2ra-50/20 — partajul proprietatii devalmase, anularea contractului de donatie, recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-50/20

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, judecător – V. Negurița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Negru, E. Palanciuc, A. Malîi

Î N C H E I E R E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Tanasev,

în cauza civilă la cererea înaintată de Valentina Pleșca împotriva lui Ion Tanasev,

Nicolae Rusu, Larisa Tanasev cu privire la constatarea faptului concubinajului și

ducerii gospodăriei comune, declararea nulității contractului de donație și

recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Ion Tanasev, prin intermediul avocatului

Valeriu Diaconov, fiind menținută hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni,

sediul Călărași,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2011, Larisa Tanasev a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Tanasev cu privire la partajul bunurilor comune obținute în

devălmășie, și anume a casei situate în or. Călărași, str. XXXXXXXX, 12, cu nr.

cadastral XXXXXXXX.

În motivarea acțiunii a indicat că, a fost căsătorită cu Ion Tanasev în perioada

anilor 2007-2009, perioadă în care au obținut un imobil situat în or. Călărași, str.

XXXXXXXX, 12, cu nr. cadastral XXXXXXXX. Dat fiind faptul că pârâtul refuză

partajul benevol al bunului imobil, reclamanta s-a adresat în instanța de judecată.

La 09 noiembrie 2015, Valentina Pleșca s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Ion Tanasev, Larisa Tanasev și Nicolae Rusu, solicitând anularea

contractului de donație și recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a indicat că, a concubinat cu pârâtul Ion Tanasev din anul

SUA pentru a cumpăra o casă de locuit, iar întrucât ea se afla în Italia ilegal nu putea

perfecta o procură pentru a putea cumpăra casa din numele ei. Astfel, s-au înțeles ca

Nicolae Rusu să procure pe numele său casa situată or. Călărași, str. XXXXXXXX,

12, cu nr. cadastral XXXXXXXX, de la Oleg Surucian. Respectiv, la 14 ianuarie

1

2003, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare. Ulterior au hotărât să

demoleze casa veche și să construiască una nouă. Astfel, din bani proprii au investit

în construcția casei, care a durat până în anul 2013.

La 21 martie 2007, în timp ce ea se afla în Italia, Nicolae Rusu a întocmit un

contract prin care a donat imobilul situat în or. Călărași, str. XXXXXXXX, 12, lui

Ion Tanasev. În anul 2013, Ion Tanasev a întrerupt relațiile cu reclamanta, astfel a

înțeles că a fost dusă în eroare de către acesta.

Potrivit reclamantei Valentina Pleșca, contractul de donație este lovit de nulitate

absolută conform art. 216, 217 din Codul civil, fiind pasibil de a fi anulat, iar ultimei

urmează a-i fi recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului din or. Călărași,

str. XXXXXXXX, 12, cu nr. cadastral XXXXXXXX.

Prin încheierea din 15 februarie 2016 a Judecătoriei Călărași, ambele cereri au

fost conexate pentru a fi examinate într-o singură procedură.

Prin încheierea din 27 februarie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, a

fost admis renunțul Larisei Tanasev la acțiune, fiind încetat procesul la cererea de

chemare în judecată înaintată de Larisa Tanasev împotriva lui Ion Tanasev cu privire

la partajarea bunurilor comune în devălmășie.

Prin cerere suplimentară, reclamanta Valentina Pleșca a mai solicitat stabilirea

faptului relațiilor de concubinaj, ducerea gospodăriei comune în perioada anilor

2000-2013.

Prin hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, a fost

admisă parțial cererea Valentinei Pleșca, s-a declarat parțial nul contractul de donație

nr. 2703 din 21 august 2007, încheiat între Nicolae Rusu și Ion Tanasev, autentificat

de notarul Angela Dragomir. S-a recunoscut dreptul de proprietate al Valentinei

Pleșca asupra a 1/2 (o doime) cotă-parte ideală din terenul cu nr. cadastral

XXXXXXXX și construcțiile cu nr. cadastrale XXXXXXXX.01, XXXXXXXX.02,

XXXXXXXX.03, situate în or. Călărași, str. XXXXXXXX, 12. În rest, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca fiind nefondată. S-a încetat procesul în partea

cerinței Valentinei Pleșca împotriva lui Ion Tanasev Ion privind stabilirea faptului

relației de concubinaj.

Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Ion Tanasev, prin intermediul avocatului Valeriu

Diaconov, fiind menținută hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Călărași.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la soluționarea litigiilor

privind recunoașterea dreptului de proprietate în rezultatul relației de concubinaj,

urmează a se distinge două situații, în raport cu momentul dobândirii dreptului de

proprietate asupra imobilului și anexelor acestuia, dacă dreptul de proprietate a fost

dobândit în timpul relației de concubinaj, obiectul material al acestuia se va partaja

conform aportului fiecăruia la dobândirea bunului, dobândirea bunului fiind

considerată ca rezultat al unui acord de activitate comună în scopul dobândirii de

bunuri, adică al contractului de societate civilă (art. 1339 din Codul civil); în cazul

în care imobilul locativ a fost dobândit de către unul dintre concubini, dar pe

parcursul acestei relații au fost efectuate de către concubini anumite reconstrucții,

reparații capitale, reamenajări etc, concubinul neproprietar va dispune de dreptul de

a solicita plata unei compensații bănești egală cu contribuția adusă la îmbunătățirile

imobilului, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză (art. 1389 din Codul

2

civil), nedispunând de dreptul de recunoaștere a proprietății asupra unei părți din

imobilul locativ sau din anexele acestuia.

Totodată, din cumulul probelor administrate, instanța de apel a concluzionat că

Valentina Pleșca și Ion Tanasev, în perioada anilor 2003-2010, fiind în concubinaj,

de comun acord, prin intermediul lui Nicolae Rusu, au procurat un imobil situat în

str. XXXXXXXX, 12, or. Călărași, unde în perioada 2006-2010, au construit o casă

și un garaj, ambii investind în comun mijloace proprii, relațiile lor întrunind

elementele unui raport de societate civilă, prevăzut de legislația civilă în art. 1339

din Codul civil.

Consecvent, ținând cont de imposibilitatea stabilirii cu exactitate a aportului

financiar și de timp/efort al fiecărui din concubini la construcția casei, admițând o

doză de aproximație, instanța de apel a apreciat ca fiind echitabil în baza art. 195,

227 din Codul civil, coroborat cu art. 1339 din Codul civil, anularea parțială a

contractului de donație nr. 2703 din 21 august 2007, încheiat între Nicolae Rusu și

Ion Tanasev a imobilului litigios și recunoașterea dreptului de proprietate asupra a

1/2 cotă-parte după reclamanta Valentina Pleșca.

La 17 august 2019, Ion Tanasev a contestat cu recurs decizia din 17 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 17

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 08 mai 2018 a Judecătoriei

Strășeni, sediul Călărași, cu pronunțatea unei noi decizii prin care acțiunea Valentinei

Pleșca să fie respinsă integral.

La 19 noiembrie 2019, Valentina Pleșca, prin intermediul avocatului Ana

Negura, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca

fiind depus tardiv.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion

Tanasev este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Dispozițiile art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă stabilesc că cererea de

recurs se va considera inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 17 octombrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 21 noiembrie 2018

(f.d. 115, vol. III), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze

momentul în care participanții la proces au recepționat corespondența.

Ținând cont de faptul că apelantul Ion Tanasev și avocatul lui, Valeriu

3

Diaconov, au fost prezenți în ședința de judecată din 17 octombrie 2018, când a fost

pronunțată decizia contestată, Completul Colegiului conchide că recurentului i-a fost

cunoscută soluția instanței de apel. Faptul prezenței lor în ședința din 17 octombrie

2018 se dovedește prin mențiunea respectivă în procesul-verbal al ședinței de

judecată din acea dată (f.d. 101-103, vol. III) și semnăturile participanților la proces

din recipisă (f.d. 100, vol. III).

