2ra-487/18 — partajarea averii, proprietate comuna in devalmasie a sotilor

2ra-487/18 — partajarea averii, proprietate comuna in devalmasie a sotilor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-487/18

Judecător: C.Vîrlan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D.Manole, Gr. Dașchevici, V.Negru

Î N C H E I E R E

4 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mîndru Serghei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mîndru Tamara

împotriva lui Mîndru Serghei cu privire la partajul averii comune în devălmășie a

soților,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care au fost

respinse cererile de apel declarate de către Mîndru Tamara și Mîndru Serghei și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin

care acțiunea înaintată de Mîndru Tamara a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 23 septembrie 2009 Mîndru Tamara s-a adresat Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Mîndru Serghei cu privire la

partajul averii comune în devălmășie a soților.

Reclamanta în motivarea acțiunii a indicat că a încheiat căsătoria cu Mîndru

Serghei la 16 mai 1970, iar prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18

aprilie 1990 căsătoria a fost desfăcută, însă relațiile familiale nu au încetat, hotărârea

menționată nefiind înregistrată la organele de stare civilă, care potrivit art. 40 Codul

căsătoriei și familiei (în redacția din 26 decembrie 1969), în vigoare la momentul

pronunțării hotărârii, căsătoria se considera încetată din momentul înregistrării

desfacerii căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă.

A menționat că în timpul căsătoriei au agonisit împreună cu pârâtul, bunuri în

valoare totală de 150 380 lei și depuneri pe conturi bancare în mărime de 510 554,05

1

lei, care în baza art. 20 Codul familiei și art. 371 Codul civil, sunt proprietate comună

în devălmășie a soților, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre

soți.

Astfel, potrivit art. 25 alin. (2) și (3) Codul familiei, bunurile, proprietate

comună în devălmășie, pot fi împărțite în baza unui acord încheiat între soți (foștii

soți), fie pe cale judecătorească.

Mîndru Tamara a relatat că în baza unui acord comun al părților au fost deja

împărțite o parte din bunuri, proprietate comună în devălmășie, fapt confirmat prin

acordul „cоглашение” din 8 februarie 2008, certificatul cu privire la dreptul de

proprietate asupra cotei-părți din proprietatea comună în devălmășie nr. 4009 din 5

septembrie 2008, contractele nr. 748 și nr. 750 din 18 martie 2009 privind delimitarea

cotelor-părți, iar restul bunurilor în sumă totală de aproximativ de 167 240 lei, nu a

fost posibil de partajat pe cale amiabilă.

Reclamanta în temeiul art. 25 Codul familiei, susține că dacă bunurile comune

au fost împărțite în timpul căsătoriei, acestea devin bunuri personale ale soților, iar

bunurile care nu au fost împărțite, precum și bunurile dobândite ulterior de către soți,

sunt proprietate în devălmășie a acestora. La împărțirea proprietății în devălmășie,

instanța judecătorească, la cererea soților, stabilește bunurile ce urmează să fie

transmise fiecăruia dintre ei.

Totodată, Mîndru Tamara a precizat că bunurile mobile dobândite în timpul

căsătoriei, în sumă totală de 167 240 lei (formată din 72 530 lei + 94 710 lei = 167 240

lei), ce nu au fost împărțite, urmează a fi atribuite părților în natură, și anume:

după Mîndru Tamara (bunuri în sumă de 72 530 lei), și anume: automobilul de

model „UAZ-469” cu n/î XXXX, anul fabricării 1983 în sumă de 16 000 lei; set de

mobilă pentru dormitor „Marina” din lemn natural în sumă de 15 680 lei; masă din

lemn natural „Katia” în sumă de 8 960 lei; scaune din lemn natural „Giglio” (12 buc.)

