2ra-498/20 — Declararea nulitătii actelor juridice

Dosarul nr.2ra-498/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: C. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: L. Bulgac, A. Panov, Gr. Dașchevici

ÎNCHEIERE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Liudmila Vlasiuc, reprezentată

de avocatul Mihail Barbaroș,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Liudmila Vlasiuc

către Vera Lutan, intervenient accesoriu Andrei Vlasiuk, cu privire la repunerea în

termen; declararea nulității relative a contractului de donație; recunoașterea bunului

imobil ca proprietate comună în devălmășie,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Liudmila Vlasiuc, reprezentată de avocatul Mihail

Barbaroș, împotriva hotărârii din 31 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 03 martie 2016, Liudmila Vlasiuc a depus cerere de chemare în judecată către

Vera Lutan cu privire la declararea nulității contractului de donație și recunoașterea

bunului imobil ca fiind proprietate comună în devălmășie.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 14 mai 1998, a înregistrat căsătoria cu

Valerii Vlasiuc, iar, la 11 aprilie 2001, conform contractului de donație nr. 1672,

Valerii Vlasiuc a primit în dar de la Vera Lutan, care este sora sa, apartamentul XXX.

La 12 aprilie 2001, bunul imobil menționat a fost înregistrat în Registrul

bunurilor imobile cu nr. cadastral XXX. Dânsa a aflat despre faptul încheierii actului

juridic enunțat, abia la data deschiderii succesiunii – 09 septembrie 2015, după

decesul soțului Vlasiuc Valerii, care a avut loc la 26 februarie 2015.

Împreună cu soțul său Vlasiuc Valerii, au locuit și au muncit în Ucraina până în

vara anului 2000, după care au trecut cu traiul în mun. Chișinău, iar cu banii

acumulați de ambii în sumă de 10 000 de dolari SUA au cumpărat apartamentul nr.

XX situat în XXX. Apartamentul menționat a aparținut cu drept de proprietate surorii

defunctului Vlasiuc Valerii - Lutan Vera.

Totodată, a indicat că ea nu a cunoscut până la data deschiderii succesiunii că,

soțul său a încheiat cu sora sa un contract de donație a bunului imobil procurat din

sursele financiare acumulate de ambii, considerând că între Lutan Vera și Vlasiuc

Valerii a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

După decesul soțului său, s-a adresat la notarul public Vasile Stahurschi cu

solicitarea deschiderii dosarului de moștenire și recunoașterea calității de moștenitor

legal de clasa I asupra patrimoniului succesoral rămas după defunct. Astfel,

cunoscând despre faptul că moștenitori legali de clasa I mai sunt și 3 copii ai

defunctului din căsătoria precedentă, i-a chemat personal pe toți trei la depunerea

cererilor de acceptare a moștenirii, deoarece intenționa să achite prin sultă valoarea la

3/8 cote-părți din ½ cotă-parte a patrimoniului în devălmășie, ce le revine

descendenților din bunul imobil – apartamentul XXX, situat în XXXX.

Înregistrarea unui contract de donație simulat, de unul al vânzării-cumpărării,

este nul de cauză, motiv din care se consideră că bunul imobil în litigiu se adeverește

a fi proprietate în devălmășie a soților Valerii Vlasiuc și Liudmila Vlasiuc, prin faptul

că s-a achitat Verei Lutan prețul de 10 000 de dolari SUA, la momentul tranzacției din

11 aprilie 2001.

Nu a ascuns și nici nu a încercat să ascundă patrimoniul succesoral al

defunctului, chemând toți succesorii să participe la moștenirea patrimoniului, care nu

locuiesc în țară și nici nu sunt cetățeni ai Republicii Moldova, suportând de una

singură toate cheltuielile legate de înmormântarea defunctului și alte cheltuieli, la care

nu au participat niciunul din succesori și nici n-au manifestat voință de a participa, dar

care solicită mai mult decât li se cuvine, chiar dacă nu au contribuit în niciun mod la

îmbunătățirea patrimoniului succesoral.

Ea este nevoită să se adreseze instanței de judecată pentru a repara eroarea

admisă prin vicierea formei actului juridic, care a fost admisă prin încheierea actului

juridic cu intenția de a ascunde un alt act juridic, iar acesta este nul în temeiul art. 221

alin. (2) Cod civil.

Astfel, a solicitat recunoașterea nulității relative a contractului de donație nr.

1672 din 11 aprilie 2011 și recunoașterea bunului imobil - apartamentul nr. XX din

XXX, obiect al contractului de donație, proprietate în devălmășie a soților Vlasiuc

Valerii și Vlasiuc Liudmila.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie

2016, a fost admisă cererea depusă de Andrei Vlasiuk, reprezentat de avocatul Eduard

Digore, fiind atras în proces Andrei Vlasiuk în calitate de intervenient accesoriu (f. d.

35).

Ulterior, Liudmila Vlasiuc, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș, a depus

cerere prin care a solicitat repunerea în termenul de prescripție (f. d. 59).

Prin hotărârea din 31 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea înaintată de Vlasiuc Liudmila a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 27 noiembrie 2017, avocatul Barbaroș Mihail, în interesele apelantei Vlasiuc

Liudmila, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

31 octombrie 2017, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie

admisă în sensul formulat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2018, a fost admis apelul

declarat de Vlasiuc Liudmila, reprezentată de avocatul Barbaroș Mihail, casată

hotărârea primei instanțe, fiind emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă cererea

de repunere în termenul de prescripție depusă de Vlasiuc Liudmila ca fiind

neîntemeiată, astfel acțiunea depusă de Vlasiuc Liudmila a fost respinsă ca fiind

tardivă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 aprilie 2019, a fost admis recursul

declarat de Vlasiuc Liudmila, reprezentată de avocatul Barbaroș Mihail, casată decizia

Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2018, cauza fiind trimisă la Curtea de Apel

Chișinău pentru judecarea apelului în fond (f. d. 193-198).

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de avocatul Barbaroș Mihail, în interesele Liudmilei Vlasiuc, și s-a

menținut hotărârea primei instanțe din 31 octombrie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, verificând argumentele

apelului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău consideră criticile invocate în cererea de apel ca fiind

neîntemeiate, or, prima instanță a stabilit corect situația de fapt și de drept în cauza

dată, a dat o apreciere obiectivă probelor administrate și a emis o hotărâre întemeiată

și legală.

La 26.12.2019, Liudmila Vlasiuc, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că concluziile instanțelor de judecată sunt

eronate, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept material și procedural.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

La 03.03.2020, Andrei Vlasiuk a depus referință la cererea de recurs, prin care a

solicitat ca recursul să fie declarat inadmisibil.

La 03.03.2020, Vera Lutan a depus referință la cererea de recurs, prin care a

solicitat ca recursul să fie declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 31

octombrie 2019 și comunicată participanților la proces la 19 decembrie 2019 (f. d.

240, vol. I), iar recursul a fost declarat la 26 decembrie 2019. Astfel, se constată că

recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Liudmila Vlasiuc, reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Liudmila Vlasiuc, reprezentată de avocatul

Mihail Barbaroș, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către Liudmila Vlasiuc, reprezentată de avocatul Mihail

Barbaroș.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Liudmila Vlasiuc,

reprezentată de avocatul Mihail Barbaroș.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh