2ra-1355/23 — constatarea incalcarii drepturilor prevazute de art 8 CEDO

2ra-1355/23 — constatarea incalcarii drepturilor prevazute de art 8 CEDO (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1355/23

2-21033790-01-2ra-13092023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Cușnir)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: D. Dulghieru, R. Pulbere, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

15 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Administrația Națională a

Penitenciarelor, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Massimo Sinceri,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Massimo Sinceri,

inclusiv în interesele minorilor XXXXX și XXXXX, Maria Stepanova împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Administrației Naționale a Penitenciarelor

cu privire la constatarea încălcării drepturilor prevăzute de art. 8 CEDO și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Massimo Sinceri, Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Administrația Națională a Penitenciarelor și a fost menținută hotărârea din

21 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 04 martie 2021, Massimo Sinceri în interesele sale și a copiilor minori XXXXX

și XXXXX a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Administrația Națională a Penitenciarilor,

cu privire la repararea prejudiciului și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 februarie 2020, dânsul a depus cerere

pentru a beneficia de o deplasare de scurtă durată în afara penitenciarului potrivit art.

217 alin. (l), (3) din Codul de executare, pentru a vizita fiica minoră XXXXX afectată

de XXXXX (XXXXX), precum și pentru a vizita restul familiei și anume fiica minoră

XXXXX.

A menționat că, fiind caracterizat „Satisfăcător” și „Pozitiv”, cererea

1

subsemnatului a fost acceptată pentru perioada din data de 05 martie 2020 și până la 10

martie 2020.

A reținut că, la 03 martie 2020, a fost supus unei sancțiuni disciplinare sub formă

de suspendare a dreptului la întrevedere pe termen de l (una) lună, în urma depistării

unui telefon mobil, abatere disciplinară prevăzută de art. 2422 pct. 5) „deținerea [...]

telefoane mobile”. Prin urmare, beneficiul de deplasare de scurtă durată a fost revocat

în baza art.217 alin. (10) din Codul de executare, fiind supus unei sancțiuni disciplinare.

A indicat că, la 10 noiembrie 2020, sancțiunea disciplinară a fost anulată de către

instanța de judecată, fiind constatat că în cazul deținuților supuși la monitorizarea

electronică (art. 2711 CE) care locuiesc în afara penitenciarului (art.216 alin. (4) CE),

deținerea unui telefon mobil pentru a îndeplini obligațiunile prevăzute în Legea despre

monitorizarea electronică, impuse tot de către administrația Penitenciarului nr. 4 -

Cricova, nu constituie abatere disciplinară prevăzută la art. 2422 pct. 5), iar încheierea

a devenit definitivă și irevocabilă la data de 28 noiembrie 2020.

A precizat că, în mod neîntemeiat, a fost privat de către administrația

Penitenciarului nr. 4 - Cricova de a beneficia de dreptul de deplasare de scurtă durată.

Decizia administrației Penitenciarului nr. 4 - Cricova în viziunea sa, este un act de

violare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevăzute de art.8 CEDO,

fiind constatat printr-un act definitiv ilegalitatea limitării dreptului prevăzut prin art.

210 alin. (l),(3), cât și de art. 243 al Statutului de executare a pedepsei de către

condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583.

A explicat că, articolul 8 CEDO garantează că orice persoană are dreptul la

respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu

este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura

în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o

societate democratică, este necesară pentru securitatea națională siguranța publică,

bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale protejarea

sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

Consideră că, prin revocarea neîntemeiată a beneficiului de deplasare de scurtă

durată, prin acțiunile ilegale ale administrației Penitenciarului nr. 4 Cricova, au fost

cauzate prejudicii morale ireparabile nu numai lui Massimo Sinceri, dar în mod

extraordinar de grav și fiicei minore XXXXX, afectată de XXXXX, precum și fiicei

minore XXXXX, deoarece nu se face posibil a întoarce înapoi timpul pentru remedierea

și survenirea circumstanțelor deja trecute, retrăirilor impuse ilegal, pierderii din

încrederea în legalitatea acțiunilor reprezentanților autorităților statului, care în

consecință au dus la pierderea încrederii în legalitatea executării detenției în Instituțiile

Penitenciare ale statului.

