2ra-1598/20 — declararea nulității actelor juridice

2ra-1598/20 — declararea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1598/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. C. Crețu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cotruță, I. Secrieru, A. Danilov)

DECIZIE

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al lărgit

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Lilia Luca, reprezentată de avocatul Lilian

Timotin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Luca împotriva

lui Anatolie Ivanov, intervenienți accesorii Maria Codja, Serghei Sarandi, notarul

Galina Diaconu cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de donație a

imobilului, recunoașterea contractului de donație drept contract de vânzare-

cumpărare, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, operarea modificărilor în

Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½

cotă-parte ideală din bunul imobil și bunurile mobile,

împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 ianuarie 2017, Lilia Luca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anatolie Ivanov, intervenienți accesorii Maria Codja, Serghei Sarandi

solicitând recunoașterea contractului de donație nr. 3162 din 04 aprilie 2008 ca fiind

un act juridic simulat și anularea acestuia, recunoașterea actului juridic încheiat între

Serghei Sarandi și Anatolie Ivanov la data de 04 aprilie 2008, autentificat de notarul

Galina Diaconu cu nr. 3162, drept contract de vânzare-cumpărare în care Anatolie

Ivanov are calitate de cumpărător, iar Serghei Sarandi, calitatea de vânzător, anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 0095540 din 19 februarie 2016, încheiat între

Lilia Luca și Maria Codja, obiect constituind mijlocul de transport „VW Touareg”,

număr de identificare XXXXXLZ4D084668, ca fiind un act juridic fictiv, anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 0095539 din 19 februarie 2016, încheiat între

Lilia Luca și Codja Maria, obiect constituind mijlocul de transport „Mercedes 416

CDI”, număr de identificare XXXXX6131R466895, ca fiind un act juridic fictiv.

Totodată, a indica ca hotărârea judecătorească să servească temei pentru efectuarea

radierilor la oficiul cadastral și ÎS CRIS „Registru”.

1

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, în perioada anului 2003 l-a

cunoscut pe Anatolie Ivanov, iar la 24 august 2006 au încheiat căsătoria: În perioada

căsniciei au locuit în Republica Italia, orașul Milano, unde au muncit cu scopul de a-și

procura un imobil în Republica Moldova și de a reveni din nou în Republica

Moldova.

La 01 decembrie 2006, prin intermediul surorii sale Tamara Luca, a vândut

apartamentul ce îl deținea cu drept de proprietate în mun. Chișinău, str. XXXXX, iar

banii primiți i-a oferit lui Anatolie Ivanov pentru procurarea imobilului dorit. La

insistența lui Anatolie Ivanov, au hotărât să procure ½ din imobilul amplasat în or.

Ialoveni, str. XXXXX (actuala XXXXX), ce constituie o locuință duplex.

Totodată, a menționat că, în anul 2008, Anatolie Ivanov continuând să

muncească în Republica Italia, a împuternicit-o pe mama sa, Maria Codja prin procură

cu dreptul de a procura imobilul cu număr cadastral XXXXX5114, însă abuzând de

încrederea sa și acționând cu dol, la încheierea tranzacției de vânzare-cumpărare a

imobilului menționat, ultima a întocmit un contract de donație simulat prin care

Serghei Sarandi îi donează lui Ivanov Anatolie, imobilul aflat în litigiu. În realitate, a

avut loc o tranzacție de vânzare-cumpărare prin care Serghei Sarandi i-a vândut lui

Anatolie Ivanov imobilul- casa de locuit și terenul aferent cu număr cadastral

XXXXX5114, despre ce a aflat în anul 2016, când Anatolie Ivanov a anexat

contractul de donație la cererea de contestare a ordonanței de protecție eliberată în

vederea protecției ei și a copiilor de agresiunile lui Anatolie Ivanov. Astfel, a pretins

că se constată cu certitudine că pârâtul Anatolie Ivanov a acționat cu dol, în vederea

ascunderii contractului de vânzare-cumpărare prin simulare, încheind contractul de

donație cu scopul de a o lipsi de coproprietate.

Reclamantul a afirmat că, pârâtul Anatolie Ivanov, acționând cu viclenie, sub

pretextul de a se angaja în câmpul muncii peste hotarele Republicii Moldova și anume

în Republica Ucraina, unde ca și cum și-a găsit de muncă în legătură cu mijlocul de

transport de model „Mercedes 416 CDI”, număr de înmatriculare KIT XXXXX

(camion) și pentru că avea necesitatea de a se deplasa liber peste frontiera de stat, a

convins-o să autentifice notarial două procuri inclusiv și pe mijlocul de transport de

model „VW Touareg”, număr de înmatriculare KIT XXXXX (autoturism), care

aparțineau cu drept de proprietate în devălmășie, după care la 19 februarie 2016,

viciind consimțământul ei de a vinde automobilele, printr-o tranzacție fictivă de

vânzare-cumpărare, la preț minor în sumă de 1000 de lei și respectiv 1500 de lei, a

înregistrat automobilele pe numele mamei sale, Maria Codja, însă în realitate unitățile

de transport au rămas în posesia și folosința lui Anatolie Ivanov. Despre tranzacția

fictivă de vânzare-cumpărare a automobilelor a aflat la 29 septembrie 2016, ca urmare

a obținerii adeverinței nr. 0024272 eliberată de ÎS CRIS „Registru”, iar după acțiunile

dolosive menționate, pârâtul Anatolie Ivanov s-a adresat cu cerere în instanța de

judecată pentru a desface căsătoria și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor din

contul mamei, ceea ce demonstrează scopul meschin al acestuia.