La 16 mai 2019, avocatul lui Ion Tanasev – Valeriu Diaconov a depus o cerere

la Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, prin care a solicitat permisiunea instanței de

a lua cunoștință de materialele cauzei, precum și să-i fie eliberată decizia instanței

de apel pronunțată pe marginea prezentei cauze (f.d. 117, vol. III). Materialele cauzei

nu conțin înscrisuri care să certifice momentul în care avocatul și-a exercitat dreptul

solicitat, însă potrivit cererii de recurs (f.d. 124-125, vol. III), recurentul indică faptul

că a luat cunoștință de decizia contestată la 24 mai 2019.

Potrivit cererii nr. 3346 din 17 august 2019 (f.d. 123, vol. III), prin încheierea

din 25 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Ion Tanasev a

fost restituit, pentru a fi înlăturate unele neajunsuri, și anume să fie semnată cererea

de recurs și să fie indicată data depunerii acestuia.

Potrivit art. 438 alin. (3) din Codul de procedură civilă, restituirea cererii de

recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor și

respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.

În așa mod, nu poate fi considerat ca fiind declarat în termen recursul înregistrat

la 17 august 2019, or, potrivit afirmației recurentului, acesta a luat cunoștință de

decizia instanței de apel la 24 mai 2019, termenul de contestare a acesteia expirând

la 24 iulie 2019, iar posibilitatea de a depune repetat recursul după restituirea lui,

există doar cu respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui,

inclusiv și respectarea termenului.

După cum atestă materialele pricinii, din momentul pronunțării deciziei Curții

de Apel Chișinău la 17 octombrie 2018, recurentul nu a manifestat promptitudine în

scopul de a obține copia deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău, pentru a-și

exprima dezacordul cu aceasta prin exercitarea dreptului la recurs, în modul stabilit

de lege, în pofida faptului că recurentul și avocatul acestuia, conform materialelor

cauzei, cunoșteau despre pronunțarea, la data indicată, de către Curtea de Apel

Chișinău, a dispozitivului deciziei nominalizate. Astfel, profitând de faptul că, la

materialele dosarului lipsește confirmarea despre comunicarea deciziei integrale, a

declarat recursul după mai bine de nouă luni de la pronunțarea soluției instanței de

apel, manifestând, în așa mod, abuz de drept procedural. În atare circumstanțe,

comportamentul recurentului nu poate fi calificat altfel decât o încercare de a crea o

vizibilitate falsă privind existența unei situații de drept.

Față de cele indicate se menționează că, legiuitorul a prevăzut expres momentul

care determină curgerea termenului de prescripție - data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, însă, la fel, a instituit și obligația părților de a se folosi cu bună-

credință de drepturile lor procedurale, iar reînnoirea acestui termen pentru motive

neconvingătoare poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Chiar și așa, calculând termenul de declarare a recursului de la pretinsa dată la

care recurentul ar fi luat cunoștință de decizia instanței de apel – 24 mai 2019 – dată

care nu este confirmată printr-o probă concludentă, Completul conchide că recursul

a fost înregistrat cu încălcarea termenului de 2 luni, prevăzut de lege.

4

Ținând cont de cele expuse, Completul consideră că cererea de recurs a fost

depusă cu încălcarea prevederilor art. 434 din Codul de procedură civilă, motiv

pentru care recursul declarat de Ion Tanasev, în conformitate cu art. 433 lit. b) din

Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat inadmisibil.

În susținerea concluziei date, Completul, la fel, consideră necesar de a preciza

că actele de dispoziție ale instanțelor de judecată, la caz, Curtea de Apel Chișinău,

sunt disponibile pentru cunoștință și pot fi accesate pe portalul web al instanței, în

situația în care partea, din motive subiective, omite recepționarea corespondenței a

cărei expeditor este cunoscut cu certitudine la momentul livrării și/sau refuzului

recepționării.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Tanasev.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5