2ra-806/20 — recunoasterea bunului proprietate comuna in devalmasie

2ra-806/20 — recunoasterea bunului proprietate comuna in devalmasie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-806/2020

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. V.Pușcaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.S.Procopciuc, E.Grumeza, N.Chircu)

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zavedeev Oleg,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iacovlev Ala

împotriva lui Zavedeev Oleg privind recunoașterea bunului imobil proprietate

comună în devălmășie, încasarea a ½ din cheltuielile suportate la construcția

bunului imobil și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 06 decembrie 2012 Iacovlev Ala a depus în instanța de judecată cerere

împotriva lui Zavedeev Oleg solicitând recunoașterea bunului imobil proprietate

comună în devălmășie, partajarea în natură a bunului imobil din str. Turghenev,

34, mun. Bălți, cu atribuirea fiecăruia în natură a câte 1/2 cotă-parte din imobil și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, Iacovlev Ala a înregistrat căsătoria cu

Zavedeev Oleg la XXXXX la 07.07.2006, care a fost desfăcută la 23.07.2011. În

timpul căsătoriei au procurat bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3220 din 03.11.2004 și înregistrat în

Registrul bunurilor imobile la Oficiul Cadastral Teritorial XXXXX la 19.11.2004.

Conform informației din Registrul bunurilor imobile din 12 noiembrie 2012,

bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX și lotul de teren cu nr. cadastral XXXXX

a fost înregistrat după Zavedeev Oleg cu cota-parte de 1,0.

A menționat reclamanta că, casa procurată de către pârât a fost demolată și

construit un alt imobil în baza Autorizației de construire nr. 377 din 22.10.2007.

Lucrările de construcție a casei de locuit s-au efectuat în perioada anilor 2007-

2011.

A precizat reclamanta că, deoarece sursele financiare comune au fost

insuficiente pentru edificarea imobilului, Iacovlev Ala a fost nevoită ca în anul

2007 să înstrăineze apartamentul personal situat XXXXX.

A considerat reclamanta că, deoarece bunul imobil situat pe XXXXX, a fost

edificat din mijloace financiare comune și necătând la faptul că conform

informației din Registrul bunurilor imobile pârâtul are dreptul de proprietate

asupra 1,0 cotă-parte din bunul edificat în timpul căsătoriei, casa de locuit situată

1

în XXXXX constituie proprietate comună în devălmășie a soților Iacovlev Ala și

Zavedeev Oleg.

În cadrul examinării pricinii, Iacovlev Ala a depus cerere de concretizare a

cerințelor din acțiune solicitând recunoașterea imobilului cu nr. cadastral

XXXXX drept bun proprietate comună în devălmășie a Alei Iacovlev și a lui Oleg

Zavedeev, cu atribuirea fiecăruia cotelor părți ideale de ½ din imobil;

introducerea modificărilor în Registrul bunurilor imobile, cu înscrierea dreptului

de proprietate a Alei Iacovlev asupra ½ cote-părți din imobilul cu nr. cadastral

XXXXX; instalarea Alei Iacovlev în imobilul cu nr. cadastral XXXXX din str.

XXXXX; obligarea lui Zavedeev Oleg să nu-i creeze obstacole în instalarea și

exploatarea imobilului dat. (vol. I, f.d. 107-108)

Ulterior, reclamanta Iacovlev Ala, prin intermediul avocatului Guțu Tatiana,

a mai depus o cerere de concretizare a acțiunii solicitând încasarea de la pârât în

beneficiul său a ½ cotă-parte din costul materialelor de construcție și lucrărilor

folosite pentru construcția casei de locuit din str. XXXXX în valoare de 410514

lei; încasarea de la pârât în beneficiul său a cheltuielilor de judecată constituite

din: cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3000 lei, în baza ordinului de plată

nr. 088303 din 28.11.2014 și în mărime de 250 lei conform dispoziției de plată

din 29.11.2012, precum și cheltuieli legate de pregătirea cauzei și efectuarea

constatărilor specialistului în sumă de 4004,47 lei și taxa de stat în mărime de 100

lei. (f.d. 16, vol. II)

Prin hotărârea din 05 mai 2017 a Judecătoriei Bălți s-a admis acțiunea

înaintată de Iacovlev Ala; s-a recunoscut casa de locuit situată în XXXXX,

proprietate comună în devălmășie a soților Iacovlev Ala și Zavedeev Oleg; s-a

încasat de la Zavedeev Oleg în beneficiul Alei Iacovlev ½ din cheltuielile folosite

la construcția casei de locuit situate în XXXXX în sumă de 410514 lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 7254,47 lei; s-a încasat de la Zavedeev Oleg

taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 12065,42 lei.