A solicitat Massimo Sinceri în interesul său și al copiilor minori, să fie încasate cu

titlu de despăgubire pentru repararea prejudiciului moral, în urma revocării

neîntemeiate a beneficiului de deplasare de scurtă durată a sumei în mărime de 15 000

de euro în total – (7 500 de euro de la Ministerul Justiției și 7 500 de euro de la

Administrația Națională a Penitenciarelor) pentru prejudiciul moral, suferințele morale,

starea de stres și frustrare cauzate subsemnatului Massimo Sinceri, suma în mărime de

2

25 000 de euro în total – (12 500 de euro de la Ministerul Justiției și 12 500 de euro de

la Administrația Națională a Penitenciarelor) pentru prejudiciul moral, suferințele

morale, starea de stres și frustrare cauzate fiicei XXXXX, suma în mărime de 20 000

de euro în total (10 000 de euro de la Ministerul Justiției și 10 000 de euro de la

Administrația Națională a Penitenciarelor) pentru prejudiciul moral, suferințele morale,

starea de stres și frustrare cauzate fiicei minore XXXXX.

Pe parcursul procesului, Massimo Sinceri a depus cerere de concretizare al

acțiunii, fiind introdusă în calitate de reclamant Stepanova Maria, indicând că

reclamantul Massimo Sinceri, fiicele XXXXX și XXXXX, precum și mama lor,

Stepanova Maria, au suferit un prejudiciu moral, fiind toți supuși la suferințe morale,

stare de stres și frustă, cauzate de către acțiunile ilegale ale administrației

Penitenciarului nr. 4 – Cricova, în urma revocării neîntemeiate a beneficiului de

deplasare de scurtă durată, completând cererea de chemare în judecată cu solicitarea

privind constatarea încălcării dreptului de a avea întrevederi pe un termen de 1 lună,

menționând că în urma unei sancțiuni disciplinare subsemnatul a fost lipsit în mod

neîntemeiat de două drepturi, și anume de dreptul de a beneficia de deplasare de scurtă

durată, cât și de dreptul de a avea întrevederi cu familia, totodată, indicând că aceste

cerințe sunt similare, având aceleași temeiuri și aceleiași părți, dar obiect diferit, fiind

oportun ca ambele să fie supuse la o singură examinare.

Au solicitat Massimo Sinceri și Stepanova Maria în numele propriu și în calitate

de reprezentanți legali ai fiicelor minore XXXXX și XXXXX, obligarea Ministerului

Justiției al Republicii Moldova și Administrația Națională a Penitenciarelor, să repare

prejudiciul moral cauzat în urma revocării neîntemeiate a dreptului la întrevederi pe un

termen de 1 lună, cu încasarea următoarelor sume cu titlu de despăgubire pentru

repararea prejudiciului moral, și anume: suma în mărime de 6 000 de euro în total (3

000 de euro de la Ministerul Justiției și 3 000 de euro de la Administrația Națională a

Penitenciarelor) pentru prejudiciul moral, suferințele morale, starea de stres și frustrare

cauzate subsemnatului Massimo Sinceri; suma în mărime de 6 000 de euro în total (3

000 de euro de la Ministerul Justiției și 3 000 de euro de la Administrația Națională a

Penitenciarelor) pentru prejudiciul moral și suferințele morale, starea de stres și

frustrare cauzate subsemnatei Stepanova Mariei; suma în mărime de 8 000 de euro în

total (4 000 de euro de la Ministerul Justiției și 4 000 de euro de la Administrația

Națională a Penitenciarelor) pentru prejudiciul moral și suferințele morale, starea de

stres și frustrare cauzate fiicei minore XXXXX prejudiciu agravat din cauza vârstei

fragede a minorei; suma în mărime de 10 000 de euro în total (5 000 de euro de la

Ministerul Justiției și 5 000 de euro de la Administrația Națională a Penitenciarelor)

pentru prejudiciul moral, suferințele morale, starea de stres și frustrare cauzate fiicei

minore XXXXX, prejudiciu agravat nu numai din cauza vârstei fragede a minorei dar

și din cauza XXXXX a copilului minor și anume XXXXX.

