2ra-483/20 — Constatarea încălcării dreptului garantat de art. 8 CEDO

2ra-483/20 — Constatarea încălcării dreptului garantat de art. 8 CEDO (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-483/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. O.Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Danilov, I.Cotruță, I.Secrieru)

D E C I Z I E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Andrei Zlobin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Zlobin

împotriva Ministerului Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor cu privire

la constatarea încălcării drepturilor prevăzute de art. 8 CEDO și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 3 decembrie 2018, Andrei Zlobin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor cu privire

la constatarea încălcării drepturilor prevăzute de art. 8 CEDO și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia din 6 iunie 2017 a administrației

Penitenciarului nr. 13 mun. Chișinău, a fost sancționat disciplinar prin suspendarea

dreptului la întrevederi de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni.

La 8 iunie 2017, fiind deținut în Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău, a depus o

plângere în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat anularea

sancțiunii disciplinare din 6 iunie 2017 emisă de administrația Penitenciarului nr. 13

mun. Chișinău cu privire la suspendarea dreptului la întrevederi de scurtă și lungă

durată pe un termen de 3 luni, astfel contestând actele instituției care pun în executare

hotărârea judecătorească de condamnare.

Prin încheierea irevocabilă din 14 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost admisă plângerea condamnatului Andrei Zlobin, s-a declarat nulă

decizia din 6 iunie 2017 a administrației Penitenciarului nr. 13 Chișinău prin care

condamnatului Andrei Zlobin i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de

suspendarea dreptului de întrevederi de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni.

A susținut că decizia din 6 iunie 2017 a administrației Penitenciarului nr. 13

Chișinău prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de suspendarea

1

dreptului de întrevederi de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni și care a fost

anulată printr-o hotărâre judecătorească, constituie un act de violare a art. 8 CEDO

fiind încălcat dreptul condamnatului la întrevederi.

A menționat că fiind privat de dreptul său la întrevederi pe un termen de 3 luni,

care își execută pedeapsa maximă, prin acțiunile ilegale ale administrației

Penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău i-au fost cauzate prejudicii morale ireparabile,

deoarece nu se face posibil a întoarce timpul înapoi pentru remedierea și survenirea

circumstanțelor deja trecute, retrăirile impuse ilegal și pierderea din încrederea în

legalitatea acțiunilor reprezentanților autorităților statului.

A solicitat Andrei Zlobin admiterea acțiunii, constatarea violării drepturilor

prevăzute de art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților

Fundamentale, încasarea din contul statului Republica Moldova în beneficiul lui

Andrei Zlobin a despăgubirii în mărime de 5 000 de euro cu titlu de compensație pentru

prejudiciul material și moral cauzat prin violarea art. 8 CEDO în urma limitării

drepturilor persoanei deținute la întrevederi cu persoanele apropiate.

Prin hotărârea din 6 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea a

fost admisă parțial, s-a constatat încălcarea dreptului lui Andrei Zlobin garantat de art.

8 CEDO cauzat prin încălcarea dreptului la întrevedere, s-a încasat de la bugetul de stat

prin intermediul Ministerul Justiției în beneficiul lui Andrei Zlobin a prejudiciului

moral în mărime de 60 000 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Justiției, s-a casat integral hotărârea din 6 iunie 2019 și s-a

pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 25 ianuarie 2020, Andrei Zlobin a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, la examinarea cauzei instanța de apel a

depășit împuternicirile și a dat o apreciere nouă a încheierii din 14 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de apel greșit a concluzionat că, sancțiunea aplicată sub formă de

suspendare a dreptului de a avea întrevederi pe o anumită perioadă, se datorează

comportamentului ilicit a lui Andrei Zlobin.

A solicitat Andrei Zlobin admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 3

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 6 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 3 decembrie 2019, care

a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 13 ianuarie 2020 (f.d.104).

Astfel, recursul declarat de Andrei Zlobin prin intermediul oficiului poștal la data de

25 ianuarie 2020, este în termen (f.d.112).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

2

La 12 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 2 martie 2020, reprezentantul Administrației Naționale a Penitenciarelor și

Ministerul Justiției, Sveatoslav Pascalov, a depus referință prin care a solicitat

respingerea cererii de recurs depusă de Andrei Zlobin.

Prin încheierea din 3 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de

Andrei Zlobin, s-a considerat admisibil fiind transmis pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Examinând recursul declarat de Andrei Zlobin în raport cu materialele cauzei,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție concluzionează despre necesitatea admiterii recursului, de a casa decizia

instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Conform art. 118 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a cauzei sânt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la

pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele

de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Conform art. 169 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) Cod de executare, condamnatului

i se garantează dreptul la apărarea și respectarea de către instituția sau organul care

asigură executarea pedepsei a demnității, drepturilor și libertăților pe care le are,

inclusiv de a nu fi supus la tortură și nici la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane

sau degradante, precum și, indiferent de consimțământul său, unei experiențe medicale

sau științifice care îi pune în pericol viața sau sănătatea, beneficiind, după caz, de

măsuri de protecție din partea statului. Condamnatul are și alte drepturi prevăzute de

legislație. Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât

în limitele și în condițiile prevăzute de prezentul cod, de Codul de procedură penală și

3

de alte legi și determinate de modul și de condițiile de executare a pedepsei penale

concrete.

Iar conform art. 213 Cod de executare, condamnatul are dreptul la întrevederi de

scurtă și de lungă durată, care se acordă în modul și în condițiile stabilite de prezentul

cod și de Statutul executării pedepsei de către condamnați. În cazurile prevăzute de

prezentul cod, conform dispoziției șefului penitenciarului, întrevederile de lungă durată

pot avea loc în afara penitenciarului, cu dreptul de locuire a condamnatului împreună

cu membrii familiei. Întrevederile de scurtă durată cu soțul, rudele până la gradul al

IV-lea inclusiv, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către

condamnați, cu aprobarea scrisă a șefului instituției penitenciare, cu o altă persoană

indicată de condamnat se acordă pe o durată de 1–4 ore. Aceste întrevederi se

desfășoară în spatii special amenajate, sub supravegherea vizuală sau prin intermediul

sistemelor video de către reprezentanții administrației instituției penitenciare.

Întrevederile de lungă durată cu soțul, părinții, copiii, frații, surorile, bunicii și nepoții

condamnatului, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către

condamnați, având aprobarea scrisă a șefului instituției penitenciare, cu o altă persoană

indicată de condamnat se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile. Condamnatul achită

cheltuielile suportate de către instituția penitenciară în legătură cu întrevederea de

lungă durată. Condamnatul are dreptul la o întrevedere de scurtă durată pe lună și la o

întrevedere de lungă durată pe trimestru. Întrevederi de lungă durată nu se acordă

condamnatului: a) căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată; b)

care a fost transferat în regim inițial în calitate de sancțiune disciplinară; c) la

detențiune pe viață aflat în regim inițial.

Prin decizia din 6 iunie 2017 a Penitenciarului nr. 13 Chișinău, Andrei Zlobin ca

condamnat și deținut a fost sancționat cu suspendarea dreptului la întrevederi de scurtă

și lungă durată pe un termen de 3 luni.

Prin încheierea irevocabilă din 14 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost admisă plângerea condamnatului Andrei Zlobin, s-a declarat nulă

decizia din 6 iunie 2017 a administrației Penitenciarului nr. 13 Chișinău prin care

condamnatului Andrei Zlobin i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de

suspendarea dreptului de întrevederi de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni.

Înaintând prezenta acțiune în instanța de judecată, Andrei Zlobin a solicitat

constatarea dreptului său garantat de art. 8 CEDO cauzat prin limitarea de către

administrația Penitenciarului nr. 13 Chișinău de a avea întrevederi cu persoanele

apropiate.

Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prin hotărârea din 6 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea a fost admisă parțial și s-a constatat

încălcarea dreptului lui Andrei Zlobin prevăzut de art. 8 CEDO, prin limitarea dreptului

de a avea întrevederi.

