3ra-202/19 — Contestarea actului administrativ.

3ra-202/19 — Contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-202/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol și V. Negru)

ÎNCHEIERE

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Cucerov Svetlana, Chirca

Maria, Plămădeală Mihail și Țopa Iurii,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Cucerov

Svetlana, Chirca Maria, Plămădeală Mihai, Malanciuc Galina, Matveev Angela,

Craevscaia Irina, Șciuchina Liubovi, Șciuchin Iurii, Ilașco Evghenia, Alexioglu Olga,

Alexioglu Oleg, Goreacichina Vera, Mușina Ecaterina, Craevschi Alexandr,

Malanciuc Leonid, Lagodzinscaia Cristina, Lagodzinscaia Natalia, Russu Gheorghii,

Corneanu Anna, Chirca Alexei împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun.

Chișinău, intervenient accesoriu Nina Triboi cu privire la contestarea actului

administrativ,

cererea de chemare în judecată depusă de către Țopa Iurii împotriva Primăriei

mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de către Primăria mun. Chișinău și Consiliul municipal

Chișinău și cererea de alăturare la apel depusă de către Nina Triboi, reprezentată de

către avocatul Crețu Gheorghe, casată hotărârea din 6 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, fiind emisă o nouă hotărâre

c o n s t a t ă:

Cucerov Svetlana, Chirca Maria, Plămădeală Mihai, Malanciuc Galina, Matveev

Angela, Craevscaia Irina, Șciuchina Liubovi, Șciuchin Iurii, Ilașco Evghenia,

Alexioglu Olga, Alexioglu Oleg, Goreacichina Vera, Mușina Ecaterina, Craevschi

Alexandr, Malanciuc Leonid, Lagodzinscaia Cristina, Lagodzinscaia Natalia, Russu

Gheorghii, Corneanu Anna și Chirca Alexei au depus cerere de chemare în judecată

la 24 august 2016 împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău,

intervenient accesoriu Nina Triboi cu privire la contestarea actului administrativ.

Reclamanții în motivarea pretențiilor au indicat că autorizația de desființare nr.

32a/16 din 23 mai 2016 a fost eliberată Ninei Triboi, cu încălcarea prevederilor

legale.

La eliberarea actului administrativ de către emitent nu a fost obținut acordul

reclamanților, ca vecini ai construcției vizate de autorizație, precum și nu a fost

efectuată nici expertiza ecologică al obiectivului vizat.

1

Nefiind de acord cu actul administrativ contestat, reclamanții, la 29 iulie 2016,

au înaintat cerere prealabilă în adresa Primăriei mun. Chișinău.

Prin răspunsul nr. 21/1542 din 4 august 2016 a Direcției Generale Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun. Chișinău cererea prealabilă a fost

respinsă, ca fiind înaintată tardiv.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, la 13 aprilie 2017, reclamanții

au înaintat o cerere de concretizare a pretențiilor (f.d. 47, 173, vol. II).

Suplimentar, s-a mai invocat că autorizația de desființare nr. 32a/16 din 23 mai

2016 a fost eliberată în lipsa proiectului de organizare a executării lucrărilor de

desființare, ce contravine prevederilor Legii privind autorizarea executării lucrărilor

de construcție,

Reclamanții au specificat că actul administrativ contestat nu a fost semnat de

către Primarul General.

S-a precizat că pretinsa semnătură a Primarului General, în partea stângă de la

semnătura vice-primarului Nistor Grozavu, nu poate fi considerată conformă, or

pentru a fi valabilă, în conformitate cu pct. 1.10 din hotărârea Guvernului nr. 618 din

05 octombrie 1993 pentru aprobarea Regulilor de întocmire a documentelor

organizatorice și de dispoziție și Instrucțiunii-tip cu privire la ținerea lucrărilor de

secretariat în organele administrației publice centrale de specialitate și ale

autoadministrării locale ale Republicii Moldova, este indicat că, elementele

„Semnătura”, „Parafa de aprobare” și „Parafa de coordonare” vor include funcția

persoanei ce a semnat, aprobat sau coordonat documentul, precum și numele de

familie, prenumele ei și data.

Au solicitat reclamanții anularea autorizației de desființare nr. 32a/16 din 23 mai

2016 eliberată Ninei Triboi, ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor legale

Țopa Iurii a depus cerere de chemare în judecată la 2 septembrie 2016 împotriva

Primăriei mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ (f.d. 2, vol. I).

Reclamantul în motivarea pretențiilor a indicat că la eliberarea autorizației de

desființare nr. 32a/16 din 23 mai 2016 de către emitent nu a fost obținut acordul său

ca vecin al construcției vizate de autorizație, precum și nu a fost efectuată nici

expertiza ecologică al obiectivului.

S-a specificat că nefiind de acord cu actul administrativ contestat, la 5 august

2016, a înaintat cerere prealabilă în adresa Primăriei mun. Chișinău.

Prin răspunsul din 12 august 2016 a Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și

Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău, cererea prealabilă a fost respinsă,

ca fiind înaintată tardiv.

A solicitat Țopa Iurii anularea autorizației de desființare nr. 32a/16 din 23 mai

2016, eliberată Ninei Triboi.