La 10 iulie 2017, Lilia Luca a depus o cerere de concretizare a pretențiilor,

solicitând recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra la ½ cotă-parte ideală

din casa de locuit cu număr cadastral XXXXX5.421.01 din or. Ialoveni, str. XXXXX,

2

după ea, recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra la ½ cotă-parte ideală

din mijlocul de transport de model „VW Touareg” cu număr de înregistrare

XXXXXLZ4D084668 și ½ cotă-parte din mijlocul de transport de model „Mercedes

416 CDI” cu număr de înregistrare XXXXX6131R466895.

În motivarea cererii de concretizare a pretențiilor, reclamanta a invocat că, cele

solicitate au ca temei faptul că bunurile stipulate în actele juridice civile, a căror

anulare s-a solicitat, au fost obținute în timpul căsătoriei ei cu Anatolie Ivanov

aflându-se sub regimul juridic a dreptului de proprietate în devălmășie. Conform art.

20 la alin. (1) Codul familiei, se stipulează că, bunurile dobândite de către soți în

timpul căsătoriei aparțin ambilor cu drept de proprietate în devălmășie, conform

legislației. Ulterior efectuării tranzacției simulate de donație, numărul cadastral al

casei de locuit a fost modificat, fiindu-i atribuit numărul cadastral XXXXX5.421.01 și

adresă separată, or. Ialoveni str. XXXXX, în urma divizării bunurilor.

Totodată, a afirmat că îi revine în drept o ½ cotă-parte din bunurile obținute în

timpul căsătoriei cu Anatolie Ivanov și anume din casa de locuit cu număr cadastral

550205.421.01, situată în or. Ialoveni, str. XXXXX, din mijloacele de transport de

model „VW Touareg”, număr de identificare XXXXXLZ4D084668 și model

„Mercedes 416 CDI”, număr de identificare XXXXX6131R466895, cu titlu de

proprietate devălmașă.

La 03 octombrie 2018, Lilia Luca, reprezentată de avocatul Lilian Timotin, în

cadrul ședinței de judecată a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a

solicitat recunoașterea contractului de donație nr. 3162, din 04 aprilie 2008, drept un

act juridic simulat și anularea acestuia, recunoașterea actului juridic (contract de

donație) încheiat între Serghei Sarandi și Anatolie Ivanov la data de 04 aprilie 2008,

autentificat de către notarul Galina Diaconu, nr. 3162, drept contract de vânzare-

cumpărare în care Anatolie Ivanov are calitatea de cumpărător, iar Serghei Sarandi,

calitatea de vânzător, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 0095540 din 19

februarie 2016, încheiat între Lilia Luca și Maria Codja, obiectul constituind mijlocul

de transport de model „VW Touareg”, număr de identificare XXXXXLZ4D084668,

ca fiind un act juridic fictiv, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 0095539

din 19 februarie 2016, încheiat între Lilia Luca și Maria Codja, obiectul constituind

mijlocul de transport de model „Mercedes 416 CDI”, număr de identificare

XXXXX6131R466895, ca fiind un act juridic fictiv, iar hotărârea judecătorească să

servească drept temei pentru introducerea radierilor respective în cadrul Registrul

bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½ cotă-parte

ideală din casa de locuit cu număr cadastral XXXXX5.421.01 din or. Ialoveni str.

XXXXX, după reclamanta Lilia Luca, recunoașterea dreptului de proprietate comună

asupra ½ cotă-parte ideală din mijlocul de transport de model „VW Touareg”, număr

de identificare XXXXXLZ4D084668 și ½ cotă-parte din mijlocul de transport de

model „Mercedes 416 CDI”, număr de identificare XXXXX6131R466895.

În susținerea pretențiilor s-a invocat că, actul juridic încheiat fără a produce

efecte juridice (actul fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul actului

respectiv lipsește unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art.

195 Cod civil, și anume, intenția de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și

3

obligații civile. Ulterior, efectuării tranzacției simulate de donație, numărul cadastral

al casei de locuit a fost modificat, fiindu-i atribuit numărul cadastral

XXXXX5.421.01 și adresă separată, or. Ialoveni, str. XXXXX, în urma divizării

bunului, astfel că, în situația dată, revenindu-i ½ cotă-parte ideală, asupra casei de

locuit cu număr cadastral XXXXX5.421.01 din or. Ialoveni str. XXXXX și terenul

aferent, ½ cotă-parte ideală din mijlocul de transport de model „VW Touareg”, număr

de identificare XXXXXLZ4D084668 și ½ cotă-parte ideală din mijlocul de transport

de model „Mercedes 416 CDI”, număr de identificare XXXXX6131R466895, cu titlu

de proprietate devălmașă.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, a

fost atras în proces notarul Galina Diaconu, în calitate de intervenient accesoriu de

partea pârâtului Anatolie Ivanov.