Prin decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Zavedeev Oleg. S-a casat integral hotărârea din 05 mai 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul central și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a

admis parțial acțiunea. S-a recunoscut dreptul de proprietate a lui Iacovlev Ala și

a lui Zavedeev Oleg în cote părți egale asupra materialelor de construcție din care

este alcătuit imobilul din XXXXX. S-a încasat de la Zavedeev Oleg în beneficiul

lui Iacovlev Ala ½ din costul materialelor de construcție folosite pentru

construcția casei de locuit din str. Tughenev 34, mun.Bălți în mărime de 322 687

lei. S-a încasat de la Zavedeev Oleg în beneficiul Alei Iacovlev cheltuieli de

judecată în sumă totală de 7531,35 lei. S-a încasat de la Zavedeev Oleg în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 9430,61 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că în conformitate cu

prevederile art. 499 alin. (1) Cod civil, drepturile reale asupra imobilelor supuse

înscrierii potrivit legii se vor dobîndi atît între părți, cît și față de terți numai prin

înscrierea în Registrul bunurilor imobile a constituirii sau strămutării lor în

temeiul acordului de voință dintre părți.

Conform art. 5 alin.(1) al Legii RM nr. 1543/1998 „Cadastrului bunurilor

imobile”, sînt supuse înregistrării obligatorii bunurile imobile și drepturile asupra

lor indicate la art.4 alin.(2) și (3).

2

Potrivit art. 4 alin. (2) și (3) al Legii RM nr. 1543/1998 „Cadastrului

bunurilor imobile”, obiecte ale înregistrării sînt bunurile imobile, dreptul de

proprietate și celelalte drepturi reale asupra lor. La bunurile imobile ce se

înregistrează în registrul bunurilor imobile se raportă: a) terenurile; b) clădirile și

construcțiile legate solid de pămînt; c) apartamentele și alte încăperi izolate.

La fel, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) al Legii RM nr.

1543/1998 „Cadastrului bunurilor imobile”, înscrierea dreptului de proprietate

asupra construcției se face după înscrierea dreptului de proprietate asupra

terenului.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, dreptul de proprietate asupra

bunului imobil compus din teren pentru construcție cu nr. cadastral XXXXX cu

suprafața de 0,0656 ha și construcția cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 37.3

m.p. /demolată/ a fost dobîndit de către Zavedeev Oleg la data de 25.05.2005,

adică pînă la înregistrarea căsătoriei.

Totodată, pe terenul respectiv, în locul casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX cu suprafața de 37.3 m.p ce a fost demolată, a fost edificat un alt bun

imobil, în baza Autorizației de construire din 22.12.2007 /după înregistrarea

căsătoriei cu reclamanta/ eliberată pe numele lui Zavedeev Oleg cu nr. nr. 377.

Acest bun imobil nu a fost dat în exploatare și, respectiv nu a fost înregistrat

în registul bunurilor imobile. La rîndul său, potrivit, răspunsului formulat la

întrebarea nr. 4 din raportul de expertiză nr. 440 din 03.08.2016 efectuat în baza

încheierii judecătoriei mun. Bălti din 22.09.2015 de către expertul judiciar

Anatolie Achimov din cadrul Centrului de Expertize „Cexin” SRL s-a constatat

că, bunul imobil casa de locuit din XXXXX este indivizibil și nu se permite

partajarea acestuia în natura datorita particularităților constructive ale construcției

respective.

Mai mult ca atît, instanța de apel a reținut și faptul că, din materialele cauzei

și din raportul de experiză rezultă ca casa de locuit din str. Tughenev 34, mun.Bălți

nu este înregistrată în Registrul bunurilor imobile din motivul nedării în

exploatare a construcției respective, iar în cazul respectiv legislația nu permite

partajarea în natura a bunului.

În corespundere cu art. 373 din Codul civil, în cazul împărțirii bunurilor

proprietate comună în devălmășie a soților, părțile lor se consideră egale.

Bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților pot fi împărțite atît la divorț,

cît și în timpul căsătoriei. Împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei nu

afectează regimul juridic al bunurilor care vor fi dobîndite în viitor.

Instanța de apel a menționat că, în momentul procurării bunului imobil din

str. Tughenev 34, mun.Bălți pe terenul respectiv se afla o casă de locuit cu

suprafața de 37,3 m.p, iar ulterior pe parcursul căsătoriei lui Zavedeev Oleg și

Iacovlev Ala în baza autorizației de construcție nr. 377 din 22.12.2007 a fost

construită o casă compusă din 1,5 nivele care conține mai multe camere și are o

suprafață totală de 113,8 m.p (f.d.236-253, vol.I).

Astfel, este evident că investițiile în bunul imobil din XXXXX au fost

efectuate din contul și forțele comune a soților Iacovlev Ala și Zavedeev Oleg.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, conform art. 316 alin.(1), (2) Cod

Civil, proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este

garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză

3

de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire. Exproprierea se

efectuează în condițiile legii.

