2ra-1748/22 — Constatarea încălcării dreptului

2ra-1748/22 — Constatarea încălcării dreptului (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1748/22 (2-21082559-01-2ra-14122022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – N. Lupașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Badicico Petru și

Penitenciarul nr. 13 – Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Badicico Petru către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Administrația Națională a

Penitenciarelor, intervenient accesoriu Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, cu privire la

constatarea violării drepturilor prevăzute de art. 8 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Badicico Petru, casată hotărârea din 23 iunie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 01 iunie 2021, Badicico Petru a depus cerere de chemare în judecată către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Administrația Națională a

Penitenciarelor, privind constatarea violării drepturilor prevăzute de art. 8 din

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și repararea prejudiciului moral.

În susținerea cererii depuse reclamantul a indicat că, prin decizia din 18 aprilie

2019 a administrației Izolatorului de Urmărire Penală nr. 13 mun. Chișinău, a fost

sancționat disciplinar prin ,,Suspendarea dreptului la întrevedere de scurtă și lungă

durată pe un termen de 3 luni”.

La 24 aprilie 2019, fiind deținut în Izolatorul de Urmărire Penală nr. 13 mun.

Chișinău, reclamantul a depus plângere în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, prin care a solicitat anularea sancțiunii disciplinare din 18 aprilie 2019,

emisă de administrația Izolatorului de Urmărire Penală nr. 13 mun. Chișinău “Cu

privire la suspendarea dreptului la întrevedere de scurtă și lungă durată pe un termen

de 3 luni”.

Prin încheierea din 23 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a

fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.

1

Nefiind de acord cu încheierea instanței de fond din 23 septembrie 2019, la 28

octombrie 2019, reclamantul a depus un recurs ordinar către Colegiul penal al Curții

de Apel Chișinău.

La 18 decembrie 2019, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a admis recursul

ordinar, a casat încheierea din 23 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Prin încheierea din 22 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost

respinsă plângerea depusă de condamnatul Petru Badicico împotriva deciziei de

sancționare disciplinară emisă de directorul Penitenciarului nr. 13 mun. Chișinău, ca

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu încheierea instanței de fond din 22 iulie 2020, reclamantul a

contestat-o în ordine de recurs.

Prin decizia din 12 octombrie 2020 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău,

a fost admis recursul declarat de condamnatul Badicico Petru, casată integral

încheierea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, inclusiv din

oficiu în baza art. 409 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu trimiterea cauzei

la rejudecare către instanța de fond, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 25 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a

fost admisă plângerea lui Badicico Petru, fiind anulată ca vădit neîntemeiată decizia

Directorului Penitenciarului nr. 13 mun. Chișinău privind aplicarea sancțiunii

disciplinare lui Badicico Petru din 18 aprilie 2019 sub formă de suspendare a

dreptului la întrevedere de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni.

La 30 martie 2021, administrația Penitenciarului nr. 17 Rezina în răspunsul său

cu nr.8/B-563/21 a comunicat că la moment Penitenciarul nr. 17 Rezina nu dispune

de muncă remunerată pentru categoria dată de deținuți (adică deținuți pe viață).

La 12 martie 2021, reclamantul a depus cerere către administrația Izolatorului de

Urmărire Penală nr. 17 Rezina, înregistrată cu nr. B-681/21, prin care a solicitat să-

i fie adus la cunoștință dacă din 18 aprilie 2019 până la 18 iulie 2019, ar fi avut cu

cineva întrevederi, adică cu orice persoană, și din ce motiv nu a avut întrevederi în

timpul menționat.

La 24 martie 2021, administrația Penitenciarului nr. 17 Rezina, în răspunsul său

înregistrat cu nr. 7B681/21, a comunicat că la 18 martie 2019, reclamantul a fost

sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului la întrevederi de scurtă și lungă

durată pe un termen de 3 luni.

La 29 martie 2021, reclamantul a depus o petiție în adresa directorului adjunct al

Penitenciarului nr. 17 Rezina, înregistrată cu nr. B-810/21, în care a explicat că,

Penitenciarul nr. 17 Rezina în răspunsul său cu nr. 7/B681/21 greșit a indicat că a

fost sancționat la 18 martie 2019, când de fapt el a fost sancționat la 18 aprilie 2019.