Prin hotărârea din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a

respins integral ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Lilia

Luca împotriva lui Anatolie Ivanov, intervenienți accesorii Maria Codja, Serghei

Sarandi, notarul Galina Diaconu cu privire la constatarea nulității absolute a

contractului de donație a imobilului, recunoașterea contractului de donație drept

contract de vânzare-cumpărare, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, operarea

modificărilor în Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate

comună asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil și bunurile mobile.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Lilia Luca, reprezentată de avocatul Lilian Timotin și s-a casat hotărârea

din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și s-a pronunțat la caz o

nouă hotărâre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Lilia Luca împotriva lui Anatolie Ivanov, intervenienți accesorii

Maria Codja, Serghei Sarandi, notarul Galina Diaconu cu privire la constatarea

nulității absolute a contractului de donație a imobilului, recunoașterea contractului de

donație drept contract de vânzare-cumpărare, anularea contractelor de vânzare-

cumpărare, operarea modificărilor în Registrul bunurilor imobile, recunoașterea

dreptului de proprietate comună asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil și

bunurile imobile.

La 27 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.31) și ulterior la

data de 30 iulie 2020, Lilia Luca, reprezentată de avocatul Lilian Timotin, a depus

personal cererea de recurs împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material, ceea ce a condus la soluționarea greșită a cauzei.

Totodată, a menționat că decizia instanței de apel este ilegală, nefondată,

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată în conformitate art. 432 alin. (2), (4) Cod

procedură civilă, dat fiind faptul încălcării esențiale și aplicării eronate a normelor

de drept material și procesual, interpretării greșite a circumstanțelor cauzei, inclusiv

4

și a faptului aprecierii arbitrar-eronat și subiectiv de către Instanța de apel și de fond

a probelor ce au dus la soluționarea greșită a pricinii și încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Recurenta a declarat că instanța de fond la adoptarea hotărârii din 19 iunie

2019, a încălcat și aplicat eronat normele de drept material și cele de drept

procedural, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, concluziile fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii, fapt

ce s-a dovedit în instanța de apel, constatările fiind indicate și în decizia contestată.

De către intimat aceste circumstanțe nu au fost negate, sub nici-o formă, însă

instanța de apel, totuși a considerat hotărârea atacată ca ilegală, invocând faptul că

„instanța de fond nu a elucidat pe deplin circumstanțele speței deduse judecății”, ce

de fapt constituie temeiul indicat la lit.a) invocat supra, la fel „în consecință a admis

erori în aprecierea probatoriului administrat și în interpretarea probatoriului”, ceea

ce, de fapt, ar constitui temei de casare a hotărârii judecătorești inclusiv a deciziei

curii de apel în temeiul lit. c) și d), al articolului invocat supra. La emiterea deciziei,

instanța de apel s-a limitat la enumerarea acelorași concluzii.

Recurenta a opinat că, instanța de fond și instanța de apel au dat o apreciere

eronată a circumstanțelor cauzei și le-a tratat în defavoarea sa. Instanța de fond

întemeindu-și soluția pe motivele și circumstanțele indicate, vădit a admis acele

erori menționate atât în cererea de apel, cât și în prezentul recurs, apreciind eronat,

unilateral și incomplet probele administrate la prezenta cauză. Despre care fapt a

fost invocat și în cererea de apel și s-a făcut referire la un șir de probe care dovedesc

temeinicia acțiunii, însă acestea au fost lăsate fără apreciere atât de către instanța de

fond, cât și de către instanța de apel. De fapt, instanța de apel pe de o parte invocând

obligațiunea respectării dreptului la un proces echitabil, referindu-se la practica

CtEDO. Respectiv, conform practicii CtEDO, instanța de apel, potrivit regulilor unui

proces echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are

obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii și

să nu se limiteze doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța

inferioară. (Hirro Balani c. Spaniei, nr. 18064/91 din 09.12.1994 §27; Georgiadis v.

Greciei nr.21522/93 din 29.05.1997 §43)”. În esență, s-a limitat doar la copierea

acelor motivații a instanței de fond pe care le-a apreciat ca fiind eronate și respectiv

le-a indicat la baza emiterii deciziei de a admite apelul integral, însă soluționând în

fond pricina, a lăsat soluția instanței inferioare neschimbată, bazându-se pe concluzii

omogene. Iar aceste circumstanțe, prin sine, întrunesc temeiul de desființare a

deciziei Curții de Apel Chișinău recurate.