Conform art. 357 Cod civil, încetarea proprietății comune pe cote-părți prin

împărțire poate fi cerută oricînd dacă legea, contractul sau hotărîrea

judecătorească nu prevede altfel. Împărțirea poate fi cerută chiar și atunci cînd

unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afară de cazul cînd l-a uzucapat,

în condițiile legii. Împărțirea poate fi făcută prin înțelegere a părților sau prin

hotărîre judecătorească.

În conformitate cu art. 361 alin. (2) Cod civil, dacă bunul proprietate

comună pe cote-părți este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărțirea se

face prin: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori

a mai multor coproprietari, la cererea lor; b) vînzarea bunului în modul stabilit de

coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație și distribuirea prețului către

coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei.

În conformitate cu art.373 alin.(1) Cod civil, în cazul împărțirii bunurilor

proprietate comună în devălmășie a soților, părțile lor se consideră egale.

În așa mod, din normele mentionate supra rezultă că, coproprietarii

devălmați, în cazul dat foștii soți, au dreptul de a partaja bunurile dobîndite în

timpul căsătoriei, cotele lor prezumîndu-se egale pînă la proba contrară.

Instanța de apel reține că, în speța dată în calitate de bunuri supuse partajării,

vor fi banii, ce constituie valoarea materielelor de construcției investiti în

edificarea casei de locuit.

La 16 martie 2020 Zavedeev Oleg a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

În motivarea recursului ca temei de drept a invocat prevederile art. 432, alin.

(1), (2), lit. a),c) alin. (4) din Codul de procedură civilă care statuează că, părțile

și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 7 mai 2020 în adresa intimatei a fost expediată copia recursului declarat de

Zavedeev Oleg, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

la recurs.

Până la data examinării admisibilității recursului, Iacovlev Ala nu a depus

referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

4

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul constată că recursul înaintat

de Zavedeev Oleg, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțileși

alțiparticipanțila proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențialăsau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul deprocedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din materialele dosarului rezultă că la 24 septembrie 2019 a fost pronunțată

decizia Curții de Apel Bălți.

Conform procesului-verbal (f.d.196-197), ședințele de judecată în instanța de

apel s-au desfășurat în prezența apelantului Zavedeev Oleg și intimatei Iacovlev

Ala. Recurentul fiind prezent și la pronunțarea dispozitivului deciziei.

Totodată, materialul probator atestă cu certitudine că copia deciziei instanței

de apel din 24 septembrie 2019 a fost expediată în adresa participanților la proces,

inclusiv și lui Zavedeev Oleg, la 20 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 21146 (f.d.206). Astfel, față de

comportamentul ales de Zavedeev Oleg, Colegiul reține că acesta a fost prezent

la examinarea cauzei în ordine de apel, a cunoscut soluția emisă prin decizia

recurată și, cu toate acestea, demonstrând o neglijență a drepturilor procedurale,

a declarat recursul împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel

Bălți la 16 martie 2020, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul

de procedură civilă, ceea ce condiționează declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Conform avizului de recepție Zavedeev Oleg nu a recepționat decizia din 24

septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, plicul fiind restituit cu mențiunea

,,nereclamat” (f.d.210-211).

Colegiul remarcă că, exigențele cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, prevăd că omiterea intervalului sus-menționat chiar și cu o

singură zi nu poate constitui o excepție de la regula generală, specificând clar că

este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În acest context, se va reitera că, indiferent de temeiurile invocate de către

părți sau participanții la proces, în cazul în care există dovada comunicării

hotărârii/deciziei integrale, recursul declarat după expirarea termenului de două

luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la

art. 434 din Codul de procedură civilă.

5

Iar, circumstanțele constatate supra denotă că nerespectarea termenului de

declarare a recursului se datorează în exclusivitate din vina de comportamentul

recurentului.

În acest context, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 56 alin. (3)

din Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de

legislația procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturilelor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Folosirea cu buna-

credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată lainterval

rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele prevăzute de

lege.

Colegiul menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn

vs. Germania din 11 septembrie 2007), în speță contestarea la timp a actului

judecătoresc.

Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a

Curții de Apel Bălți depusă de Zavedeev Oleg, la 16 martie 2020, nu se încadrează

în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere și nu poate

fi restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul

de procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil.

Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

prevederilor Convenției Europene pentruApărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise și ar leza, în

acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul menționează hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs. Ucraina din 3 aprilie

2008, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor

juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul

împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal, Colegiul

ajunge la concluzia de a declara recursul înaintat de Zavedeev Oleg, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Zavedeev Oleg.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7