2r-696/17 — recunoasterea bunului imobil proprietate comuna in devalmasie

Dosarul nr.2r-696/17

Prima instanță: Judecătoria Bălți (jud. V. Pușcaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz)

DECIZIE

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței , judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Zavedeev Oleg, prin intermediul avocatului

Chibric Ruslan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iacovlev Ala împotriva

lui Zavedeev Oleg cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie și

partajul averii,

împotriva încheierii din 29 august 2017 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 06 decembrie 2012 Iacovlev Ala a depus în instanța de judecată cerere

împotriva lui Zavedeev Oleg solicitând recunoașterea bunului imobil proprietate

comună în devălmășie, partajarea în natură a bunului imobil din xxxxx, cu atribuirea

fiecăruia în natură a câte 1/2 cotă-parte din imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, Iacovlev Ala a înregistrat căsătoria cu

Zavedeev Oleg la OSC Bălți la 07.07.2006, care a fost desfăcută la 23.07.2011. În

timpul căsătoriei au procurat bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx în baza contractului

de vânzare-cumpărare xxxxx și înregistrat în Registrul bunurilor imobile la Oficiul

Cadastral Teritorial mun. Bălți la 19.11.2004. Conform informației din Registrul

bunurilor imobile din 12 noiembrie 2012, bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx și lotul

de teren cu nr. cadastral xxxxx din xxxxx a fost înregistrat după Zavedeev Oleg cu

cota-parte de 1,0.

Menționează reclamanta că, casa procurată de către pârât a fost demolată și

construit un alt imobil în baza Autorizației de construire nr. 377 din 22.10.2007.

Lucrările de construcție a casei de locuit s-au efectuat în perioada anilor 2007-2011.

Precizează reclamanta că, deoarece sursele financiare comune au fost insuficiente

pentru edificarea imobilului, Iacovlev Ala a fost nevoită ca în anul 2007 să înstrăineze

apartamentul personal situat în xxxxx.

Consideră reclamanta că, deoarece bunul imobil situat pe str. xxxxx, a fost edificat

din mijloace financiare comune și necătând la faptul că conform informației din

Registrul bunurilor imobile pârâtul are dreptul de proprietate asupra 1,0 cotă-parte din

1

bunul edificat în timpul căsătoriei, casa de locuit situată xxxxx constituie proprietate

comună în devălmășie a soților Iacovlev Ala și Zavedeev Oleg.

În cadrul examinării pricinii, Iacovlev Ala a depus cerere de concretizare a

cerințelor din acțiune solicitând recunoașterea imobilului cu nr. cadastral xxxxx din

xxxxx drept bun proprietate comună în devălmășie a Alei Iacovlev și a lui Oleg

Zavedeev, cu atribuirea fiecăruia cotelor părți ideale de ½ din imobil; introducerea

modificărilor în Registrul bunurilor imobile, cu înscrierea dreptului de proprietate a

Alei Iacovlev asupra ½ cote-părți din imobilul cu nr. cadastral xxxxx din str. xxxxx;

instalarea Alei Iacovlev în imobilul cu nr. cadastral xxxxx din str. xxxxx; obligarea lui

Zavedeev Oleg să nu-i creeze obstacole în instalarea și exploatarea imobilului dat. (vol.

I, f.d. 107-108)

Ulterior, reclamanta Iacovlev Ala, prin intermediul avocatului Guțu Tatiana, a mai

depus o cerere de concretizare a acțiunii solicitând încasarea de la pârât în beneficiul

său a ½ cotă-parte din costul materialelor de construcție și lucrărilor folosite pentru

construcția casei de locuit din xxxxx în valoare de 410514 lei; încasarea de la pârât în

beneficiul său a cheltuielilor de judecată constituite din: cheltuieli de asistență juridică

în sumă de 3000 lei, în baza ordinului de plată nr. 088303 din 28.11.2014 și în mărime

de 250 lei conform dispoziției de plată din 29.11.2012, precum și cheltuieli legate de

pregătirea cauzei și efectuarea constatărilor specialistului în sumă de 4004,47 lei și taxa

de stat în mărime de 100 lei. (f.d. 16, vol. II)

Prin hotărârea din 05 mai 2017 a Judecătoriei Bălți s-a admis acțiunea înaintată

de Iacovlev Ala; s-a recunoscut casa de locuit situată în xxxxx, proprietate comună în

devălmășie a soților Iacovlev Ala și Zavedeev Oleg; s-a încasat de la Zavedeev Oleg

în beneficiul Alei Iacovlev ½ din cheltuielile folosite la construcția casei de locuit

situate în xxxxx în sumă de 410514 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 7254,47

lei; s-a încasat de la Zavedeev Oleg taxa de stat în beneficiul statului în mărime de

12065,42 lei.

