).

Prin decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul depus de Primăria și Consiliul municipal Chișinău, s-a casat hotărârea din

04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre

nouă, prin care s-a respins acțiunea depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova,

Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, ca fiind neîntemeiată (vol. II, f.d. 193-194,

195-208).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că potrivit extrasului din

Registrul bunurilor imobile din 24 iulie 2016, proprietar al terenului cu numărul

cadastral xxx este indicat municipiul Chișinău, în temeiul deciziei Consiliului local

nr. 2/18-1 din 27 iulie 2014, înregistrat din 05 noiembrie 2015.

În acest sens s-a constatat decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/18-1

din 27 iulie 2014 despre delimitarea terenurilor proprietate municipală din sectorul

Buiucani a fost emisă în scopul asigurării, înregistrării și gestionării eficiente a

terenurilor proprietate municipală, având în vedere decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 11/2 din 23 septembrie 2010 cu privire la aprobarea concepției

gestiunii resurselor funciare din or. Chișinău, decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 1/16 din 10 februarie 2011 cu privire la aprobarea planului de

activități prioritare potrivit concepției gestiunii resurselor funciare din or. Chișinău,

actele privind delimitarea terenurilor municipale, inclusiv planurile geometrice,

elaborate de către Institutul de geodezie, prospecțiuni tehnice și Cadastru –

ÎS „Ingeocad”, fiind emisă în temeiul art. 9 și 69 din Codul funciar, art. 3, 5 și 9

din Legea privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, art. 74 alin. (2)-

(4), art. 14 alin. (2) lit. b, alin. (3), art. 19 alin. (4) ș art. 77 alin. (4) din Legea

privind administrația publică locală.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că decizia Consiliului

municipal Chișinău nr. 2/18-1 din 27 iulie 2014, este legală și emisă cu respectarea

prevederilor legislației în vigoare. Or, terenul litigios aparține cu drept de

proprietate privată autorității publice locale și, doar aceasta dispune de dreptul de

dispoziție asupra bunurilor ce-i aparțin, iar Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira

Mahortova și Liubovi Supeli nu sunt îndreptățiți să intervină în procesul de

realizare de către proprietar a dreptului de proprietate de care dispune în temeiul

Legii.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a respinge și pretenția cu

privire la recunoașterea ilegală a răspunsului nr. 21/125-df (21/140-df) din 25

aprilie 2016, întrucât privatizarea bunurilor din domeniul public cu încălcarea

prevederilor legislației în vigoare atrage nulitatea absolută atât a deciziei autorității

publice de privatizare a bunurilor, cât și a contractului de vânzare-cumpărare.

Privatizarea poate fi admisă și prin vânzare la licitație cu reducere, vânzare la

licitație fără anunțarea prețului inițial, transmitere de acțiuni cu titlu gratuit,

transmitere de acțiuni întru onorarea datoriilor certe ale statului, conform art. 23,

42-45, 47 din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice.

În speță, reclamanții urmau să se adreseze autorităților publice locale pentru

a-și legaliza relațiile funciare în corespundere cu legislația. Or, privatizarea

bunurilor proprietate publică poate fi efectuată prin următoarele modalități:

a) vânzare la Bursa de Valori; b) vânzare la licitație cu strigare; c) vânzare prin

concurs investițional sau comercial, inclusiv în bază de proiecte individuale (art. 23

alin.( 1) și (2) din Legea nr. 121-XVI din 04 mai 2007).

La 15 ianuarie 2020, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și

Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii au depus la Curtea de Apel

Chișinău recurs nemotivat împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău (vol. II, f.d. 209 recto-verso).

La 16 martie 2020, Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de

avocatul Constantin Lazari, au depus la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat

împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și menținerea

hotărârii din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I,

f.d. 240-246).