în sumă de 13 440 lei; un candelabru de cristal mare în sumă de 6 000 lei; set de vase

de gătit, de culoare verde cu imprimeuri flori albe în sumă de 1 000 lei; dulap cu

sertare din lemn natural în sumă de 1 000 lei; frigider „Ghiocel” în sumă de 1 000 lei;

fărâmițătoare de poamă în sumă de 1 000 lei; set de tacâmuri pentru 12 persoane (2

buc.) în sumă de 4 000 lei; butoi din inox (2 buc.) în sumă de 1 000 lei; video recorder

„Panasonic” în sumă de 800 lei; masă de călcat hainele în sumă de 400 lei; față de

masă (2 buc.) în sumă de 400 lei; vază ceramică (2 buc.) în sumă de 200 lei; pernă (2

buc.) în sumă de 200 lei; plapumă din lână în sumă de 100 lei; plintă (35 buc.) în sumă

de 800 lei; colțuri interioare (28 buc.) în sumă de 280 lei; colțuri exterioare (13 buc.) în

sumă de 130 lei și dopuri pentru instalarea colțurilor (14 buc.) în sumă de 140 lei;

după Mîndru Serghei (bunuri în sumă de 94 710 lei), și anume, covoare „Floare”

2x3 (2 buc.) în sumă de 3000 lei; covor roșu (4 buc.) în sumă de 3 000 lei; cuverturi (4

buc.) în sumă de 3 500 lei; mobilă de perete „Katia” (nuc) din 5 elemente în sumă de

20 000 lei; mobilă de perete „Katia ” (mahagon) din 6 elemente în sumă de 24 500 lei;

mobilă pentru bucătărie din lemn natural în sumă de 13 500 lei; masă ovală din lemn

natural în sumă de 2 000 lei; scaune din lemn natural (12 buc.) în sumă de 2 000 lei;

televizoare (3 buc.) în sumă de 4 000 lei; camera video „Panasonic” în sumă de 5 000

lei; video recorder „Panasonic” (2 buc.) în sumă de 1 600 lei; candelabre din sticlă (3

buc.) în sumă de 900 lei; frigider în sumă de 2 000 lei; veselă de bucătărie (set-farfurii,

linguri, etc.) în sumă de 2 500 lei; set de tacâmuri „Zepter” în sumă de 4 000 lei; perne

2

(5 buc.) în sumă de 500 lei; butoaie din plastic (4 buc.) în sumă de 200 lei; butoi din

lemn 500 litri în sumă de 1 000 lei; butoi din lemn 100 litri în sumă de 300 lei; plintă

(35 buc.) în sumă de 800 lei; colțuri interioare (28 buc.) în sumă de 280 lei și colțuri

exterioare (13 buc.) în sumă de 130 lei.

Referitor la mijloacele bănești în sumă totală de 510 554,05 lei acumulate în

timpul căsniciei, reclamanta solicită a fi împărțite în mod egal.

În acest sens, Mîndru Tamara a menționat că potrivit informației prezentate de

BC „Banca Socială” SA, pe numele lui Mîndru Serghei au fost deschise două conturi

de depozit în lei și la 21 aprilie 2010 pe contul nr. XXXX a rămas suma de 255 277,03

lei, asupra căreia a fost aplicat sechestru, menținut doar până la 21 mai 2012, data

prezentării de către Mîndru Serghei a deciziei Curții de Apel Chișinău din 16

noiembrie 2011, reclamanta considerând că suma indicată prezintă ½ cotă-parte din

depunerile bănești, proprietatea comună în devălmășie, ce urmează a fi transmisă

reclamantei în rând cu acumulările mijloacelor bănești pe cont pe parcursul anilor

precedenți.

În cazul în care la momentul actual careva din bunurile, proprietate comună în

devălmășie, supuse partajării, deja nu există, solicită compensarea contravalorii lor din

contul pârâtului.