Prin încheierea din 29 august 2017 a Curții de Apel Bălți s-a respins cererea lui

Zavedeev Oleg privind scutirea de la plata taxei de stat; nu s-a dat curs apelului depus

de Zavedeev Oleg și s-a acordat apelantului termen până la 26 septembrie 2017, ora

09:00 pentru prezentarea taxei de stat în mărime de 9236,56 lei și a cererii de apel

motivate.

La 11 septembrie 2017, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 59, vol.

II), Zavedeev Oleg, prin intermediul avocatului Chibric Ruslan, a declarat recurs

împotriva încheierii din 29 august 2017 a Curții de Apel Bălți solicitând casarea

acesteia cu pronunțarea unei decizii de admitere a cererii de scutire de la plata taxei de

stat, din motivul situației financiare precare.

În motivarea recursului s-a invocat că examinarea cauzei în instanța de apel s-a

derulat în lipsa recurentului și a reprezentantului acestuia, nefiind înștiințați despre data

și ora examinării cererii de scutire de la plata taxei de stat depusă de către Zavedeev

Oleg.

Concomitent, s-a menționat că instanța de apel a ignorat solicitarea de amânare a

ședinței de judecată stabilită pentru soluționarea cererii de scutire de la plata taxei de

stat. Respectiv, recurentul a fost lezat de dreptul de a demonstra imposibilitatea

prezentării apelului motivat.

2

Menționează recurentul că, cu toate că instanța de apel judecând cauza a constatat

că Zavedeev Oleg nu activează în câmpul muncii și nu are posibilitate de a achitat taxa

de stat la depunerea apelului, l-a impus prin încheierea contestată de a prezenta bonul

de plată a taxei de stat în sumă de 9236,56 lei.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Bălți a adoptat încheierea contestată la 29 august 2017, iar

Zavedeev Oleg, prin intermediul avocatului Chibric Ruslan, a declarat recurs la 11

septembrie 2017.

Materialele cauzei atestă că încheierea contestată a fost pronunțată în lipsa

apelantei și a fost expediată în adresa sa la 07 septembrie 2017, conform scrisorii de

însoțire (f.d.84, vol. II), iar avocatul apelantului Chibric Ruslan a recepționat-o, contra

semnătură, la 05 septembrie 2017 (f.d.85, vol. II).

Astfel, Colegiul consideră că recursul declarat la 11 septembrie 2017 de către

Zavedeev Oleg, prin intermediul avocatului Chibric Ruslan, împotriva încheierii din

29 august 2017 a Curții de Apel Bălți, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ consideră recursul întemeiat și pasibil

de a fi admis din următoarele considerente.

Conform art. 427 lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul

împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

încheierea, soluționând prin decizie problema în fond.

Astfel, norma art. 83 alin. (1) CPC stipulează că taxa de stat reprezintă o sumă

care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul statului

de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii

civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

Prin urmare, o condiție indispensabilă pentru admiterea spre examinare a cererii

de apel reprezintă plata taxei de stat, dovada căreia conform art. 365 alin. (4) CPC se

anexează la cererea de apel.

În același timp, art. 85 alin. (1) CPC indică cine și în ce condiții sunt scutiți de la

achitarea taxei de stat.

În continuare se relevă faptul că conform alin. (2) al aceluiași articol, pot fi

stabilite prin lege și alte cazuri de scutire a părților de plata taxei de stat, conform alin.

(4) în funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică

sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanța judecătorească) de plata taxei de

stat sau de plata unei părți a ei.

Astfel legea sus enunțată, admite cazuri în care instanța judecătorească, în funcție

de starea materială a unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei

de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC.

