2ra-364/20 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii, repararea prejudiciului material și moral

2ra-364/20 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-364/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Ciubotaru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Danilov, I. Secrieru, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexei Zagorodniuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei

Zagorodniuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Oleg Ungureanu,

cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 3 decembrie 2018 Alexei Zagorodniuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun.

Chișinău, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, solicitând:

- să fie constatat faptul încălcării dreptului reclamantului garantat de art. 6 din

CEDO și art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO, cauzat prin neexecutarea în termen

rezonabil a hotărârii din 13 iunie 2006 a Judecătoriei sectorului Centru, mun.

Chișinău, menținută prin decizia din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel Chișinău;

- încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Alexei Zagorodniuc a sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, pentru

perioada 19 mai 2017-19 decembrie 2018;

- încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Alexei Zagorodniuc a sumei de 64 500 lei, cu titlu de prejudiciu

material, plata pentru chirie pentru 19 luni, din care pentru perioada 19 mai 2017-

19 iulie 2017 (2 luni x 2 500 lei) - 5 000 lei și pentru perioada 19 iulie 2017-19

decembrie 2018 (17 luni x 3 500 lei) - 59 500 lei, iar în total suma de 64 500 lei,

pentru chiria apartamentului în perioada 19 mai 2017-19 decembrie 2018.

- încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4 500 lei.

1

În motivarea acțiunii reclamantul Alexei Zagorodniuc a indicat că a activat în

organele Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova din 1995 până în

anul 2007.

În baza art. 35 din Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la politie

(la acel moment în vigoare), în calitate de colaborator al poliției s-a adresat în

judecată cu o cerere, prin care a solicitat obligarea Consiliului mun. Chișinău de a-i

asigura spațiu locativ.

Astfel, prin hotărârea din 13 iunie 2006 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel Chișinău, Consiliul

mun. Chișinău a fost obligat să-i acorde lui și membrilor familiei sale spațiu

locativ.

Ulterior, s-a adresat Oficiului de executare a sec. Centru, mun. Chișinău, cu

cerere prin care a solicitat acceptarea spre executare a titlului executoriu nr. 2-

1538/06 din 13 iunie 2006, iar prin încheierea executorului judecătoresc

Consiliului mun. Chișinău i sa stabilit un termen de 15 zile pentru executarea

benevolă a documentului executoriu.

Însă prin răspunsul Direcției generale locativ comunală și amenajare a

Consiliului mun. Chișinău, a fost informat că organele publice locale sunt în

imposibilitate de a executa hotărârea judecătorească din motivul lipsei surselor

financiare și existența multiplelor hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate.

Astfel, hotărârea judecătorească nu a fost executată, iar executorul

judecătoresc nu a întreprins alte măsuri în vederea executării acesteia.

Reclamantul a menționat că a sesizat instanța de judecată cu cerere privind

dreptul lezat în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și, prin decizia din 14

februarie 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă parțial cererea sa înaintată

împotriva Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Ministerul Justiției,

Consiliul mun. Chișinău și executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, s-a constatat

încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 13 iunie

2006 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și s-a încasat de la bugetul de Stat în

beneficiul lui sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 28 septembrie 2013 s-a adresat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

în legătura cu faptul că prin neexecutarea hotărârii din 13 iunie 2006 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, menținută prin decizia din 10 octombrie 2006 a Curții de

Apel Chișinău, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la protecția

proprietății, prevăzut de art. 1 al Protocolului 1 adițional la CEDO, iar la 24

septembrie 2015 a fost informat că la 24 septembrie 2015 Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a adoptat decizia în cauza “IAL Texgal Aurica” S.A. c.

Moldovei (cererea nr. 16000/10), iar alte 60 de cereri, inclusiv cererea sa, au fost

conexate și comunicate Guvernului Republicii Moldova.

Ulterior prin hotărârea din 8 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, cererea sa a fost admisă parțial. S-a încasat de la bugetul de Stat suma de

45 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu

material, cauzate prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești din 13 iunie 2006.

Alexei Zagorodniuc a indicat că hotărârea judecătorească irevocabilă nu se

executa în continuare și, la 5 mai 2017, a mai depus o cerere de chemare în

judecată.