De asemenea, a declarat că, deși, circumstanțele cauzei denotă că se invocă,

nulitatea unor acte juridice ca fiind fictive și anume contratele de vânzare-cumpărare

a mijloacelor de transport cu nr. 0095539 și nr.0095540 din 19 februarie 2016,

instanța de fond în mod arbitrar și eronat a concluzionat că obiect al litigiului, este

legalitatea procurilor autentificate de către notarul Obadă Constanța (însă se indică

Sofia Obadă) la 01 februarie 2016, își motivează soluția pe faptul că aceste procuri

sunt absolut legale și nu pot fi calificate ca fictive. După care concluzionează eronat

că contractele de vînzare-cumpărare ale mijloacelor de transport au fost autentificate

5

de către notarul Galina Diaconu. Aceste concluzii sunt absolut identice cât în

hotărârea contestată, cât și în decizia Curții de Apel, reprezentând în sine un plagiat

al motivărilor, ce, în esență, ridică întrebări la echitatea procesului judiciar, atunci

când în general cazul nu a fost judecat minuțios și instanța de apel nici nu a pătruns

în motivele indicate în cererea de apel, limitându-se doar la însușirea motivelor și

concluziilor date de instanța inferioară, personal pe care le consideră eronate.

Respectiv, prin decizia instanței de apel s-a admis o aplicare eronată a normelor de

drept material, prin interpretarea eronată a legii. Atunci când formal instanța de apel

a considerat cererea de apel ca fiind întemeiată integral, dar, în esență, lasă soluția

primei instanțe nemodificată, bazându-se pe aceleași motive.

La fel, cumulul de probe administrat la prezentul proces judiciar, care a fost

invocat și în cererea de apel cu menționarea fiecărei file din dosar, a rămas fără

apreciere atât din partea instanței de fond, cât și din partea instanței de apel, în

esență, ignorându-se motivele cererii de apel invocate în capitolul motivele apelului,

cauza rămânând nejudecată pe fond. În motivarea sa, instanța de apel a constatat

faptul că hotărârea contestată este adoptată cu aprecierea eronată a normelor

materiale în coroborare cu circumstanțele faptice, însă în fine au fost invocate

aceleași motive. Fiind indicate prevederile art. 216, 217, 221 Cod civil, în vigoare în

perioada desfășurării raportului juridic, instanța perfect definește acele situații când

un act juridic civil urmează a fi considerat fictiv sau simulat, identificând și în

circumstanțele invocate în acțiune, acele elemente prezente la întocmirea

contractului de donație cu nr. 3162 din 04 aprilie 2008, în baza procurii nr. 7036, din

12 decembrie 2006, care dovedește anume faptul că intenția de a simula contractul

de vânzare-cumpărare a imobilului, a apărut cu mult înainte de data încheierii

contractului de donație. Rezultând din explicațiile notarului Galina Diaconu expuse

în referință, anume din considerentele că mandatarul a fost împuternicit doar în

vederea primirii donației, dovedesc perfect cele invocate în acțiune, cu referire la

simularea actului juridic civil, donația, precum și procura întocmită de Serghei

Sarandi pe numele mamei sale Elena Sarandi în 11 aprilie 2007, potrivit cărei

Serghie Sarandi a împuternicit-o pe Elena Sarandi să fie reprezentanta lui la

vânzarea casei de locuit din or. Ialoveni, str. Ștefan Neaga, nr. 1/1. Aceste

argumente și înscrisuri, la fel, rămânând neapreciate de către instanța de apel. În

final, instanța de apel ignorând motivele apelului, a considerat că contractul de

donație este unul legal, punând la bază aceleași argumente indicate de instanța de

fond. Fără a corobora circumstanțele faptului cu cumulul de probe incontestabile

prezente la caz, inclusiv că anume cât pârâtul Anatolie Ivanov, atât și intervenientul

accesoriu Serghei Sarandi și Maria Codja, au recunoscut faptul că această tranzacție

a avut un caracter cu titlu oneros.

Recurenta a precizat că instanța de apel constatînd mai multe vicii a hotărârii

contestate, a ținut să repare doar faptul că instanța de fond a aplicat o lege pe care nu

urma să o aplice la soluționarea litigiului și anume că instanța de fond examinând

circumstanțele cazului constată că rapoartele juridice care au constituit obiect al

litigiului au avut loc până la ziua de 01 aprilie 2019, însă legea aplicată de către

instanța de fond a fost anume Codul civil cu modificările instituite după această

6

dată, care sunt improprii prezentului litigiu. Acest fapt denotă anume implicarea

minimală a instanței de apel în rezolvarea litigiului care i-a fost dedus judecății. În

concluzie, a menționat că aplicarea neuniformă a prevederilor legii materiale și

procedurale față de persoanele care apelează la instanțele judecătorești pentru a-și

apăra drepturile lezate, la fel, constituie o încălcare a dreptului la un proces

echitabil, garantat de prevederile art. 6 CEDO. În esență, la caz, instanțele inferioare

au indicat că reclamanta nu a dovedit prin probe pertinente, utile și veridice,

pretențiile invocate în acțiune, însă, de fapt, au evitat să aprecieze acele probe la care

face referire, atât în acțiune, cât și în cererea de apel, ignorându-le din start, ceea ce

contravine unor cazuri similare examinate de către Curtea Supremă de Justiție, unde

în calitate de probe au fost admise și s-a constat că sunt capabile să dovedească

anume cele invocate precum că actele juridice civile contestate sunt simulate și

fictive.