3

În speță, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat

scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilității achitării acesteia ca

consecință a stării financiare precare.

Instanța de apel, examinând la data de 29 august 2017 cererea privind scutirea

apelantului de la achitarea taxei de stat a respins-o, impunând apelantul de a achita taxa

de stat în sumă de 9236,56 lei.

Colegiul consideră concluzia instanței de apel ca neîntemeiată, deoarece apelantul

a justificat lipsa mijloacelor financiare și imposibilitatea achitării taxei de stat la

depunerea cererii de apel.

Or, însăși argumentul recurentul precum că nu este angajat în câmpul muncii și

nu dispune de surse financiare ce i-ar permite achitarea taxei de stat la depunerea

apelului demonstrează cert că taxa de stat solicitată de la apelant este vădit excesivă în

comparație cu resursele lui la această dată.

Ca urmare, Colegiul notează că instanța de apel la examinarea cererii de scutire

de la plata taxei de stat nu a efectuat o examinare adecvată a capacității apelantului de

a plăti taxele de stat, iar admiterea unei astfel de ipoteze în sensul obligării apelantului

la plata taxei de stat ar reprezenta o limitare disproporțională a dreptului său de acces

la o instanță, în condițiile când însăși reclamanta la judecarea cauzei în instanța de fond

a beneficiat de o scutire parțială de plata taxei de stat la înaintarea cererii de chemare

în judecată.

Mai mult, instanța de apel, în încheierea contestată indică despre prezența

circumstanțelor ce permit scutirea apelantului de la plata taxei de stat, totodată

impunându-l totuși de a achita taxa de stat.

În acest context, instanța de recurs conchide că cererea recurentului Zavedeev

Oleg cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel urmează

a fi admisă, prin prisma art. 6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Astfel, instanța amintește că art. 6 § 1 din Convenția Europeana a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza

o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter

civil, iar factorul financiar, respectiv incapacitatea de a achita o taxă de stat, nu poate

servi ca motiv de a nu recurge la această cale de atac.

De altfel, instanța europeană a relatat în practica sa constantă că, „dreptul la o

instanță” nu este absolut.

În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude

niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice

impunerea unei restricții de natură financiară în accesul unei persoane la o instanță

(Tolstoy -Miloslavsky împotriva Regatului Unit), dar această restricție se impune a fi

una justificată, generată de situația celui ce recurge la calea de atac, dar și conformă

normelor care guvernează accesul la justiție.

Respectiv, impunerea achitării taxei de stat în condițiile în care norma legală, și

situația contestatarului prevede scutirea de la achitarea taxei de stat - ar restricționa

nejustificat accesul la justiție și s-ar admite astfel încălcarea unuia din drepturile

fundamentale consfințite în Convenție.

Din circumstanțele menționate supra, Colegiul conchide asupra necesității casării

încheierii din 29 august 2017 a Curții de Apel Bălți și emiterii unei încheieri noi de

4

admitere a cererii de scutire de la plata taxei de stat, pentru a nu admite încălcarea

dreptului la o cale de atac și pentru a evita orice atingere adusă însăși substanței

dreptului la un tribunal și cauza urmează a fi remisă la Curtea de Apel Bălți, pentru

examinarea apelului depus de Zavedeev Oleg în fond.

În contextul celor expuse, conducându-se de prevederile art. 427 lit. c) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Zavedeev Oleg, prin intermediul avocatului Chibric

Ruslan

Se casează încheierea din 29 august 2017 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Iacovlev Ala împotriva lui Zavedeev Oleg

cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie și partajul averii și se

emite o nouă încheiere prin care:

Se admite integral cererea lui Zavedeev Oleg cu privire la scutirea de la plata taxei

de stat pentru depunerea cererii de apel.

Se scutește Zavedeev Oleg de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de

apel împotriva hotărârii din 05 mai 2017 a Judecătoriei Bălți (sediul Central) în sumă

de 9236,56 (nouă mii două sute treizeci și șase, 56) lei.

Se remite cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iacovlev Ala

împotriva lui Zavedeev Oleg cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate în

devălmășie și partajul averii la Curtea de Apel Bălți pentru examinarea apelului în fond.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5