Instanța de apel, judecând pricina în ordine de apel, prin decizia din 3 decembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău a admis apelul declarat de Ministerul Justiției și

Administrația Națională a Penitenciarelor, a casat hotărârea din 6 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

În favoarea acestei soluții instanța de apel a reținut că, aplicarea sancțiunii în

forma de suspendare a dreptului de a avea întrevederi pe o anumită perioadă se

datorează comportamentului ilicit și atitudinii neglijente a lui Andrei Zlobin față de

obligațiile stabilite prin Codul de executare și Statutul executării pedepsei de către

4

condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2006, și anume depistarea

telefonului mobil de tip ceas.

Verificând legalitatea deciziei contestate Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, instanța de apel,

la examinarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și nu a dat o apreciere

corespunzătoare probelor administrate la actele pricinii.

Potrivit art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept

comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și

nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze

civile la care participă aceleași persoane.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție prin prisma normei enunțate relevă ca corectă concluzia primei instanțe

precum că probele anexate la materialele cauzei demonstrează cu certitudine faptul că

Andrei Zlobin, în perioada detenției în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, a fost lipsit de

dreptul la întrevedere de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni de către

administrația penitenciarului.

În acest sens se reține că, prin încheierea irevocabilă din 14 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă plângerea lui Andrei Zlobin și s-a

declarat nulă decizia șefului Penitenciarului nr. 13 Chișinău din 6 iunie 2017 prin care

i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub forma de suspendarea dreptului la

întrevederi de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni.

Ca urmare, instanța de apel, contrar prevederilor art. 123 alin. (2) Cod de

procedură civilă, a dat apreciere faptului că sancțiunea aplicată în privința lui Andrei

Zlobin în formă de suspendare a dreptului de a avea întrevederi se datorează

comportamentului ilicit și atitudinii neglijente a acestuia, atât timp cât prin actul

judecătoresc irevocabil din 14 septembrie 2017 a fost deja examinată legalitatea

aplicării sancțiunilor de către administrația Penitenciarului nr. 13 Chișinău față de

Andrei Zlobin, acestea fiind anulate. Mai cu seamă că prin aceeași încheiere din 14

septembrie 2017 au fost constatate circumstanțele care afectează legitimitatea aplicării

deciziilor de sancționare disciplinare adoptate de administrația Penitenciarului nr. 13

Chișinău la 6 iunie 2017 și care au drept efect nulitatea acesteia.

Prin urmare, este evident că Andrei Zlobin în mod neîntemeiat a fost privat de a

avea întrevederi de scurtă și lungă durată pentru o perioadă de 3 luni de dreptul unei

persoane private de libertate de a păstra legătura cu membrii familiei sale.

Conform art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are

dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a

corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea

acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o

societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța

publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,

protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.

În sensul art. 8 CEDO, Curtea a statuat că, o parte esențială a dreptului unei

persoane private de libertate la respectarea vieții de familie constă în sprijinirea acesteia

în vederea menținerii legăturii cu rudele sale apropiate (cauza Messina împotriva Italiei

(nr. 2), pct. 61).

Curtea a acordat o importanță deosebită recomandărilor Comitetului European

pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante,

5

în care a subliniat că regimurile de executare a pedepselor privative de libertate de

lungă durată „ar trebui să vizeze compensarea într-un manieră pozitivă și proactivă a

efectelor de desocializare ale pedepsei privative de libertate”

De asemenea, restricțiile precum limitarea numărului de vizite din partea familiei,

supravegherea acestor vizite și impunerea persoanei private de libertate a unui regim

special de detenție sau a unor aranjamente speciale de vizită constituie o ingerință în

drepturile garantate acesteia la art. 8 CEDO.

În altă ordine de idei, instanța de recurs consideră că mărimea compensației

stabilită de către prima instanță în mărime de 60 000 de lei este una rezonabilă,

echitabilă și suficientă pentru prejudiciul moral suferit de către Andrei Zlobin, având

în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

suferințele morale, starea de stres și frustrare cauzată recurentului.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul declarat de

Andrei Zlobin cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), alin. (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Andrei Zlobin.

Se casează decizia din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 6 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Zlobin împotriva Ministerului

Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor cu privire la constatarea încălcării

drepturilor prevăzute de art. 8 CEDO și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Ala Cobăneanu

Judecătorii: Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6