La data de 13 septembrie 2021, Massimo Sinceri a depus cerere de completare a

cererii de chemare în judecată, prin care a înaintat cerințe similare celor invocate în

cererea de completare a cererii de chemare în judecată depusă anterior în privința lui

Massimo Sinceri și a copiilor minori XXXXX și XXXXX, totodată, specificând că în

3

urma sancțiunii disciplinare aplicate, la 03 martie 2020, a fost lipsit în mod neîntemeiat

de două drepturi, și anume:

- de dreptul la întrevedere cu familia prevăzut de art. 213 din Codul de executare,

cât și de art. 87 al Statutului de executare a pedepsei de către condamnați, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 583;

- de dreptul la o deplasare de scurtă durată în afara penitenciarului pentru a vizita

fiica cu dizabilități, prevăzut de art. 217 alin. (1), (3) din Codul de executare, cât și de

art. 243 al Statutului de executare a pedepsei de către condamnați, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 583.

Prin hotărârea din 21 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial acțiunea. S-a constatat încălcat dreptul lui Massimo Sinceri garantat de

art. 8 CEDO, cauzat prin încălcarea dreptului de a avea întrevederi. S-a încasat de la

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Massimo Sinceri, cu titlu de prejudiciu moral suma de 25 000 de lei. S-a

constatat încălcat dreptul lui Massimo Sinceri și a copiilor minori XXXXX și XXXXX

garantat de art. 8 CEDO, cauzat prin încălcarea dreptului la deplasări de scurtă durată.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Massimo Sinceri și a copiilor minori XXXXX și XXXXX

cu titlu de prejudiciu moral suma de 25 000 de lei. În rest acțiunea înaintată de Massimo

Sinceri în interesele sale și a copiilor minori XXXXX și XXXXX și Stepanova Maria

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Administrația Națională a

Penitenciarilor cu privire la constatarea încălcării drepturilor prevăzute de art. 8 CEDO

și repararea prejudiciului moral, s-a respins ca neîntemeiată.

La 08 noiembrie 2022, Administrația Națională a Penitenciarilor a depus apel

împotriva hotărârii din 21 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

hotărâri noi de respingere a acțiunii.

La data 08 noiembrie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

La data de 21 noiembrie 2022, Massimo Sinceri a depus apel împotriva hotărârii

primei instanțe solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de Massimo Sinceri, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Administrația Națională a Penitenciarilor și s-a menținut hotărârea din 21 octombrie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel Chișinău a stabilit indubitabil faptul că în

perioada de referință, iar anume începând cu data de 03 martie 2020 în decurs de o lună,

reclamantul Massimo Sinceri nu a beneficiat de dreptul la întrevedere, fiind privat de

acest drept prin decizia șefului Penitenciarul nr. 4 – Cricova, care prin încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 10 noiembrie 2020, a fost anulată.

4

Astfel, reieșind din circumstanțele de fapt stabilit, raportat la normele legale

citate supra, corect prima instanță a stabilit la caz că a existat o ingerință în dreptul

reclamantului Massimo Sinceri de a avea întrevederi cu membrii familiei sale și cu

persoanele apropiate, ceea ce constituie o încălcare a dreptului reclamantului Massimo

Sinceri de a avea întrevederi, și reprezintă o violare a dreptului subiectiv al acestuia,

garantat de art. 8 CEDO - dreptul la respectarea vieții de familie.

Totodată, din materialele cauzei, instanța a atestat că în urma aplicării sancțiunii

disciplinare la 03 martie 2020, prin privarea dreptului la întrevederi, reclamantului

Massimo Sinceri nu i s-a permis nici deplasarea de scurtă durată în afara

penitenciarului.