Instanțele inferioare nici nu au supus aprecierii unui șir de probe, ce dovedesc

temeinicia acțiunii. Or, instanțele de fond și de apel nu au efectuat o rezolvare a

cauzei în raport cu circumstanțele și probele materiale administrate în speță și

contrar prevederilor legale citate, intimata (reclamant) prezentând probe pertinente,

concludente și utile, în vederea susținerii pretențiilor sale, toate afirmațiile pârâtului

purtând un caracter contradictoriu și declarativ, care arbitrar au fost puse la baza

emiterii atât a hotărârii instanței de fond, cât și la baza deciziei instanței de apel,

care a lăsat fără modificări, hotărârea primei instanțe, fără a efectua o analiză a

tuturor pretențiilor invocate în cerea de apel și a răspunde la acestea.

Copia recursului declarat a fost expediat în adresa intimaților la 07 octombrie

2020, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.85) și a fost recepționată la 13

octombrie 2020, la 14 octombrie 2020, la 15 octombrie 2020 și la 20 octombrie 2020,

conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.86-90).

La 30 octombrie 2020, Anatolie Ivanov, reprezentat de avocatul Vasile Albu,

exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 februarie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 27 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,

f.d.31).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 05 mai 2020, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.29). Din textul

recursului se distinge recepționarea copiei deciziei de către recurentă ulterior datei de

27 mai 2020, data de expediere conform plicului. Astfel, recursul este declarat în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

7

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite

recursul declarat de Lilia Luca, reprezentată de avocatul Lilian Timotin și va casa

decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din

următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În sensul art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări decît

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial, Colegiul reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a

administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au reținut că prin

contractul de donație din 04 aprilie 2008, înregistrat cu nr. 3162, Serghei Sarandi a

donat lui Anatolie Ivanov ½ cotă-parte din imobilul cu număr cadastral XXXXX5114

situat în or. Ialoveni, str. Șt. Neaga, nr. 1, format din: construcția locativ individuală

„01” cu suprafața la sol de 145,1 mp, ce constă din: casa de locuit „A” cu suprafața la

sol de 145,1 mp, cu suprafața totală de 183,5 mp, suprafața locativă de 114,9 mp,

terasă „a” cu suprafața la sol de 2,8 mp, terasă „a1” cu suprafața la sol de 6,0 mp,

8

terasă „a2” cu suprafața la sol de 6,0 mp, terasă „a3” cu suprafața la sol de 2,8 mp;

construcții accesorii „02”, ce constă din beci „1” cu suprafața la sol de 7,9 mp, viceu

„2”; edificii, ce constă din: poarta I, gard II; lotul de pământ de lână casă cu suprafața

de 0,0694 ha (Vol.I, f.d.8).

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 19 februarie 2016, între Lilia

Luca, în numele cărei a acționat în bază de procură Anatolie Ivanov și Maria Codja a

fost vândut mijlocul de transport de model „VW Touareg 527”, numărul de

identificare XXXXXLZ4D084668, cu număr de înmatriculare KIT XXXXX (Vol.I,

f.d.11).

În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 19 februarie 2016, între

Lilia Luca, în numele cărei a acționat în bază de procură Anatolie Ivanov și Maria

Codja, a fost vândut mijlocul de transport de model „Mercedes 416 CDI”,

XXXXX6131R466895, cu număr de înmatriculare KIT XXXXX (Vol.I, f.d.11 verso).

Prin cererea de chemare în judecată cu concretizările ulterioare, Lilia Luca a

solicitat recunoașterea contractului de donație nr. 3162, din 04 aprilie 2008, drept un

act juridic simulat și anularea acestuia, recunoașterea actului juridic (contract de

donație) încheiat între Serghei Sarandi și Anatolie Ivanov la data de 04 aprilie 2008,

autentificat de către notarul Galina Diaconu, nr. 3162, drept contract de vânzare-

cumpărare în care Anatolie Ivanov are calitatea de cumpărător, iar Serghei Sarandi,

calitatea de vânzător, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 0095540 din 19

februarie 2016, încheiat între Lilia Luca și Maria Codja, obiectul constituind mijlocul

de transport de model „VW Touareg”, număr de identificare XXXXXLZ4D084668,

ca fiind un act juridic fictiv, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 0095539

din 19 februarie 2016, încheiat între Lilia Luca și Maria Codja, obiectul constituind

mijlocul de transport de model „Mercedes 416 CDI”, număr de identificare

XXXXX6131R466895, ca fiind un act juridic fictiv, recunoașterea dreptului de

proprietate comună asupra ½ cotă-parte ideală din casa de locuit cu număr cadastral

XXXXX5.421.01 din or. Ialoveni str. XXXXX, după reclamanta Lilia Luca,

recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½ cotă-parte ideală din mijlocul

de transport de model „VW Touareg”, număr de identificare XXXXXLZ4D084668 și

½ cotă-parte din mijlocul de transport de model „Mercedes 416 CDI”, număr de

identificare XXXXX6131R466895 (Vol.I, f.d.4-7,34-35, 99-101).