Prin încheierea protocolară din 17 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost admisă cererea privind conexarea cauzelor civile, dipunîndu-se

conexarea într-o procedură unică a cererii de chemare în judecată depusă de către

Cucerov Svetlana, Chirca Maria, Plămădeală Mihai, Malanciuc Galina, Matveev

Angela, Craevscaia Irina, Șciuchina Liubovi, Șciuchin Iurii, Ilașco Evghenia,

Alexioglu Olga, Alexioglu Oleg, Goreacichina Vera, Mușina Ecaterina, Craevschi

Alexandr, Malanciuc Leonid, Lagodzinscaia Cristina, Lagodzinscaia Natalia, Russu

Gheorghii, Corneanu Anna, Chirca Alexei împotriva Consiliului mun. Chișinău,

Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu Nina Triboi cu privire la contestarea

actului administrativ și a cererii de chemare în judecată depusă de către Țopa Iurii

2

împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ (f.d.

218, vol. II).

Prin hotărârea din 6 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă integral acțiunea. S-a dispus anularea Autorizației de desființare nr. 32a/16

din 23 mai 2016, eliberată Ninei Triboi, ca fiind ilegală (f.d. 128, 131-137, vol. II).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a considerat că probele anexate la

dosar justifică pretențiile invocate în acțiune.

Manifestînd dezacord față de hotărârea primei instanțe, Primăria mun. Chișinău

și Consiliul mun. Chișinău, la 10 noiembrie 2017 au contestat-o cu apel solicitând

casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea

sa fie respinsă integral.

Ulterior, la 15 iunie 2018, Nina Triboi, reprezentată de avocatul Gheorghe Crețu

a depus cerere de alăturare la apel, prin care a solicitat admiterea apelului declarat de

Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Primăria mun. Chișinău și Consiliul municipal Chișinău și

cererea de alăturare la apel depusă de către Nina Triboi, reprezentată de către

avocatul Crețu Gheorghe. S-a casat hotărârea din 6 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru. A fost emisă o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Cucerov Svetlana,

Chirca Maria, Plămădeală Mihai, Malanciuc Galina, Matveev Angela, Craevscaia

Irina, Șciuchina Liubovi, Șciuchin Iurii, Ilașco Evghenia, Alexioglu Olga, Alexioglu

Oleg, Goreacichina Vera, Mușina Ecaterina, Craevschi Alexandr, Malanciuc Leonid,

Lagodzinscaia Cristina, Lagodzinscaia Natalia, Russu Gheorghii, Corneanu Anna,

Chirca Alexei împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău,

intervenient accesoriu Nina Triboi și cererea de chemare în judecată depusă de către

Țopa Iurii împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ (f.d. 202, 204-212, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță nu a

elucidat toate circumstanțele pricinii, nu a apreciat obiectiv și sub toate aspectele

probele administrate la dosar și în consecință a fost emisă o soluție incorectă.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, Cucerov Svetlana, Chirca Maria,

Plămădeală Mihail și Țopa Iurii, la 12 decembrie 2018, au contestat-o cu recurs

solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei, fiind încălcate

normele de drept procedural și aplicate eronat normele de drept material.

Totodată, recurenții au accentuat că la emiterea actului administrativ contestat

nu a fost anexat acordul locatarilor din preajmă, proiectul de demolare, iar în

proiectul de demolare prezentat peste un an în isntanța de judecată, nu a fost avizat și

în el lipsesc semnăturile persoanelor care l-au elaborat.

Cucerov Svetlana, Chirca Maria, Plămădeală Mihail și Țopa Iurii au mai

specificat în cererea de recurs că actul administrativ contestat a fost semnat de o

persoană neîmputernicită.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

Instanța de recurs constată că la dosar este atașată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2018, prin care decizia recurată a fost expediată în adresa

părților (f.d. 213, vol. II), fiind recepționată de către recurenți la 19 octombrie 2018

(f.d. 7, vol. III).

Prin urmare, Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

Copia recursului a fost expediată în adresa intimatului la 28 ianuarie 2019, iar la

26 februarie 2019, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Primăria mun. Chișinău și Consiliul municipal Chișinău a solicitat respingerea cererii

de recurs.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare, dacă

este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport verbal în

fața completului de judecată instituit în mod legal.

Materialele cauzei certifică faptul că recursul nu a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând încadrarea în

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a temeiurilor

invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în referință, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) Cod de procedură

civilă, din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile

unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de dreptul de acces la o

instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27

martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015,

parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul

trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe

4

o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale

de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurenții Cucerov Svetlana, Chirca Maria,

Plămădeală Mihail și Țopa Iurii au criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 11

septembrie 2018 în baza articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, așa cum este prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din

același cod.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată/procedura în ansamblu, reiese în mod cert că recurenții au reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

detaliat.

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurenților Cucerov Svetlana, Chirca Maria, Plămădeală Mihail și Țopa Iurii nu

dezvăluie nici o aparență a încălcării normelor de drept material sau procedural, dar

nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, temeiurile inserate în cererea de recurs nu pot fi calificate ca

esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea de recurs spre

examinarea în fond și, eventual, să caseze/modifice hotărârea judecătorească

contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentei nu sunt

compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de

5

procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției

de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011,

parag. 31 – 33, Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului prevăzut

la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație, conjunctura stabilită

mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport rezonabil de

proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în opinia instanței,

însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1 din

Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate

varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda,

19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în concepția

instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în prezenta cauză (a

se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag.

24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem,

parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Cucerov Svetlana, Chirca Maria,

Plămădeală Mihail și Țopa Iurii nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat

spre examinare în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă al RM, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cucerov Svetlana, Chirca

Maria, Plămădeală Mihail și Țopa Iurii.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6