De asemenea, a invocat că în legătură cu examinarea litigiului dat a suportat

cheltuieli în sumă totală de 8 475 lei, legate de achitarea taxei de stat (21 septembrie

2009 în sumă de 1 100 lei; 3 noiembrie 2011 în sumă de 825 lei; 23 martie 2012 în

sumă de 550 lei) și serviciile de asistență juridică (21 martie 2012 în sumă de 3 000 lei;

25 martie 2013 în sumă de 3 000 lei), pe care solicită să fie compensate din contul

pârâtului.

Prin cererea de chemare în judecată inițială și cererea de chemare în judecată

concretizată (f.d. 53-55, vol.II), partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie

după Mîndru Tamara bunuri în sumă de 72 730 lei, iar după Mîndru Serghei în sumă

de 94 710 lei, menționate supra și partajarea surselor financiare depozitate la conturile

bancare deschise la BC ,,Banca Socială” și BC ,,Moldova Agroindbank” SA pe

numele lui Mîndru Serghei cu suma totală de 510 554.05 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2009, a fost admis

recursul lui Mîndru Serghei, casată încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

26 octombrie 2009 și strămutată cauza civilă, la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău

pentru examinare în fond. (f.d.53, vol.I)

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 martie 2011 acțiunea

înaintată de către Mîndru Tamara împotriva, a fost respinsă, ca fiind depusă peste

termen și lipsită de temei juridic. (f.d. 139, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 16 noiembrie 2011 a respins apelul

declarat de Mîndru Tamara și a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 18 martie 2011. (f.d. 174-177, vol.I)

Prin decizia din 20 februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Mîndru Tamara, casată decizia Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2011 și restituită cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. (f.d.

213-216, vol.I)

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013, a fost admis apelul

declarat de către Mîndru Tamara, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 18 martie 2011 și remisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Rîșcani în alt

complet de judecată . (f.d. 250-255, vol.I)

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău prin hotărârea din 30 noiembrie 2016, a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mîndru Tamara. S-a dispus

încasat de la Mîndru Serghei în beneficiul Tamarei Mîndru suma de 255 277.02 lei. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca nefondată. S-a încasat de la Mîndru Serghei în

beneficiul statului taxa de stat suplimentară 7 658.31 lei și în beneficiului Tamarei

Mîndru, cheltuielile de asistență juridică de 3 000 lei. (f.d. 93-97, vol.II)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 15 iunie 2017 a respins cererile de apel

declarate de către Mîndru Tamara și Mîndru Serghei și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care acțiunea

înaintată de Mîndru Tamara a fost admisă parțial. (f.d. 143-150, vol.II)

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a motivat soluția în baza prevederilor

art. 118 și art. 123 alin. (6) CPC, art. 16 alin. (1) și (6), 19 alin. (1), 20 alin. (1)-(5), 25

alin. (1)-(8), 26 alin. (1)-(3) ale Codului Familiei, care stabilește condițiile și

modalitatea de încheiere, încetare și declarare a nulității căsătoriei, reglementează

relațiile personale nepatrimoniale și patrimoniale născute din căsătorie, rudenie și

adopție, precum și alte relații sociale similare celor familiale, art. 305 alin. (1), (2), 371

alin. (1), (2) și 373 alin. (1) și (2) ale Codului civil, care reglementează prezumția

proprietății, proprietatea comună în devălmășie a soților și determinarea părților din

proprietatea comună în devălmășie a soților în caz de împărțire a bunurilor.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de apel

a reținut că hotărârea primei instanțe este întemeiată și legală, bazată pe cercetarea

mult aspectuală și completă a cauzei.

Totodată, instanța de apel a constatat că la caz, părțile au ajuns prin acordul

comun semnat, că bunurile mobile nu sunt enumerate în textul acordului și se împart

conform mijloacelor cheltuite din surse de venit proprii ale fiecărui soț, clauză care,

apreciată prin prisma art. 305 Cod civil, denotă că părțile au realizat împărțirea

acestora conform posesiei deținute de fiecare soț, din care considerente schimbarea

modului de împărțire a acestor bunuri nu poate fi efectuată de către instanța de

judecată contrar acordului anterior al soților Mîndru, încheiat până la desfacerea

căsătoriei.