Instanța de apel a reținut că, refuzul de deplasare de scurtă durată pentru a vizita

copilul minor XXXXX afectată de XXXXX (XXXXX), precum și pentru a vizita restul

familiei și anume fiica minoră XXXXX, în perioada dată, care a fost constatat ca

neîntemeiat prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16 iulie 2021,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2022, i-a îngrădit

reclamantului Massimo Sinceri fără just temei dreptul de a beneficia de o deplasare de

scurtă durată.

Corespunzător, refuzul în deplasarea de scurtă durată pentru a vizita copilul

minor cu XXXXX, cât și copilul minor XXXXX, de către deținutul (tatăl copiilor)

Massimo Sinceri, când comportamentul ultimului era unul pozitiv în urma tuturor

eforturilor condamnatului, prezintă o încălcare gravă a dreptului condamnatului și o

ingerință a statului în acest drept, ceea ce nu este admis, potrivit prevederilor art. 8

CEDO.

Instanța de apel a menționat că este evident că Massimo Sinceri în mod

neîntemeiat a fost privat de a avea întrevederi de scurtă și lungă durată pentru o perioadă

de 1 lună de dreptul unei persoane private de libertate de a păstra legătura cu membrii

familiei sale.

Astfel, reieșind din faptul că reclamantul pe o perioadă de 1 lună de zile a fost

privat de dreptul de a avea întrevederi de scurtă și lungă durată, având în vedere că în

fapt reclamantul nu mai poate reveni la situația anterioară de până la 03 martie 2020,

instanța a conchis că reclamantului i-au fost cauzate daune morale, ce constă generic,

în atingerea valorilor ce definesc personalitatea umană, creditul moral, însă respectând

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, conform art. 41

CEDO, instanța de apel a considerat că despăgubirea pretinsă de reclamant pentru

repararea daunei morale, este excesivă, iar suma de 25 000 de lei acordată de prima

instanță reprezintă o justă despăgubire pentru compensarea prejudiciului suferit, motiv

pentru care acest capăt de cerere urmează a fi admis parțial. Astfel, instanța de apel

consideră că suma de 25 000 de lei corespunde criteriilor indicate și cu faptul că însăși

constatarea dreptului încălcat reprezintă, potrivit jurisprudenței CtEDO (cauza

Amihalachioaie c. Moldovei) o satisfacție echitabilă a suferințelor morale, însă

insuficientă în speță pentru a acoperi integral întinderea acestora.

Totodată, contrar criticilor apelantului Massimo Sinceri, instanța de apel a

considerat că în mod rezonabil prima instanță a respins cerințele cu privire la încasarea

5

prejudiciului moral în beneficiul copiilor minori XXXXX și XXXXX, dat fiind faptul

că, la acest capăt de cerere, după cum se rezultă din conținutul încheierii Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 10 noiembrie 2020, obiectul dedus judecății și soluționat

prin încheierea enunțată a fost doar plângerea condamnatului Massimo Sinceri privind

anularea sancțiunii sub formă de suspendare a dreptului la întrevederi pe un termen de

o lună, aplicată acestuia la 03 martie 2020, nefiind obiect al examinării drepturile și

interesele copiilor minori.

Totodată, în contextul în care, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 16 iulie 2021, s-a constatat ca neîntemeiat refuzul administrației

Penitenciarului nr. 4 - Cricova de a acorda deplasări de scurtă durată condamnatului

Massimo Sinceri, pe motivul aplicării sancțiunii disciplinare la 03 martie 2020, și în

consecință s-a stabilit că prin privarea condamnatului de dreptul de a beneficia de

deplasare de scurtă durată, au fost violate drepturile și libertățile fundamentale

prevăzute de art. 8 CEDO ale reclamantului Massimo Sinceri și ale copiilor minori

XXXXX și XXXXX, întemeiat prima instanță a stabilit că, suma de 25 000 de lei

reprezintă o justă despăgubire pentru compensarea prejudiciului moral suferit, iar

prejudiciul pretins de către reclamant în sensul dat în cuantumul ce depășește suma dată

urmează a fi respins, fiind disproporțional în raport cu încălcările admise.

