2ra-50/20 — partajul proprietatii devalmase, anularea contractului de donatie, recunoasterea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- partajul proprietatii devalmase, anularea contractului de donatie, recunoasterea dreptului de proprietate
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-50/20 — partajul proprietatii devalmase, anularea contractului de donatie, recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-50/20
Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, judecător – V. Negurița
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Negru, E. Palanciuc, A. Malîi
Î N C H E I E R E
19 februarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Tanasev,
în cauza civilă la cererea înaintată de Valentina Pleșca împotriva lui Ion Tanasev,
Nicolae Rusu, Larisa Tanasev cu privire la constatarea faptului concubinajului și
ducerii gospodăriei comune, declararea nulității contractului de donație și
recunoașterea dreptului de proprietate,
împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respinsă cererea de apel depusă de Ion Tanasev, prin intermediul avocatului
Valeriu Diaconov, fiind menținută hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni,
sediul Călărași,
c o n s t a t ă:
La 30 noiembrie 2011, Larisa Tanasev a înaintat cerere de chemare în judecată
împotriva lui Ion Tanasev cu privire la partajul bunurilor comune obținute în
devălmășie, și anume a casei situate în or. Călărași, str. XXXXXXXX, 12, cu nr.
cadastral XXXXXXXX.
În motivarea acțiunii a indicat că, a fost căsătorită cu Ion Tanasev în perioada
anilor 2007-2009, perioadă în care au obținut un imobil situat în or. Călărași, str.
XXXXXXXX, 12, cu nr. cadastral XXXXXXXX. Dat fiind faptul că pârâtul refuză
partajul benevol al bunului imobil, reclamanta s-a adresat în instanța de judecată.
La 09 noiembrie 2015, Valentina Pleșca s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată către Ion Tanasev, Larisa Tanasev și Nicolae Rusu, solicitând anularea
contractului de donație și recunoașterea dreptului de proprietate.
În motivarea acțiunii a indicat că, a concubinat cu pârâtul Ion Tanasev din anul
În anul 2003 i-a trimis cumnatului său, Nicolae Rusu, suma de 2000 dolari
SUA pentru a cumpăra o casă de locuit, iar întrucât ea se afla în Italia ilegal nu putea
perfecta o procură pentru a putea cumpăra casa din numele ei. Astfel, s-au înțeles ca
Nicolae Rusu să procure pe numele său casa situată or. Călărași, str. XXXXXXXX,
12, cu nr. cadastral XXXXXXXX, de la Oleg Surucian. Respectiv, la 14 ianuarie
1
2003, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare. Ulterior au hotărât să
demoleze casa veche și să construiască una nouă. Astfel, din bani proprii au investit
în construcția casei, care a durat până în anul 2013.
La 21 martie 2007, în timp ce ea se afla în Italia, Nicolae Rusu a întocmit un
contract prin care a donat imobilul situat în or. Călărași, str. XXXXXXXX, 12, lui
Ion Tanasev. În anul 2013, Ion Tanasev a întrerupt relațiile cu reclamanta, astfel a
înțeles că a fost dusă în eroare de către acesta.
Potrivit reclamantei Valentina Pleșca, contractul de donație este lovit de nulitate
absolută conform art. 216, 217 din Codul civil, fiind pasibil de a fi anulat, iar ultimei
urmează a-i fi recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului din or. Călărași,
str. XXXXXXXX, 12, cu nr. cadastral XXXXXXXX.
Prin încheierea din 15 februarie 2016 a Judecătoriei Călărași, ambele cereri au
fost conexate pentru a fi examinate într-o singură procedură.
Prin încheierea din 27 februarie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, a
fost admis renunțul Larisei Tanasev la acțiune, fiind încetat procesul la cererea de
chemare în judecată înaintată de Larisa Tanasev împotriva lui Ion Tanasev cu privire
la partajarea bunurilor comune în devălmășie.
Prin cerere suplimentară, reclamanta Valentina Pleșca a mai solicitat stabilirea
faptului relațiilor de concubinaj, ducerea gospodăriei comune în perioada anilor
2000-2013.