Sub acest aspect, este de observat că prin același acord Mîndru Tamara a

renunțat la urmărirea autovehiculului de model „UAZ 406” cu n/î XXXX, astfel încât

pretențiile dânsei, privind partajarea acestuia sunt contrare clauzelor acordului

încheiat.

Concomitent, instanța de apel a relevat că prin acordul sus-menționat, Tamarei

Mîndru i-a revenit un apartament cu 3 odăi, iar lui Mîndru Serghei un apartament cu 2

odăi, fiind notoriu că valoarea acestor apartamente nu este echivalentă, astfel încât este

cert că modalitatea de partajare aleasă de părți, reieșind din partajarea imobilelor viza

integritatea bunurilor acestora conform posesiei realizate. Or, în cazul în care Mîndru

Tamara considera necesar de a reîmpărți bunurile mobile vizate în acord, aceasta urma

să prezinte probe referitoare la prețul imobilelor partajate în scopul asigurării împărții

echivalente și egale a tuturor bunurilor comune deținute de foștii soți, inclusiv a

4

imobilelor partajate prin acord, contrariul însemnând că aceasta din urmă ar putea

beneficia de atribuirea unei cote mai mari din bunurile comune decât Mîndru Serghei,

situație ce contravine cadrului legal aplicabil speței.

Colegiul Curții de Apel Chișinău a apreciat ca fiind nefondate argumentele

Tamarei Mîndru referitoare la faptul că instanța de fond a interpretat eronat clauzele

acordului nominalizat, deoarece acest fapt contravine concluziilor expuse în hotărâre.

Tot aici, Colegiul a constat că pretenția Tamarei Mîndru, privind partajarea

sumei de 510 554,05 lei, corect a fost admisă de prima instanță, aceasta deoarece

potrivit informației eliberate de BC „Banca Socială” SA la 2 octombrie 2009, pe

numele lui Mîndru Serghei a fost deschis un depozit în lei în mărime de 510 554,05 lei

(f.d 17, vol.I), iar potrivit informației eliberate de BC „Banca Socială” SA în proces de

lichidare la 17 mai 2016, mijloacele bănești din contul de depozit nominalizat, nr.

XXXX, cu soldul la 24 septembrie 2009 de 510 544,05 lei, a fost eliberate titularului

de cont Mîndu Serghei la 1 aprilie 2010 în mărime de 255 277,02 lei și la 22 mai 2012

în mărime de 255 277,03 lei, iar la 22 mai 2012 a fost retras și soldul dobânzii aferente

depozitului respectiv în mărime de 191 145,90 lei, conturile de depozit și de dobândă

setate la zero fiind închise la 23 mai 2013, fiind retrase de către acesta. (f.d 70, vol.I).

Instanța de apel a notat prin prisma art. 123 alin. (6) CPC, că Mîndru Serghei nu

a negat că după anularea sechestrului aplicat de instanță asupra conturilor bancare a

retras mijloacele financiare și i-a folosit pentru necesități personale.

Astfel că, instanța de apel a conchis că mijloacele bănești plasate pe contul de

depozit, au constituit proprietate comună în devălmășie a soților, fiind acumulate pe

cont pe parcursul anilor în care părțile au fost în căsătorie, fapt confirmat prin extrasul

din cont pentru perioada 1 septembrie 2004 – 16 octombrie 2009 (f.d 41-43, vol.I),

perioadă în care soții Mîndru se aflau în relații de căsătorie.