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 19 iunie 2019, a respins

integral ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Luca

împotriva lui Anatolie Ivanov, intervenienți accesorii Maria Codja, Serghei Sarandi,

notarul Galina Diaconu cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de

donație a imobilului, recunoașterea contractului de donație drept contract de vânzare-

cumpărare, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, operarea modificărilor în

Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½

cotă-parte ideală din bunul imobil și bunurile mobile (Vol.I, f.d.156,159-172).

Prin decizia din 25 februarie 2020, judecând cauza în ordine de apel, Curtea de

Apel Chișinău a admis apelul declarat de Lilia Luca, reprezentată de avocatul Lilian

Timotin și a casat hotărârea din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

și a pronunțat la caz o nouă hotărâre prin care a respins ca fiind neîntemeiată cererea

9

de chemare în judecată depusă de Lilia Luca împotriva lui Anatolie Ivanov,

intervenienți accesorii Maria Codja, Serghei Sarandi, notarul Galina Diaconu cu

privire la constatarea nulității absolute a contractului de donație a imobilului,

recunoașterea contractului de donație drept contract de vânzare-cumpărare, anularea

contractelor de vânzare-cumpărare, operarea modificărilor în Registrul bunurilor

imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½ cotă-parte ideală din

bunul imobil și bunurile imobile (Vol.II, f.d.7-27).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că caracterul fictiv al actelor

juridice încheiate în circumstanțele relevante speței în cauză, poate fi demonstrat doar

prin prisma prezentării probelor concludente și pertinente, însă asemenea împrejurări

nu au fost stabilite.

Cu referire la cerința reclamantei/apelantei cu privire la recunoașterea

contractului de donație din 04.04.2008 drept un contract de vînzare-cumpărare,

instanța de apel a reținut că această cerință este neîntemeiată, or, contractul de

vînzare-cumpărare este un act sinalagmatic și oneros, una din condițiile obligatorii al

acestuia constituind stabilirea unei plăți.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind declarativă și lipsită de suport și

afirmația reclamantei/apelantei cu privire la faptul că Anatolie Ivanov, Lilia Luca sau

Tamara Luca au achitat în beneficiul lui Serghei Sarandi sume bănești în vederea

achitării costului imobilului, casei de locuit din or. Ialoveni, str. Ștefan Neaga, nr. 1,

or, la caz, acest fapt nu a fost probat în nici un fel.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, la caz, a fost înlăturat orice dubiu

referitor la faptul că pârâtul/intimatul Anatolie Ivanov la încheierea contractelor de

vînzare-cumpărare nr.0095540 și nr. 0095539 din 19.02.2016, a efectuat tranzacții

dubioase și fictive cu scopul de a scoate bunurile mobile-mijloacele de transport de

model „VW Touareg”, XXXXXLZ4D084668 și „Mercedes 416 CDI”,

XXXXX6131R466895, din proprietatea comună în devălmășie a soților, or, Lilia

Luca i-a acordat lui Anatolie Ivanov, care în perioada respectivă era soțulul acesteia,

toate împuternicirile, inclusiv de dispoziție asupra autoturismelor sus nominalizate.

Prin urmare, intimatul Anatolie Ivanov în virtutea dreptului deținut, a înstrăinat

bunurile mobile-mijloacele de transport de model „VW Touareg”,

XXXXXLZ4D084668 și „Mercedes 416 CDI”, XXXXX6131R466895, Mariei Codja,

la un preț stabilit la prerogativa părților, or, legea permite stabilirea prețului în mod

liber fără a fi condiționat de circumstanțe.

Prin prisma criticilor aduse de partea recurentă, Colegiul relevă că instanța de

apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanță în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii, fără a elucida circumstanțele

cauzei, apreciind superficial circumstanțele cauzei s-a pronunțat în favoarea

respingerii cererii de chemare în judecată, prin ce se impune casarea deciziei instanței

de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, din motivele ce succed.

Având în vedere că anterior s-a iterat esența litigiului, în continuare urmează a fi

accentuate aspectele care au fost ignorate de instanța ierarhic inferioară la

10

soluționarea cauzei în ordine de apel, deși, o obligație în acest sens îi revinea în

temeiul legii procesuale.

De altfel, în virtutea art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa ca

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate

trece drept efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real

ascultate, adică în mod real si concret examinate de către instanța sesizata. Altfel spus,

art. 6 din CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația de a proceda la un

examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor si elementelor de proba ale

părților.

Incontestabil, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

dacă susținerile părților sunt examinate de către instanța, aceasta având obligația de a

proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau

cel puțin de a le aprecia. Singura garanție că instanța a analizat susținerile părților,

argumentele si probele administrate o reprezintă motivarea hotărârii judecătorești.

