3ra-626/20 — contestarea actului administrativ

3ra-626/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-626/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani ( jud: I.Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud: A.Minciuna, V.Mihaila, V.Sîrbu )

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim”, împotriva

hotărîrii din 24 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

constată:

La data de 07 iunie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta, Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-

Prim”, a indicat că la data de 27 aprilie 2018, a luat cunoștință de dispoziția nr.205-d din

30 martie 2018, emisă de viceprimarul mun.Chișinău, Nistor Grozavu, prin care s-a

dispus să informeze agenții economici- posesori ai unităților de comerț ambulant și

prestări servicii, conform anexei referitor la evacuarea pe cont propriu, pînă la data de

06 aprilie 2018. Să asigure, în termen de pînă la data de 18 aprilie 2018, demontarea

foișoarelor și altor dispositive/accesoriu din lemn și metalice, amplasate neautorizat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim”, care va fi preavizată referitor la

necesitatea demontării benevole, în termen de pînă la 06 aprilie 2018.

A menționat că, la data de 08 mai 2018 a depus o cerere prealabilă către Primăria

mun.Chișinău, prin care a solicitat de a dispune suspendarea executării dispoziției

nr. 205-d din 30 martie 2018, emisă de viceprimarul mun.Chișinău, Nistor Grozavu.

Anularea integrală a dispoziției nr. 205-d din 30 martie 2018, emisă de viceprimarul

mun.Chișinău, Nistor Grozavu, sau în partea ce se referă la Societatea cu Răspundere

Limitată „Maxvival-Prim” și foișoarele deținute de aceasta.

Reclamanta a susținut că, la data de 05 iunie 2018, prin scrisoarea nr. 02-114/3091 din

05 iunie 2018 a fost informată despre refuzul Primăriei mun.Chișinău de a admite cererea

prealabilă, invocînd că dispoziția supra a fost emisă în conformitate cu art. 29 și 32 din

Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, privind administrația publică locală.

1

A afirmat că, în punctul 4 al dispoziției nominalizate este indicat că doar în cazul

neîndeplinirii în termen a prevederilor pct. 3.1.1 și 3.2.1 ale prezentei dispoziții, lucrările

de demontare/evacuare a unităților de comerț ambulant și prestări servicii vor fi efectuate

în mod forțat de către Întreprinderea Municipală prestări servicii sect.Râșcani,

mun.Chișinău, în termen de pînă la 18 aprilie 2018.

Reclamanta a relevat că pînă la data de 27 aprilie 2018 dispoziția sus-menționată nu a

fost pusă în executare, iar Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” nu a fost

înștiințată așa cum prevede dispoziția nr.205-d, pînă la 27 aprilie 2018, despre

adoptarea/executarea dispoziției nominalizate.

A mai relevat că în dispoziția sus-menționată nu sunt identificate care anume foișoare

și unde anume sunt acestea amplasate.

Reclamanta a invocat că în această dispoziție nu este menționat, în baza căror acte

s-a constatat că foișoarele sunt amplasate ilegal.

Reclamanta a menționat că de asemenea, la 27 aprilie 2018, când a luat cunoștință de

dispoziția nominalizată, aceasta a fost pusă în executare și au fost începute demontările

foișoarelor, fără o constatare a legalității amplasării acestora.

Reclamanta a remarcat că a fost refuzată solicitarea privind acordarea unui termen de

soluționare amiabilă a chestiunilor ce țin de legalitatea amplasării foișoarelor, precum și

acordarea unui termen de executare benevolă a demontării/evacuării foișoarelor, fiind

continuată demontarea/evacuarea foișoarelor.

Reclamanta a specificat că deține absolut legal înștiințare de recepționare a notificării

privind inițierea activității de comerț nr.3759 din 01 martie 2017, eliberată de Primăria

mun.Chișinău, pentru care este permisă desfășurarea unității servicii de închiriere din

str. Braniștii (Parcul Rîșcani).

De asemenea, reclamanta a specificat că deține absolut legal schema de amplasare a

unităților mobile de comerț ambulant din 14 februarie 2017.

Reclamanta a susținut că activitatea Societății se desfășoară în condiții legale și actele

oficiale, în baza căreia își desfășoară activitatea, nu au fost anulate, pînă la momentul

actual.

Reclamanta a conchis că în atare circumstanțe se încalcă dreptul de proprietate al

societății asupra foișoarelor.

Reclamanta a solicitat anularea refuzului Primăriei mun.Chișinău nr. 02-114/3091 din

05 iunie 2018, cu privire la admiterea cererii prealabile. Anularea integrală a dispoziției nr.