Pe cale de consecință, dat fiind că până la proba contrară, bunurile comune ale

soților dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv mijloacele bănești, sunt prezumate ca

aparținând în cote egale ambilor soți, Colegiul a concluzionat necesitatea împărțirii

sumei, în temeiul cadrului legal la care s-a referit, în cote egale între Mîndru Serghei și

Mîndru Tamara, motiv pentru care pretenția dată a fost corect admisă de prima

instanță, iar deoarece suma sus-indicată a fost retrasă de Mîndru Serghei, ½ din aceasta

urmează a fi încasată din contul lui în beneficiul Tamarei Mîndru.

Subsecvent, Colegiul a respins și alegația lui Mîndru Serghei, precum că acesta,

în pofida faptului că locuia cu Mîndru Tamara în același apartament, nu ducea o

gospodărie comună, deoarece acest fapt nu a fost probat în prezenta cauză, or, soții au

fost în relații de căsătorie pînă la 11 iunie 2008, apelantul neînaintând anterior acestei

date pentru înregistrare la OSC hotărârea judecătorească prin care a fost realizat

divorțul, astfel încât prin inacțiunea dată se combate argumentul dat.

Mai mult, deși este cert că suma sus-indicată a fost acumulată în timpul

căsătoriei între Mîndru Tamara și Mîndru Serghei, ultimul nu a înaintat în speță

pretenții privind recunoașterea sumei nominalizate ca fiind proprietate exclusivă a sa,

or, instanța în temeiul art. 240 alin. (3) CPC, nu este în drept să se expună asupra unei

astfel de solicitări.

Finalmente, Colegiul instanței de apel a respins și argumentele lui Mîndru

Serghei referitor la omiterea de către Mîndru Tamara a termenului de prescripție,

deoarece acțiunea a fost înaintată în termen de 3 ani de la data desfacerii căsătoriei, și

5

respectiv, în interiorul termenului de prescripție, iar aserțiunile acestuia privind

ducerea unor gospodării separate sunt nefondate și irelevante în acest context.

La 11 octombrie 2017 Mîndru Serghei a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești, în

partea admiterii acțiunii.

Ulterior, la 16 octombrie 2017 a depus recurs suplimentar, solicitând casarea

hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, cu

încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu procesul în cauză.

În motivarea recursului Mîndru Serghei cu referire la circumstanțele de fapt ale

cauzei a indicat că instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept

material sau normele de drept procedural.

Totodată, a precizat recurentul că instanța de apel nu a luat în considerare

argumentele sale expuse în cererea de apel, și anume, că deși locuia cu Mîndru Tamara

în același apartament, nu ducea o gospodărie comună și că Mîndru Tamara a omis

termenul de prescripție, de 3 ani.

Mai mult, sursele financiare depuse pe conturile bancare, constituie bunuri

personale ale lui Mîndru Serghei, fapt confirmat și prin faptul că la data partajării

bunurilor comune între soți, când au fost partajate bunurile imobile și mobile, prin

acordul din 8 februarie 2008, nu s-a menționat despre depunerile bănești.

În rezultat, în procesul examinării cauzei nu s-au prezentat probe care ar

demonstra că Mîndru Tamara a contribuit la depunerile bănești pe aceste conturi, or,

dânsa nici nu cunoștea la ce instituție financiară sunt deschise aceste conturi.

La 19 martie 2018 Mîndru Oleg a depus o cerere, prin care a solicitat înlocuirea

defunctei Tatianei Mîndru, decedată la 2 ianuarie 2018, cu succesorii ei în drepturi,

Mîndru Oleg și Friedrich Natalia.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 15 iunie 2017, a fost primită contra semnătură de recurentul Mîndru Serghei la 18

septembrie 2017, fapt confirmat prin recipisa din aceiași dată ce se conține la dosar.

(f.d. 153)

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul Mîndru Serghei s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul 11 octombrie 2017, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, în termen.

Prin referința din 19 martie 2018 Mîndru Oleg a solicitat recunoașterea

recursului declarat de Mîndru Serghei ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Mîndru Serghei în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

6

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mîndru Serghei nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

7

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Mîndru Serghei.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Mîndru Serghei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

8