Or, în cazul în care considerentele deciziei instanței de apel nu cuprind analiza

corespunzătoare a criticilor concrete formulate de apelantă cu privire la soluția primei

instanțe, instanța de apel arătând doar în termeni generali că a stabilit corect starea de

fapt și a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente, precum și nu sunt

precizate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, se impune casarea

deciziei instanței de apel, având în vedere că decizia nu este motivată.

În continuare, Colegiul notează că, reclamanta/recurentă a pretins nulitatea

contractelor de vânzare-cumpărare a mijloacelor de transport, ca fiind acte juridice

fictive, invocând că a fost viciat consimțământul său de a vinde automobilele, prin

tranzacții fictive de vânzare-cumpărare, la prețuri derizorii, au fost înregistrate

bunurile mobile pe numele Mariei Codja, însă, de fapt, au rămas în posesia și

folosința lui Anatolie Ivanov. Or, reclamanta a menționat că pârâtul Anatolie Ivanov

sub pretextul că și-a găsit de lucru peste hotarele țării cu mijlocul de transport de

model „Mercedes 416 CDI”, cu număr de înmatriculare KIT XXXXX și pentru

necesitatea deplasării cu „VW Touareg 527”, cu număr de înmatriculare KIT

XXXXX, ce le aparțineau cu drept de proprietate în devălmășie, a convins-o să

perfecteze două procuri notarial.

De altfel, Anatolie Ivanov la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a

unităților de transport, a acționat în numele Liliei Luca în baza procurilor .

Drept urmare, deși, reclamanta a pretins că procurile eliberate pe numele lui

Anatolie Ivanov au fost eliberate având în vedere că Anatolie Ivanov a indicat că

urmează a se angaja la muncă peste hotarele țării, în Ucraina, un mijloc de transport

11

fiind pentru lucru, iar altul pentru deplasare, instanța de apel a conchis că prin

procurile din 01 februarie 2016 Lilia Luca și-a exprimat voința de acordare a dreptului

de posesie, folosință și administrare lui Anatolie Ivanov, inclusiv dreptul de a vinde

mijloacele de transport.

Concomitent, instanța de apel a menționat autentificarea notarială a procurilor,

conform procedurii comune aplicabile tuturor clienților, în limba solicitată, cu

explicarea drepturilor și obligațiilor care decurg din conținutul acestora, conferă o

prezumție puternică de legalitate a acestora, or, reclamanta nu a prezentat nici o probă

ce ar combate această situație faptică.

La acest capitol, având în vedere și argumentele recurentei în acest sens,

Colegiul relevă că reclamanta a pretins ca fiind fictive contractele de vânzare-

cumpărare a mijloacelor de transport și nicidecum procurile eliberate, or, s-a

menționat că încheierea acestor s-a realizat cu scopul de a scoate aceste bunuri mobile

de sub regimul juridic al proprietății în devălmășie, deoarece au fost procurate în

perioada căsătoriei. Însă instanța de apel, în esență, a motivat legalitatea actelor

juridice contestate prin prisma legalității procurilor eliberate, precum și

împuternicirile acordate de Lilia Luca lui Anatolie Ivan, inclusiv de dispoziție asupra

autoturismelor.

Or, instanța de apel a ignorat argumentul invocat de apelantă precum că procurile

de administrare a mijloacelor de transport nu au fost contestate, în situația în care

reclamanta/recurenta a pretins că în cadrul judecării cauzei pârâtul Anatolie Ivanov a

recunoscut că a convins-o că întocmirea procurilor este necesară pentru a înscrie

mașinile pe numele unui pensionar din UTA Găgăuzia, deoarece intenționa să le

folosească în activitatea sa de muncă și urma să traverseze frontiera de stat.

De altfel, reclamanta a insistat că nu au fost discutate condițiile de înstrăinare a

mijloacelor de transport, mai ales prețul mic a acestor.

În context, aceste argumente a reclamantei/recurente, pornind de la faptul că se

refereau la una dintre pretențiile formulate în cererea de chemare în judecată,

concretizată ulteror, necesitau o analiză și un răspuns cert, însă acestea au fost

generalizate de instanța de apel care a concluzionat că a fost înlăturat orice dubiu

referitor la caracterul fictiv al tranzacțiilor având în vedere legalitatea procurilor,

precum împuternicirile acordate de Lilia Luca soțului Anatolie Ivanov (la acel

moment).

La fel, instanța de apel a generalizat concluzia sa prind netemeinicia solicitărilor

reclamantei privind nulitatea contractului de donație din 04 aprilie 2008 încheiat între

Serghei Sarandi și Anatolie Ivanov ca fiind unul simulat, precum și recunoașterea

acestui contract drept contract de vânzare-cumpărare, motivând, în esență, că sunt

declarative argumentele reclamantei aduse, în situația în care contractul de vânzare-

cumpărare este un act sinalagmatic și oneros, iar una dintre condițiile obligatorii este

stabilirea unei plăți.

Deși, reclamanta invocă caracterul fictiv al contractelor de vânzare-cumpărare,

precum și caracterul simulat al contractului de donație, concomitent indică la

comportamentul dolosiv și viclean al pârâtului care urmărește lipsirea reclamantei de

proprietate.