Prin hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, a fost
admisă parțial cererea Valentinei Pleșca, s-a declarat parțial nul contractul de donație
nr. 2703 din 21 august 2007, încheiat între Nicolae Rusu și Ion Tanasev, autentificat
de notarul Angela Dragomir. S-a recunoscut dreptul de proprietate al Valentinei
Pleșca asupra a 1/2 (o doime) cotă-parte ideală din terenul cu nr. cadastral
XXXXXXXX și construcțiile cu nr. cadastrale XXXXXXXX.01, XXXXXXXX.02,
XXXXXXXX.03, situate în or. Călărași, str. XXXXXXXX, 12. În rest, cererea de
chemare în judecată a fost respinsă ca fiind nefondată. S-a încetat procesul în partea
cerinței Valentinei Pleșca împotriva lui Ion Tanasev Ion privind stabilirea faptului
relației de concubinaj.
Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Ion Tanasev, prin intermediul avocatului Valeriu
Diaconov, fiind menținută hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul
Călărași.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la soluționarea litigiilor
privind recunoașterea dreptului de proprietate în rezultatul relației de concubinaj,
urmează a se distinge două situații, în raport cu momentul dobândirii dreptului de
proprietate asupra imobilului și anexelor acestuia, dacă dreptul de proprietate a fost
dobândit în timpul relației de concubinaj, obiectul material al acestuia se va partaja
conform aportului fiecăruia la dobândirea bunului, dobândirea bunului fiind
considerată ca rezultat al unui acord de activitate comună în scopul dobândirii de
bunuri, adică al contractului de societate civilă (art. 1339 din Codul civil); în cazul
în care imobilul locativ a fost dobândit de către unul dintre concubini, dar pe
parcursul acestei relații au fost efectuate de către concubini anumite reconstrucții,
reparații capitale, reamenajări etc, concubinul neproprietar va dispune de dreptul de
a solicita plata unei compensații bănești egală cu contribuția adusă la îmbunătățirile
imobilului, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză (art. 1389 din Codul
2
civil), nedispunând de dreptul de recunoaștere a proprietății asupra unei părți din
imobilul locativ sau din anexele acestuia.
Totodată, din cumulul probelor administrate, instanța de apel a concluzionat că
Valentina Pleșca și Ion Tanasev, în perioada anilor 2003-2010, fiind în concubinaj,
de comun acord, prin intermediul lui Nicolae Rusu, au procurat un imobil situat în
str. XXXXXXXX, 12, or. Călărași, unde în perioada 2006-2010, au construit o casă
și un garaj, ambii investind în comun mijloace proprii, relațiile lor întrunind
elementele unui raport de societate civilă, prevăzut de legislația civilă în art. 1339
din Codul civil.
Consecvent, ținând cont de imposibilitatea stabilirii cu exactitate a aportului
financiar și de timp/efort al fiecărui din concubini la construcția casei, admițând o
doză de aproximație, instanța de apel a apreciat ca fiind echitabil în baza art. 195,
227 din Codul civil, coroborat cu art. 1339 din Codul civil, anularea parțială a
contractului de donație nr. 2703 din 21 august 2007, încheiat între Nicolae Rusu și
Ion Tanasev a imobilului litigios și recunoașterea dreptului de proprietate asupra a
1/2 cotă-parte după reclamanta Valentina Pleșca.
La 17 august 2019, Ion Tanasev a contestat cu recurs decizia din 17 octombrie
2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat
normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către
participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele
pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de apel.
Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 17
octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 08 mai 2018 a Judecătoriei
Strășeni, sediul Călărași, cu pronunțatea unei noi decizii prin care acțiunea Valentinei
Pleșca să fie respinsă integral.
La 19 noiembrie 2019, Valentina Pleșca, prin intermediul avocatului Ana
Negura, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca
fiind depus tardiv.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion
Tanasev este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare
a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Dispozițiile art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă stabilesc că cererea de
recurs se va considera inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea
termenului de declarare prevăzut la art. 434.
Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată
la 17 octombrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 21 noiembrie 2018
(f.d. 115, vol. III), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze
momentul în care participanții la proces au recepționat corespondența.
Ținând cont de faptul că apelantul Ion Tanasev și avocatul lui, Valeriu
3
Diaconov, au fost prezenți în ședința de judecată din 17 octombrie 2018, când a fost
pronunțată decizia contestată, Completul Colegiului conchide că recurentului i-a fost
cunoscută soluția instanței de apel. Faptul prezenței lor în ședința din 17 octombrie
2018 se dovedește prin mențiunea respectivă în procesul-verbal al ședinței de
judecată din acea dată (f.d. 101-103, vol. III) și semnăturile participanților la proces
din recipisă (f.d. 100, vol. III).