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și

de drept ale cauzei, suplimentar invocându-se că instanța de apel nu a elucidat

toate circumstanțele importante pentru justa soluționare a litigiului, iar drept

consecință nu a intrat în esența litigiului, fapt ce a generat aprecierea eronată a

situației de fapt, interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material ce

guvernează raporturile juridico-publice din speță.

Reprezentantul recurentelor a menționat că autoritatea publică pârâtă nu și-a

exercitat obligația procesuală de a proba legalitatea actelor administrative care

formează obiectul prezentei acțiuni în contencios administrativ. Drept consecință,

nu au fost combătute argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, fapt

ce reliefează temeinicia acțiunii și a pretențiilor formulate de reclamanți.

Consideră că la judecarea cauzei nu puteau fi aplicate prevederile Legii

nr. 121-XVI din 04 mai 2007, deoarece aceasta nu are efect retroactiv și nu poate fi

aplicată unei situații de fapt care a luat naștere în anul 1960, când recurentelor le-a

fost atribuit în posesie și folosință terenul. Astfel, aplicarea normelor acestei legi

suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice anterioare.

La fel, reprezentantul recurentelor a considerat că, judecând cauza, instanța de

apel trebuia primordial să aplice dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la aceasta, care

garantează dreptul la proprietate, cât și să țină cont de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului în cauze similare.

Succesiv, s-a indicat asupra faptului că speței îi sunt aplicabile art. 4 alin. (10)

din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului

nr. 1308 din 25 iulie 1997, care stipulează că terenul de pe lângă casă atribuit în

folosință temporară și terenul cu care lotul de pământ de pe lângă casă depășește

norma prevăzută de legislație se vând la prețul normativ conform tarifului indicat

la poziția I din anexa la lege sau se dau în arendă persoanelor în a căror folosință se

află. În cazul în care, după parametri și amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile

de sine stătătoare, terenurile menționate se transmit în proprietate persoanelor în

drept ori se înstrăinează în alt mod conform legislației.

Reieșind din aceasta, autoritatea publică eronat a făcut trimitere la prevederile

art. 10 din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997, precum și a interpretat eronat norma

art. 8 alin. (4) din această lege.

În opinia reprezentantului recurentelor prevederile art. 8 alin. (4) din Legea

nr. 1308 din 25 iulie 1997 trebuiau aplicate în coroborare cu art. 4 din această lege.

Finalmente, a relevat că instanța de apel nu a răspuns la problema principală

ridicată de recurentele Nina Mosolova și Elvira Mahortova că dețin în posesie și

folosință terenul, cu suprafața de xxx m.p., aferent casei de locuit cumpărată în

1990, cât și ¼ din terenul cu suprafața de xxx m.p. mai mult de 30 de ani, în baza

hotărârii organului administrativ local din sectorul Buiucani, mun. Chișinău,

nr. 4/24, din 09 aprilie 1990, recunoscută de intimați ca fiind legală, nefiind anulată

de către organul emitent. Lipsa răspunsului la argumentul principal al acțiunii

demonstrează încălcarea de către instanța de apel a art. 6 CEDO și art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.

La 05 martie 2020, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și

Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au depus la Curtea Supremă

de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei recurate și menținerea hotărârii din 04 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (vol. III, f.d. 2-8 recto-verso).

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și

de drept ale cauzei și a argumentelor în privința netemeiniciei deciziei instanței de

apel similare celor invocate de avocatul Constantin Lazari în recursul depus la 16

martie 2020.

Suplimentar au menționat că cea mai mare eroare, care într-un final a dus la

adoptarea unei decizii neîntemeiate, este examinarea superficială a cauzei și

neîndeplinirea indicațiilor Curții Supreme de Justiție din decizia din 28 noiembrie

2018, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare în instanța de apel pentru

înlăturarea neajunsurilor grave depistate.