205-d din 30 martie 2018, emisă de viceprimarul mun.Chișinău, Nistor Grozavu, sau în

partea ce se referă la Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” și foișoarele

deținute de aceasta.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani acțiunea

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” împotriva hotărârii din

24 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 14, 173, 175 din

Legea nr.231 din 23 septembrie 2010, cu privire la comerțul interior, art.15 alin.(3) lit.a) din

Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul mun.Chișinău.

Instanța de apel a stabilit că la data de 30 martie 2018, Primăria mun. Chișinău a emis

dispoziția nr.205-d, cu privire la interzicerea activității unităților comerciale și prestări

2

servicii, eliberarea teritoriului și amenajarea zonei de odihnă și agrement adiacent lacului și

Parcului Râșcani din str. Braniștii, mun.Chișinău.

Totodată, instanța de apel a reținut că conform dispoziției nominalizate, s-a dispus

suspendarea activității agenților economici și demolarea/evacuarea tuturor gheretelor,

unităților de comerț ambulant (remorci, frigidere) și prestări servicii, inclusiv și cele ce

prestează servicii distractive pentru copii, amplasate pe teritoriul zonei de odihnă și

agrement, adiacent lacului și Parcului Râșcani din str. Braniștii, mun.Chișinău, conform

anexei; s-a interzis eliberarea schemelor de amplasare și notificare a activității comerciale,

prestări servicii de orice gen pe teritoriul zonei de odihnă și agrement, adiacent lacului și

Parcului Râșcani din str. Braniștii, mun.Chișinău, până la elaborarea de către Pretura

Râșcani, mun.Chișinău, a concepției privind amplasarea unităților de comerț ambulant

pentru zonele de odihnă și agrement din sector. A fost pusă în seama Preturii Râșcani să

informeze agenții economici posesori ai unităților de comerț ambulant conform anexei,

referitor la evacuarea acestora pe cont propriu, până la data de 06 aprilie 2018; retragerea în

modul stabilit a notificării; iar în termen până la data de 18 aprilie 2018 să asigure

demolarea foișoarelor și dispozitivelor accesorii din lemn și metal amplasate neautorizat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival Prim”, care va fi preavizat referitor la

demontarea benevolă până la data de 18 aprilie 2018; demontarea elementelor terasei de

vară încăperii adiacente acesteia a tuturor construcțiilor/instalațiilor metalice din preajma

terenului de volei a Parcului Râșcani.

Referitor la activitatea comercială ce poate fi inițiată prin notificare, la art.14 al Legii

menționate este indicat că în cazul activităților de comerț, altele decît cele stabilite în

anexele nr.3 și 4, comerciantul are dreptul să desfășoare activitatea de comerț concomitent

cu depunerea notificării privind inițierea activității de comerț.

Reclamanta a fost vizată și în pct.3.2.1 al dispoziției contestate, referitor la

demontarea foișoarelor dispozitivelor/accesorii din lemn și metal amplasate neautorizat.

Astfel, activitatea conform pct. 3.2.1. din dispoziția contestată nu este activitatea

desfășurată de reclamanta, conform notificării nr.3759, în care se indică expres activitatea

de servicii de închiriere, care nu implică careva foișoare și/sau alte dispozitive.

În acest sens, instanța de apel a specificat că nu poate fi reținut argumentul apelantei

precum că aceasta deține foișoarele și desfășoară activitatea conform acestora în mod

autorizat conform notificării nr.3759, or, în textul notificării indicate – activitatea autorizată

este pentru alte servicii, decât activitatea cu foișoarele.

Astfel, la materialele dosarului sunt anexate nota informativă nr.19/18 din data de

26 martie 2018 la proiectul de dispoziție cu privire la interzicerea activității unităților de

comerț din Parcului Râșcani din str.Braniștii, solicitarea nr. T9/18 a Preturii Râșcani din

data de 03 noiembrie 2017, adresarea inițială a Preturii Râșcani din data de 26 octombrie

2017, în care se indică despre adresările/petițiile locuitorilor sectorului Râșcani, referitor la

nemulțumirile și incomoditățile create în urma desfășurării activității de comerț în Parcul

Râșcani, intervenind cu solicitarea către pârâtă de evacuare a unităților de comerț

nominalizate.