2

Iar, prin hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

a fost admisă parțial acțiunea. S-a constatat încălcarea drepturilor subiective ale lui

Alexei Zagorodniuc garantate de art. 6 CEDO și art. 1 Protocolul 1 adițional la

CEDO, cauzată prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii irevocabile emise

de Judecătoria Centru, mun. Chișinău din 13 iunie 2006, în perioada 28 noiembrie

2015-18 mai 2017. S-a încasat din bugetul de Stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul reclamantului suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

și 45 000 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin neexecutarea în termen

rezonabil a hotărârii în perioada 28 noiembrie 2015-18 mai 2017. S-a încasat de la

bugetul de Stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului

Zagorodniuc Alexei cheltuielile de judecată în mărime de 295,20 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3 000 lei. În rest pretențiile au fost

respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alexei Zagorodniuc, s-a admis apelul Ministerului Justiției și s-a casat

integral hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, fiind

emisă o hotărâre nouă de respingerea acțiunii.

Iar, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 3 octombrie 2018 a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de Zagorodniuc Alexei.

Reclamantul a invocat că prin neexecutarea hotărârii din 13 iunie 2006 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, menținută prin decizia din 10 octombrie 2006

a Curții de Apel Chișinău, i se încalcă dreptul garantat de art. 6 § 1 al Convenției,

iar prin lipsirea de dreptul de a beneficia de bunurile sale, i se încălcă dreptul la

protecția proprietății, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenție.

Prin hotărârea din 23 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Zagorodniuc împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău și executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca

neîntemeiată.

La 3 mai 2019, Alexei Zagorodniuc a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 aprilie 2019, solicitând casarea

integrală a ei, cu emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă integral.

Prin decizia 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alexei Zagorodniuc și s-a menținut hotărârea din 23 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a

respins pretențiile reclamantului cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, or, în acest sens nu au fost

prezentate probe conform art. 118 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că prima instanță just a ajuns la concluzia

că colaboratorilor structurilor de poliție li se acorda spațiu locativ cu titlu de

posesie și folosință, dar nicidecum de dispoziție, iar intervalul de acțiune al acestui

drept este direct proporțional cu durata de activitate în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne sau a subdiviziunilor acestuia.

3

În acest sens, instanța de apel a menționat că raporturile de serviciu a lui

Alexei Zagorodniuc cu Ministerul Afacerilor Interne, au încetat în anul 2007 și,

începând cu anul 2007, statul nu mai are obligația să ofere spațiu locativ pentru

perioada neexecutării hotărârii judecătorești irevocabile.

Iar, din textul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, nu

rezultă obligația de a încasa careva cheltuieli pentru plata chiriei.

Deci, prejudiciul material pretins de reclamant nu poate fi compensat în

circumstanțele în care hotărârea judecătorească neexecutată nu stipulează titlul de

proprietate, ci doar chirie pe perioada desfășurării atribuțiilor de serviciu în

instituția publică.

La 17 decembrie 2019, Alexei Zagorodniuc a declarat recurs împotriva

deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, ia la 24 februarie 2020 a

depus cerere de recurs suplimentară, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărâri

noi prin care acțiunea sa să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt ale cauzei și

argumentele invocate în instanțele de judecată ierarhic inferioare, recurentul a

invocat că la adoptarea hotărârilor contestate, prima instanță și instanța de apel au

încălcat și aplicat eronat normele de drept material, iar erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților sale fundamentale.

A menționat că statul nu a întreprins toate măsurile corespunzătoare în

vederea executării hotărârii judecătorești irevocabile și, ca urmare, el nu a putut

beneficia de succesul obținut în urma examinării litigiului, care se referă la

asigurarea lui și a familiei sale cu spațiu locativ conform normelor stabilite de

legislația în vigoare, hotărîrea adoptată în favoarea sa rămânând neexecutată o

perioadă de peste 13 ani.

Recurentul a menționat că până în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile, dar și de a pretinde debitorului Consiliul mun. Chișinău încetarea

aplicării tratamentului discriminatoriu în privința sa și de a cere repararea

prejudiciului material și moral cauzat printr-un astfel de tratament.

La fel, a invocat că instanța de apel nu a luat în considerare că anterior

instanțele de judecată au constatat faptul de violare a drepturilor lui cauzată prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Alexei Zagorodniuc și-a întemeiat cererea de recurs pe baza art. 432 alin. (1),

(2) lit. a), c), d) și alin (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces la 16 decembrie 2019 (vol. II, f.d. 154), iar

recursul a fost declarat la 17 decembrie 2019, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

4

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 27 ianuarie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Alexei Zagorodniuc cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței la recurs. Însă, până la data examinării admisibilității

recursului, intimații nu au depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire

la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

5

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Alexei Zagorodniuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Alexei Zagorodniuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6