La 15 aprilie 2021, administrația Penitenciarului nr. 17 Rezina în răspunsul său

înregistrat cu nr. B-7/B810/21 a comunicat că, la 18 aprilie 2019, reclamantul a fost

sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului la întrevederi de scurtă și lungă

durată pe un termen de 3 luni.

Reieșind din cele expuse, în perioada dată, reclamantul nu a putut beneficia de

dreptul respectiv. Ceea ce demonstrează că în perioada detenției reclamantului în

Izolatorul de Urmărire Penală nr. 13 mun. Chișinău din 18 aprilie 2019 până la 18

iulie 2019, acesta a fost lipsit de dreptul la întrevederi de scurtă și de lungă durată

pe un termen de 3 luni de către administrația penitenciară.

2

La 24 martie 2021, reclamantul a depus o cerere către administrația Izolatorului

de Urmărire Penală nr. 17 Rezina prin care a solicitat să fie audiat de către Psihologul

Izolatorului de Urmărire Penală nr. 17 Rezina, cu privire la situația care a avut loc

în anul 2019 și la situația care este la ziua de azi.

La 30 martie 2021, reclamantul a depus o cerere către administrația

Penitenciarului nr. 17 Rezina, înregistrată cu nr. B-844/21, solicitând să-i fie

eliberată copia fișei de audiență cu nr. B790/21 din 24 martie 2021.

Administrația Penitenciarului nr. 17 Rezina i-a înmânat reclamantului fișa de

audiență cu nr. 98 din 29 martie 2021, în care este indicat: “S-a petrecut o consiliere

psihologică, având ca scop acordarea asistenței psihologice. În cadrul discuției

condamnatul a declarat motivul neliniștii interioare și a situațiilor stresante și a

problemelor de sănătate (insomnie) ce l-au dus la stare... În 2019 i s-a aplicat o

sancțiune în P-13 Chișinău, cu care condamnatul nu a fost de acord, la care din 2019

până la 2021, a demonstrat prin instanțe ilegalitatea acesteia. Menționează că pe

parcursul acestor ani se afla într-o stare de neliniște, frustrare, și probleme psiho-

emoționale. La moment starea psiho-emofională stabilă, comportament adecvat se

supune cerințelor mediului penitenciar. Este satisfacut de decizia Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana, cu ilegalitatea sancțiunii primate”.

Reclamantul consideră că decizia din 18 aprilie 2019 a administrației Izolatorului

de Urmărire Penală nr. 13 mun. Chișinău prin care a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de “Suspendarea dreptului de întrevederi de scurtă și lungă

durată pe un termen de 3 luni” și care a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească,

constituie un act de violare al art. 8 CEDO, fiindu-i încălcat dreptul la întrevedere

cu rudele și cu persoane apropiate. Mai mult ca atât, fiind privat de dreptul său la

întrevederi pe un termen de 3 luni, și executând pedeapsa maximă, prin acțiunile

ilegale ale administrației Izolatorului de Urmărire Penală nr. 13 mun. Chișinău i-au

fost cauzate prejudicii morale ireparabile, deoarece nu se face posibil a întoarce

timpul înapoi pentru remedierea și survenirea circumstanțelor deja trecute, retrăirile

impuse și ilegale ale Izolatorului de Urmărire Penală nr.13 mun. Chișinău, precum

și pierderea încrederii în legalitatea acțiunilor reprezentanților autorităților statului,

care în consecință au dus la pierderea încrederii în legalitatea executării deținerii în

instituțiile penitenciare ale Republica Moldova.

În această ordine de gândire, reclamantul consideră că, acțiunile angajaților

administrației Izolatorului de Urmărire Penală nr. 13 mun. Chișinău din 18 aprilie

2019, care abia la 25 februarie 2021 a fost demonstrat că au fost ilegale, au dus la

faptul că reclamantul fost deținut într-o îngrijorare de frică permanentă și care a dat

nașterii sentimentului de îngrijorare, inferioritate și frică, a fost umilit și înjosit ca

persoană umană.

Astfel, în lumina normelor legale și principiilor jurisprudențiale enunțate, cu

referire la circumstanțele de fapt constatate în princină, potrivit reclamantului, a

existat o ingerință în drepturile sale de a avea întrevederi de scurtă și lungă durată

cu membrii familiei și cu alte persoane apropiate, ceea ce constituie o o violare a

dreptului subiectiv al acestuia, garantat de art. 8 CEDO.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, constatarea

violării drepturilor prevăzute de art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului și a Libertăților Fundamentale, în urma limitării de către Izolatorul de

Urmărire Penală nr. 13 mun. Chișinău a drepturilor personale ale lui Badicico Petru

de a avea întrevederi cu persoanele apropiate; încasarea din contul statului

3

Republicii Moldova în beneficiul reclamantului a despăgubirii în mărime de 60000

(șaizeci mii) lei cu titlu de compensație pentru prejudiciul moral cauzat prin violarea

art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților

Fundamentale în urma limitării de către administrația Izolatorului de Urmărire

Penală nr. 13 mun. Chișinău a dreptului de a avea întrevederi cu persoanele

apropiate, precum și pentru sancțiunea ilegală aplicată la 18 aprilie 2019, mai mult,

această sancțiune ilegală aplicată avea să influențeze negativ pentru a putea beneficia

pe viitor la eliberarea condiționată înainte de termen.

Prin hotărârea din 23 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea lui Badicico Petru către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Administrația Națională a Penitenciarelor, intervenient

accesoriu Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău privind constatarea violării drepturilor

prevăzute de art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și repararea

prejudiciului moral.

La 28 iunie 2022, Badicico Petru a depus apel împotriva hotărârii din 23 iunie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Badicico Petru, casată hotărârea din 23 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a

acțiunii, prin care a fost constatată încălcarea dreptului lui Badicico Petru, garantat

de art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților

Fundamentale prin limitarea dreptului de a avea întrevederi; s-a încasat de la bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui

Badicico Petru prejudiciul moral în mărime de 20 000 (douăzeci mii) lei; în rest,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că este neîntemeiată

concluzia instanței de fond potrivit căreia, deoarece în perioada de referință nu a

existat nicio solicitare pentru acordarea întrevederii de scurtă sau de lungă durată cu

reclamantul, acesta nu poate fi considerat victimă a unei violări a drepturilor sale

prevăzute de art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și de a solicita

despăgubiri cu titlu de compensații pentru prejudiciul moral, din care considerente

pretențiile reclamantului urmează a fi respinse.

Instanța de apel a considerat drept pripită poziția instanței de fond, or s-a stabilit

cu certitudine că prin soluția irevocabilă a instanței judecătorești a fost anulată

decizia Directorului Penitenciarului nr. 13 Chișinău privind aplicarea sancțiunii

disciplinare lui Badicico Petru din 18 aprilie 2019, sub formă de suspendare a

dreptului la întrevedere de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni.

Astfel, nu poate fi învinovățit condamnatul pentru faptul că nu a solicitat

acordarea întrevederilor, atâta timp cât acesta a cunoscut despre faptul că în privința

sa a fost aplicată sancțiunea disciplinară privind suspendarea dreptului la întrevedere

de scurtă și lungă durată pe un termen de 3 luni. Or, un altfel de comportament din

partea condamnatului urmează a fi apreciat ca nesupunere față de sancțiunea

aplicată.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că Badicico Pentru în mod

neîntemeiat a fost privat de dreptul de a avea întrevederi de scurtă și lungă durată

pentru o perioada de 3 luni, iar în consecință, fiind o persoană privată de libertate, i

4

s-a afectat dreptul de a păstra legătura cu membrii familiei sale.

La 01 decembrie 2022, la Curtea Supremă de Justiție a fost înregistrat recursul

declarat de Badicico Petru, prin care a fost solicitată casarea parțială a deciziei din

17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care i-au fost respinse

pretențiile, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, însă a stabilit

incorect cuntumul prejudiciului moral încasat. Suplimentar a invocat argumente

similare celor din acțiune și cererea de apel.

La 03 ianuarie 2023, Penitenciarul nr. 13 – Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia

și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

La 11 ianuarie 2023, Badicico Petru a depus referință asupra recursului declarat

de Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, solicitând respingerea acestuia.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, a fost expediată participanților la proces la 25 noiembrie 2022 (f.d. 25,

vol. II).

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursurile declarate de Badicico Petru și Penitenciarul nr. 13

– Chișinău, înregistrate la 01 decembrie 2022 și, respectiv, la 03 ianuarie 2023, sunt

în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererile de recurs depuse de

Badicico Petru și Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, urmează a fi declarate

inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

5

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestora

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs înaintate de Badicico Petru și Penitenciarul nr. 13 – Chișinău.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Badicico Petru și Penitenciarul

nr. 13 – Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas

6