În acest sens reprezentantul recurenților a evocat că instanța de apel nu a

verificat dacă Valeriu Botnaru poate avea calitatea procesuală de reprezentant al

apelanților Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipiului Chișinău. Or,

conform normelor de procedură civilă, într-un proces judiciar persoana juridică

poate fi reprezentată de administratorul ei sau de un angajat în bază de procură.

Însă, în condițiile din speță, deși Valeriu Botnaru a prezentat procura în baza

căreia acționa în numele apelantelor, precum și legitimația eliberată de către

Primăria municipiului Chișinău, conform căreia este angajat în cadrul acestei

instituții, nu a prezentat ordinul de angajare sau copia carnetului de muncă, care să

confirme calitatea sa de angajat și să-i permită participarea în acest proces.

Acest fapt a servit pentru Curtea Supremă de Justiție drept temei de a casa

decizia din 14 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 14 iunie 2018

a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată. Așa, instanța de recurs a notat că, la

rejudecarea cauzei, instanța de apel trebuie să verifice prin prisma art. 75 din Codul

de procedură civilă împuternicirile lui Valeriu Butnaru de a acționa procedural în

numele și interesul participanților la proces Consiliul municipal Chișinău, în

concret de a ataca în ordine de apel hotărârea primei instanțe.

În atare circumstanțe, avocatul Denis Ipatii a considerat că instanța de apel nu

a înlăturat neajunsurile procedurale constate de instanța de recurs.

Succesiv, a invocat că alt temei ce confirmă netemeinicia deciziei instanței de

apel este că prin hotărârea primei instanțe „S-au obligat pârâții să emită o hotărâre

cu privire la acceptarea privatizării de către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira

Mahortova și Liubovi Supeli a suprafețelor lotului de pământ aferent casei de

locuit nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău, în limitele suprafețelor real folosite de

către aceștia…”.

În același timp, prin încheierea din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău s-a declarat ca inadmisibilă cererea de apel formulată de Direcția

Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal

Chișinău.

Prin urmare hotărîrea primei instanțe în partea acestui participant la proces nu

putea fi modificată, fapt indicat inclusiv de Curtea Supremă de Justiție în decizia

din 28 noiembrie 2018, și anume „Or, în virtutea principiului disponibilității

părților, instanța de apel verifică ilegalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în

limitele argumentelor invocate în cererile de apel, referințele și obiecțiile înaintate,

fiind aplicată regula „nu se rejudecă decât ceea ce s-a apelat. Astfel, părțile

determină sfera controlului judiciar efectuat de către instanța de apel prin atacarea

hotărârii în întregime sau numai o parte din aceasta.”

Însă, în pofida constatărilor instanței de recurs, prin decizia din 17 decembrie

2019, instanța de apel a casat integral hotărârea primei instanțe, inclusiv în partea

în care deja a devenit irevocabilă de mai mult de 2 ani. Cu atât mai mult că, însăși

instanța de apel a constatat că participantul la proces Direcția Generală Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nu a „formulat

obiecții față de hotărârea instanței de fond”. Prin urmare, aceasta este de acord cu

hotărârea primei instanțe.

De asemenea, reprezentantul recurenților a considerat că instanța de apel a

judecat formal cauza și nu a oferit răspuns la toate întrebările/problemele ridicate

de litiganți în fața instanței de judecată, fapt ce denotă netemeinicia soluției emise.

Or, singurul temei de casare a hotărârii primei instanțe este faptul că „proprietarul

bunului, și anume administrația publică locală a mun. Chișinău nu poate fi forțată

să-și înstrăineze bunul”. Însă, această concluzie este irelevante, deoarece recurenții

încă din anul 1961 dețin în proprietate acest teren, iar în anul 1990, în legătură cu

schimbările survenite pe plan național, acest drept a fost încă odată reconfirmat

prin decizia Comitetului executiv de deputați al raionului Frunze nr. 4/24 din 09

aprilie 1990, decizie valabilă și neanulată până în prezent.