În temeiul adresării Inspectoratului de Poliție al sect. Râșcani, mun.Chișinău către

Pretura Râșcani din data de 29 iunie 2017, a fost expediat demersul Întreprinderii

Municipale „Asociația de gospodărire a spațiilor verzi” referitor la pretinsele acțiuni ilicite

ale agenților economici ce desfășoară activitatea în scuarul din sectorul Râșcani, fiind

anexată și adresarea nemijlocită, în care se indică despre acapararea abuzivă a terenurilor,

lipsa actelor permisive de desfășurare a activității comerciale, amplasarea obiectivelor

înafara schemelor eliberate de organele abilitate.

3

Astfel, din informația Inspectoratului de Poliție al sect. Râșcani, mun.Chișinău din data

de 26 iunie 2017 rezultă că pe str. Braniștii, Parcul pădure sect. Râșcani mun.Chișinău,

Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” efectuează lucrări de construcție a

foișoarelor.

Instanța de apel a menționat că articolul 15 alin. (3), lit. a) din Legea nr. 136 din

17 iunie 2016, privind statutul municipiului Chișinău, prevede că în atribuțiile primarului

intră eliberarea autorizațiilor și altor acte permisive prevăzute de lege, avînd dreptul de a le

suspenda sau revoca din motive temeinic justificate.

În speță, se constată dreptul Primăriei mun.Chișinău de a interveni în activitatea de

comerț a comerciantului ce o desfășoară conform notificării, inclusiv conform modului

expus în dispoziția contestată, dacă sunt motive temeinic justificate.

Astfel la caz, se constată temeinicia intervenirii Primăriei mun. Chișinău în activitatea

de comerț a Societății cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim”, or la materialele cauzei au

fost prezentate multiple adresări ale organelor statului, conform modului enumerat supra,

care au sesizat despre încălcările comise, fapt care implică desfășurarea activității autorizate

necorespunzător și dreptul autorității competente de a interveni prin încetarea activității

menționate.

Cu referire la argumentul apelantei, precum că Societatea cu Răspundere Limitată

„Maxvival-Prim” nu a fost înștiințată în prealabil, despre punerea în executare a dispoziției

nr. 205-d din 30 martie 2018, or procedura înștiințării prealabile despre executarea benevolă

a dispoziției nominalizate a fost prevăzută expres însăși în dispoziție, iar Pretura sect.

Râșcani mun. Chișinău a pus în executare dispoziția cu privire la înălcarea flagrantă a

procedurii premergătoare a executării acesteia – executarea benevolă a dispoziției, instanța

de apel a menționat că, deși executarea dispoziției a fost preconizată pentru data de

18 aprilie 2018, la materialele cauzei nu există o dovadă a recepționării de către

reclamantă/apelantă a acesteia, însă reprezentantul Primăriei mun. Chișinău a declarat că

despre acest fapt reclamanta a fost informată telefonic de către pârâtă, ultima refuzând să se

prezinte pentru a o recepționa.

Totodată, instanța de apel a relatat că reclamanta/apelantă a indicat că la data de

27 aprilie 2018 a aflat despre dispoziția contestată, adică, ulterior termenului de executare

silită i-a fost comunicat actul administrativ, însă dispoziția menționată încă nu era executată

la acel moment.

Invocînd art. 139 din Codul administrativ, care prevede că actul emis are forță

obligatorie pentru destinatarul său și indiferent de faptul dacă s-a consumat termenul de

executare benevolă și silită a acestuia, dispoziția rămâne în vigoare, instanța de apel a

subliniat că astfel data de 27 aprilie 2018 se consideră momentul comunicării actului

contestat pentru reclamantă, actul administrativ, în acest sens, este obligatoriu, indiferent de

expirarea termenilor indicați în acesta pentru executare benevolă și/sau silită, obiectul

actului administrativ fiind de fapt acțiunile de încetare a activității economice și în acest

sens pentru reclamantă dispoziția este obligatorie.

Mai mult ca atît, instanța de apel a concretizat că având în vedere că executarea silită a

actului administrativ a avut loc ulterior aflării de către reclamantă a dispozițiilor acestuia,

ultima nu a luat măsuri în vederea executării benevole, deși a avut timp suficient pentru a se

conforma benevol actului administrativ, obligatoriu la caz pentru apelantă, iar din aceste

raționamente, apreciază critic argumentul Societății cu Răspundere Limitată „Maxvival-

Prim” precum că ultima a fost lipsită de dreptul de a executa benevol dispoziția nr. 205-d

din 30 martie 2018.