La 16 mai 2019, avocatul lui Ion Tanasev – Valeriu Diaconov a depus o cerere
la Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, prin care a solicitat permisiunea instanței de
a lua cunoștință de materialele cauzei, precum și să-i fie eliberată decizia instanței
de apel pronunțată pe marginea prezentei cauze (f.d. 117, vol. III). Materialele cauzei
nu conțin înscrisuri care să certifice momentul în care avocatul și-a exercitat dreptul
solicitat, însă potrivit cererii de recurs (f.d. 124-125, vol. III), recurentul indică faptul
că a luat cunoștință de decizia contestată la 24 mai 2019.
Potrivit cererii nr. 3346 din 17 august 2019 (f.d. 123, vol. III), prin încheierea
din 25 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Ion Tanasev a
fost restituit, pentru a fi înlăturate unele neajunsuri, și anume să fie semnată cererea
de recurs și să fie indicată data depunerii acestuia.
Potrivit art. 438 alin. (3) din Codul de procedură civilă, restituirea cererii de
recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor și
respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.
În așa mod, nu poate fi considerat ca fiind declarat în termen recursul înregistrat
la 17 august 2019, or, potrivit afirmației recurentului, acesta a luat cunoștință de
decizia instanței de apel la 24 mai 2019, termenul de contestare a acesteia expirând
la 24 iulie 2019, iar posibilitatea de a depune repetat recursul după restituirea lui,
există doar cu respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui,
inclusiv și respectarea termenului.
După cum atestă materialele pricinii, din momentul pronunțării deciziei Curții
de Apel Chișinău la 17 octombrie 2018, recurentul nu a manifestat promptitudine în
scopul de a obține copia deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău, pentru a-și
exprima dezacordul cu aceasta prin exercitarea dreptului la recurs, în modul stabilit
de lege, în pofida faptului că recurentul și avocatul acestuia, conform materialelor
cauzei, cunoșteau despre pronunțarea, la data indicată, de către Curtea de Apel
Chișinău, a dispozitivului deciziei nominalizate. Astfel, profitând de faptul că, la
materialele dosarului lipsește confirmarea despre comunicarea deciziei integrale, a
declarat recursul după mai bine de nouă luni de la pronunțarea soluției instanței de
apel, manifestând, în așa mod, abuz de drept procedural. În atare circumstanțe,
comportamentul recurentului nu poate fi calificat altfel decât o încercare de a crea o
vizibilitate falsă privind existența unei situații de drept.
Față de cele indicate se menționează că, legiuitorul a prevăzut expres momentul
care determină curgerea termenului de prescripție - data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, însă, la fel, a instituit și obligația părților de a se folosi cu bună-
credință de drepturile lor procedurale, iar reînnoirea acestui termen pentru motive
neconvingătoare poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.
Chiar și așa, calculând termenul de declarare a recursului de la pretinsa dată la
care recurentul ar fi luat cunoștință de decizia instanței de apel – 24 mai 2019 – dată
care nu este confirmată printr-o probă concludentă, Completul conchide că recursul
a fost înregistrat cu încălcarea termenului de 2 luni, prevăzut de lege.
4
Ținând cont de cele expuse, Completul consideră că cererea de recurs a fost
depusă cu încălcarea prevederilor art. 434 din Codul de procedură civilă, motiv
pentru care recursul declarat de Ion Tanasev, în conformitate cu art. 433 lit. b) din
Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat inadmisibil.
În susținerea concluziei date, Completul, la fel, consideră necesar de a preciza
că actele de dispoziție ale instanțelor de judecată, la caz, Curtea de Apel Chișinău,
sunt disponibile pentru cunoștință și pot fi accesate pe portalul web al instanței, în
situația în care partea, din motive subiective, omite recepționarea corespondenței a
cărei expeditor este cunoscut cu certitudine la momentul livrării și/sau refuzului
recepționării.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Tanasev.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Svetlana Filincova,
Judecătorii Galina Stratulat,
Iurie Bejenaru
5