Astfel, administrația publică locală, pârâtă în speță, neîntemeiat a refuzat

privatizarea lotului de teren în superfețele real deținute de recurenți și în

conformitate cu prevederile legale. Ba mai mult ca atât, în pofida faptului că

recurenții dețin până în prezent cu titlu de proprietate lotul de teren respectiv, în

anul 2014, Consiliul municipal Chișinău, fără a le comunica și fără a avea dreptul

și un temei legal, a dispus înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului

după administrația publică locală, fapt ce grav lezează dreptul la proprietate al

reclamanților.

La 26 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat Consiliului municipal

Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău și Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice” pentru notificare copia recursurilor depuse de Iurie

Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli, cu explicarea

dreptului de a depune referință. Deși, conform avizelor de recepție a

corespondenței DS9350211237AS și DS9350212432AS (vol. III, f.d. 12, 13),

copia recursurilor a fost notificată intimaților la 28 și 29 mai 2020, aceștia nu au

făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referințe asupra argumentelor

invocate în recursuri.

Conform articolul 245 alin. din Codul administrativ, (1) recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La capitolul dat Colegiul atestă din procesul-verbal al ședinței de judecată că

la pronunțarea dispozitivului deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost prezent doar recurentul Iurie Murzacov. Respectiv, celorlalți

recurenți și reprezentanților acestora nu le-a fost notificată soluția instanței de

apel și nu le-a fost explicată calea și termenul de atac.

În atare circumstanțe, termenul de valorificare a dreptului de a ataca decizia

instanței de apel urmează a fi calculat de la notificarea deciziei motivate.

Având în vedere că Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și

Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, au depus motivarea

recursului la 05 martie 2020, până a le fi notificată decizia motivată a Curții de

Apel Chișinău, la 06 martie 2020 (vol. II, f.d. 211-217), completul ajunge la

concluzia că recurenții și avocatul Denis Ipatii s-au conformat prevederilor legale

prevăzute la art. 245 din Codul administrativ.

Din aceste considerente completul considera ca fiind în termen și recursul

depus la 16 martie 2020 de avocatul Constantin Lazari în numele și interesele

Ninei Mosolova și Elvirei Mahortova.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2)

din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererile de recurs depuse de recurenți sunt inadmisibile.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și

Liubovi Supeli, reprezentați de avocatul Denis Ipatii, precum și de Nina Mosolova,

Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul Constantin Lazari, se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

Dosarul nr. 3ra-659/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Barbos

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate

înaintată de Nina Mosolova și Elvira Mahortova, reprezentate de avocatul

Constantin Lazari,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi

Supeli împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău, Direcției

Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal

Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului

administrativ,

constată:

La 06 iunie 2016, Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și

Liubovi Supeli au depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei Chișinău,

Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului

municipal Chișinău, persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii proiectului actului

administrativ, prin care au solicitat:

- recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău nr. 21/125-df

(21/140-df) din 25 aprilie 2016;

- recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Consiliului municipal Chișinău de a

examina cererea din 22 august 2016 în modul și termenul prevăzut;

- recunoașterea ca fiind ilegală decizia Consiliului municipal Chișinău

nr. 2/18-1 din 27 februarie 2014 în partea dispunerii înregistrării dreptului de

proprietate municipală asupra terenului cu numărul cadastral xxx, cu suprafața xxx

ha;

- obligarea pârâților să avizeze schema de teren elaborată de întreprinderea

Specializată în Geodezie și Geologie C.C. „Temei” SRL;

- obligarea pârâților să emită o hotărâre cu privire la acceptarea privatizării de

către Iurie Murzacov, Nina Mosolova, Elvira Mahortova și Liubovi Supeli a

suprafețelor lotului de pământ aferent casei de locuit nr. xxx din str. Xxx, mun.

Chișinău, care le-a fost atribuit prin decizia Comitetului executiv de deputați al

raionului Frunze nr. 4/24 din 09 aprilie 1990, conform suprafețelor real folosite,