12

Conform art. 221 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare până la 01 martie

2019, actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul juridic

fictiv) este nul. Actul juridic încheiat cu intenția de a ascunde un alt act juridic (actul

juridic simulat) este nul.

Respectiv, caracterul fictiv sau simulat se sancționează cu nulitate absolută,

Colegiul notează că urmează a se face distincție dintre actul fictiv și cel simulat,

în sensul că nu poate fi invocată constatarea nulității absolute a unui act ca fiind

concomitent și fictiv, și simulat, deoarece acestea urmăresc scopuri diferite.

În speță, deși, reclamanta a indicat că contractul de donație este unul simulat,

instanța de apel pronunțându-se în privința pretenției cu privire la nulitatea

contractului de donație pretins ca fiind simulat, considerând declarative argumentele

reclamantei, în final, pe acest capăt de cerere conchide că caracterul fictiv al actelor

juridice poate fi demonstrat prin prisma prezentării probelor concludente și pertinente.

Or, având în vedere scopurile urmărite, același contract nu poate fi și simulat și

fictiv.

La fel, instanța de apel a considerat că nu sunt relevante cauzei alegațiile

reclamantei precum că prin ordonanța procurorului din 07 octombrie 2016, Anatolie

Ivanov și Serghei Sarandi au recunoscut faptul vânzării-cumpărării imobilului,

deoarece aceste ordonanțe ar fi fost emise în cadrul altor procese ulterior clasate din

motivul lipsei elementelor infracțiunii.

La acest capitol, Colegiul precizează că în cererea de apel reclamanta a invocat

că prima instanță nu a apreciat cerințele în raport cu probele prezentate, care, în opinia

sa, justifică pretențiile, în acest sens enumerând un șir de înscrisuri care au rămăs fără

o apreciere din partea primei instanțe, de altfel, nici instanța de apel nu le-a apreciat

prin prisma pertinenței și concludenței la soluționarea litigiului dat.

Respectiv, prin actele întocmite în cadrul urmăririi penale reclamanta a pretins

confirmarea anumitor circumstanțe ce justifică pretenția sa privind nulitatea

contractului de donație, însă instanța de apel doar a conchis că ordonanța procurorului

nu este relevantă cazului.

Or, faptul că înscrisurile, în opinia recurentei, ar justifica circumstanțele ce stau

la baza pretențiilor sale, impunea un răspuns cert de ce nu sunt relevante speței, în

situația în care prin prisma art. 123 Cod de procedură civilă, poate fi pretinsă existența

unor fapte stabilite, confirmate, unanim recunoscute și dacă pot sau nu a fi reținute în

conformitate cu art.123 Cod de procedură civilă.

Iar în conformitate cu art. 373 alin.(5) Cod de procedură civilă, instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă instanța de

apel a eludat această obligație, având în vedere că cumulul de probe administrat în

procesul judiciar, precum și indicat și în cererea de apel a rămăs fără o apreciere,

contrar prevederilor art. 130 Cod de procedură civilă.

De altfel, instanța de apel aplicând normele de drept material în vigoare în

perioada de referință, în esență, a însușit motivarea primei instanțe, or, ultima a făcut

referire la prevederile Codului Civil în vigoare din 01 martie 2019.

Mai mult, instanța de apel concluzionează precum că reclamanta nu a confirmat

prin probe pertinente și concludente pretențiile invocate, însă nici nu supune aprecierii

13

suportul probatoriu prezentat de reclamantă, care, în opinia sa, justifică temeinicia

cerințelor formulate.

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate, ignorate

anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziției părții

reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente în raport cu probele prezentate și normele

de drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 Cod de procedură

civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă, sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii și să răspundă standardelor unui proces echitabil

garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Concomitent, la examinarea cauzei, instanța urmează să se conducă nemijlocit

de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală,

completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa

soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării

cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate

în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu

adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din

15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,

paragraful 60).

Totodată, în cauza Suominen c. Finlandei, (citată mai sus, § 37), după cum

urmează: „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum

și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (a se vedea Hirvisaari.c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001,

neraportat).”

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta,

în motivarea sa, considerentele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse.

Coroborând circumstanțele ce preced, pornind de la faptul că instanța de apel nu

a elucidat pe deplin circumstanțele ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă

a litigiului și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-

a adoptat, precum și având în vedere că dreptul de proprietate este un drept protejat

atât de art. 46 din Constituția RM, cât și art. 1 al Protocolului Adițional 1 la CEDO,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție va admite recursul declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

14

Se admite recursul declarat de Lilia Luca, reprezentată de avocatul Lilian

Timotin.

Se casează integral decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Luca împotriva lui

Anatolie Ivanov, intervenienți accesorii Maria Codja, Serghei Sarandi, notarul Galina

Diaconu cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de donație a

imobilului, recunoașterea contractului de donație drept contract de vânzare-

cumpărare, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, operarea modificărilor în

Registrul bunurilor imobile, recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½

cotă-parte ideală din bunul imobil și bunurile mobile, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Galina Stratulat

15