Deasemenea, corect a stabilit prima instanță că pretenția privind încasarea

prejudiciului moral în partea solicitării încasării prejudiciului moral de la Administrația

Națională a Penitenciarilor urmează a fi respinsă, dat fiind faptul că pe această categorie

de cauze mărimea prejudiciului se încasează din bugetul de stat, gestionat de Ministerul

Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției.

Referitor la cerințele reclamantei Stepanova Maria formulate potrivit cererii de

chemare în judecată concretizată, care este mama copiilor minori și cu care în timpul

examinării prezentei cauze din spusele reclamantului Massimo Sinceri, acesta a

încheiat oficial căsătoria, instanța de apel a considerat că întemeiat prima instanță a

stabilit că deși potrivit acțiunii depuse de către Massimo Sinceri, XXXXX, XXXXX și

Stepanova Maria, se solicită constatarea încălcării drepturilor ca urmare a aplicării

sancțiunii disciplinare condamnatului Massimo Sinceri și repararea prejudiciului moral,

respectiv, Stepanova Maria urma să se adreseze cu o cerere către judecătorul de

instrucție în conformitate cu prevederile art. 471-4731 Cod de procedură penală,

deoarece la caz se atestă chestiuni privind modul de executare a unei sancțiuni cu privire

la executarea hotărârii judecătorești de condamnare privată de liberate, care pot fi

contestate la judecătorul de instrucție din instanța în a cărei rază se află organul

respectiv. Astfel, o asemenea cerere privind drepturile și interesele legitime ale ultimei

care pretinde că i-au fost încălcate de aceste organe în legătură cu aplicarea sancțiunii

disciplinare față de condamnatul Massimo Sinceri, tatăl copiilor minori, nu se regăsește,

iar prin încheierile menționate nu a fost stabilită încălcarea dreptului reclamantei

Stepanova Maria în acest sens.

La 28 august 2023, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel prin care a fost menținută fără

6

modificări hotărârea primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

cererii de chemare în judecată în partea admisă, prin compensarea corespunzătoare și

proporțională.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că, evaluarea prejudiciului moral

nu presupune determinarea „prețurilor suferințelor fizice sau psihice”, ci aprecierea

multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestora

pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate, iar cuantumul dispus a fi încasat

în beneficiul lui Massimo Sinceri și ai copiilor minori, cu titlu de prejudiciu moral în

mărime de 25 000 de lei pentru încălcarea dreptului la întrevederi de scurtă durată și 25

000 de lei pentru refuzul în acordarea dreptului de deplasare în afara penitenciarului,

este mult prea exagerată și nejustificat în raport cu dreptul vătămat.

A reținut că, în conformitate cu art. 210 din Codul de executare, reclamantul-

intimat avea posibilitatea de a menține legătura cu membrii familiei sale prin

corespondență și convorbiri telefonice, deoarece în privința acestuia a fost aplicată

sancțiunea disciplinară sub forma suspendării dreptului la întrevederi pe un termen de

30 zile, însă i-au fost respectate celelalte garanții acordate de lege.

Astfel, suma dispusă a fi încasata este una exagerată în raport cu pretinsul drept

vătămat, or, potrivit art. 213 alin. (4) din Codul de executare, toți condamnații au dreptul

la o singură întrevedere de scurtă durată pe lună și la o întrevedere de lungă durată pe

trimestru, respectiv, prin sancțiunea aplicată s-a suspendat executarea unei întrevedere

de scurtă durată.

A reținut că prejudiciul de 25 000 de lei, pentru pretinsa ratare de a avea o

întrevedere de scurtă durată cu o durată maximă de 4 ore, este disproporționat în raport

cu dreptul vătămat. La fel și în cazul despăgubirii ce vizează privarea de dreptul de

deplasare de scurtă durată în afara penitenciarului, solicitat pentru perioada 05 martie

2020-10 martie 2020, adică pentru 5 zile.

La 30 august 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel prin care a fost menținută fără

modificări hotărârea primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

cererii de chemare în judecată în partea admisă, prin compensarea corespunzătoare și

proporțională.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, suma despăgubirii cu titlu de

satisfacție echitabilă pentru pretinsele suferințe morale cauzate pentru încălcarea unui

drept relativ (dreptul la viața privată) ce depășesc vădit cuantumul ce ar putea fi acordat

în cazul încălcării unui drept absolut (dreptul de a nu fi supus relelor tratamente) nu

este justificată și neechitabilă.

La 19 septembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Massimo Sinceri a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, a deciziei instanței

de apel, pronunțarea unei hotărâri noi cu privire la constatarea încălcării art. 8 din

CEDO și eventual, concomitent, art. 6 din CEDO, trimiterea spre rejudecare a cauzei

în prima instanță, în alt complet de judecată, obligarea Administrației Naționale a

7

Penitenciarelor și Ministerului Justiției al Republicii Moldova la plata sumelor indicate

în cererea de chenare în judecată, cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, nici prima instanță nici Curtea de

Apel nu au motivat respingerea argumentelor și probelor depuse de către reclamant

referitor la drepturile soției Maria Stepanova precum și la drepturile copiilor XXXXX

și XXXXX în calitate de subiecte juridice menționate la art. 213 și art. 217 din Codul

de executare, ceea ce a afectat dreptul subsemnatului la o hotărâre motivată, încălcând

art.6 CEDO.

A reținut că respingerea de către instanța de judecată ca neîntemeiată a cerinței

cu privire la încasarea prejudiciului moral în beneficiul copiilor minori este nemotivată,

fiindcă recunoașterea prejudiciului moral este o activitate care ține de competenta

instanțelor de judecată civile, dar nu a instanțelor de judecată penală, procedura de

recunoaștere a unui prejudiciu moral se desfășoară în conformitate cu Codul civil dar

nu cu Codul penal, prejudiciul moral în mod indiscutabil a apărut pentru toate

categoriile de persoane menționate în art. 213 din Codul de executare, în urma anulării

sancțiunii disciplinare.

Copiile recursurilor declarate au fost expediate intimaților, prin scrisorile datate

cu 31 octombrie 2023, împreună cu copia încheierii din 31 octombrie 2023 a Curții

Supreme de Justiție, prin care s-a stabilit data examinării admisibilității recursurilor

(Vol.II, f.d.15-18) și au fost recepționate de către intimați la 21 noiembrie 2023,

conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.19-24).

La 09 decembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Massimo Sinceri a depus

referință la recursurile Administrației Naționale a Penitenciarelor și Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, considerându-le neîntemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 10 mai 2023.

Administrația Națională a Penitenciarelor a declarat recurs la 28 august 2023,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova- la 30 august 2023, iar Massimo Sinceri- la

19 septembrie 2023.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal copia deciziei contestate la 04

iulie 2023 (f.d. 246, Vol. II), însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către

recurenți.

Astfel, recursurile sunt declarate în termen.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în

vigoare la 01 septembrie 2023.

8

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursurile declarate de Administrația

Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției al Republicii Moldova au fost depuse

până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, și vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

9

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile

declarate de către Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv și

controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursurile declarate de Administrația Națională a Penitenciarelor și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Cu referire la recursul depus de Massimo Sinceri, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră oportun de a învedera că, prin Legea pentru modificarea

unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct.

1-9 și 11-16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse

modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul,

secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de către

Massimo Sinceri împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi

examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de Massimo

Sinceri este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

10

inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și (2) din

Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția

Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură

civilă, recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)

a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost

atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă

potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de către Massimo Sinceri,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se

referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu

relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile exercitate

conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în

mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

declarat de către Massimo Sinceri conține obiecții de fapt și de drept, similare celor

expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de

apel, fiind apreciate corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a

dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea

cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

11

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate

a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară

motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum

și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,

din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul

nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea

greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Administrația

Națională a Penitenciarelor, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Massimo

Sinceri ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) (în vigoare de până la 01

septembrie 2023), art. 433 alin. (1) lit. a) (în vigoare de la 01 septembrie 2023), art. 440

alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Administrația Națională a Penitenciarelor, de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Massimo Sinceri se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

12