4

Prin urmare, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a reținut faptul că,

dispoziția nr. 205-d din data de 30 martie 2018 nu întrunește niciuna din condițiile

desființării sale, fiind emis de organul competent în limita competențelor, fiind comunicat

reclamantei la data recunoscută de aceasta – 27 aprilie 2018, care deși este ulterioară

termenilor indicate în act, aceasta nu implică criterii de desființare a actului, și în situația

când acționarea conform acestuia – benevolă cât și silită, termenii pentru aceasta au fost

respectați corespunzător pentru reclamantă ulterior comunicării, executarea silită fiind mult

ulterioară comunicării, iar aceasta a implicat și posibilitatea reclamantei de executare

benevolă în termeni după comunicare, ceea ce ultima nu a făcut, corespunzător, aceasta

justifică acționarea ulterioară a pârâtei ca fiind conformă.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile Societății cu Răspundere Limitată

„Maxvival-Prim” cu privire la faptul că nu a fost prelungit termenul de executare a

dispoziției nr. 205-d din 30 martie 2018, emisă de viceprimarul municipiului Chișinău,

Nistor Grozavu, or acest fapt nu afectează valabilitatea actului administrativ emis, mai mult

ca atât, executarea silită a acestuia cu o dată ulterioară celei indicate în dispoziție a fost în

beneficiul reclamantei, care a avut posibilitatea reală de a o executa benevol, fapt însă

ignorat de ultima.

La data de 26 martie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” a

depus prin intermediul poștei electronice recurs motivat împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii primei instanțe și a deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă acțiunea, fiind dispusă

anularea refuzului Primăriei mun.Chișinău nr. 02-114/3091 din 05 iunie 2018 și anularea

integrală a dispoziției nr.205-d din 30 martie 2018, emisă de viceprimarul mun.Chișinău,

Nistor Grozavu, sau în partea ce se referă la Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-

Prim” și foișoarele deținute de aceasta.

Ulterior, la data de 21 mai 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim”

a depus recursul pe suport de hîrtie cu semnătura olografă.

În motivarea recursului a indicat, că instanța de apel a stabilit o ședință de judecată la

data de 22 ianuarie 2020, ora 10:00, fiind prezent la acea ședință reprezentantul Societății

cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” a fost anunțat de grefieră, fără o coordonare

prealabilă că s-a decis să fie contramandată ședința pentru ora 15:00.

Recurenta a menționat că, a fost depusă o cerere de amânare a ședinței de judecată,

adresată Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat amânarea ședinței de judecată din data

de 22 ianuarie 2020, ora.15:00, la o altă data.

Recurenta a invocat că astfel, a fost amînată ședința de judecată pentru data de

17 februarie 2020, cînd deja îi fusese stabilită o ședința de judecată la Judecătoria Bălți,

pentru data de 17 februarie 2020, ora 09.00.

Recurenta a invocat că în asemenea circumstanțe a fost în imposibilitate de a se

prezența la ședința de judecată din 17 februarie 2020 în instanța de apel, nefiind citată.

A afirmat că decizia din 17 februarie 2020 nu i-a fost transmisă spre cunoștință de

către Curtea de Apel Chișinău, menționând că a luat cunoștință de decizia nominalizată la

data de 12 martie 2020, prin intermediul portalului instanțelor judecătorești, aceasta fiind

publicată la data de 09 martie 2020.

Consideră decizia instanței de apel neîntemeiată și ilegală, invocând că nu au fost

supuse examinării toate motivele expuse în cererea de apel, nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

5

A menționat că dispoziția nr.205-d din 30 martie 2018, emisă de viceprimarul

mun.Chișinău, Nistor Grozavu, atentează flagrant la dreptul de proprietate al Societății cu

Răspundere Limitată „Maxvival-Prim”.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va

face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile

art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării

în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 17 februarie 2020 și termenul de

depunere a recursului a expirat la data de 19 martie 2020.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează că decizia instanței de apel a fost notificată recurentei la data de 20 martie

2020 (f.d.150).

Dat fiind faptul că prin prisma pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de 18 martie

2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, termenele de exercitare

a căilor de atac aflate în curs la data instituirii stării de urgență se întrerup, urmând a curge

noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență, termenul de declarare a

recursului motivat pentru Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim”, după

întrerupere a început a curge de la data de 16 mai 2020.

În aceste circumstanțe recursul motivat înaintat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Maxvival-Prim”, la data de 26 martie 2020, se consideră a fi depus în termen.

La data de 24 februarie 2020 în adresa intimatei, Primăriei mun.Chișinău, a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-

6

Prim”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă, Primăria mun.Chișinău,

nu și-a valorificat dreptul prcedural și nu a depus referință.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2)

din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

7

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Maxvival-Prim” este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Maxvival-Prim” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

8