3ra-597/20 — contestarea actului administrativ

3ra-597/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-597/20

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud: V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: A. Curdov, Șt. Starciuc, G. Colev)

Î N C H E I E R E

10 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Victor Valentin,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Victor Valentin

împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție UTA Gagauzia

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, s-a casat hotărârea din

31 octombrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Central și a fost emisă o nouă

hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Valentin

c o n s t a t ă:

La 18 martie 2019, Victor Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție UTA Gagauzia

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Victor Valentin a indicat că din luna februarie

2010 a ocupat diferite funcții în organele afacerilor interne, ultima funcție de ofițer

principal de urmărire penală a Inspectoratului de Poliție UTA Găgăuzia.

Reclamantul a menționat că la data de 30 ianuarie 2019 a întocmit și a expediat

în adresa Inspectoratului General de Poliție cererea de demisie cu nr. 34/19-206, în

conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din data de

16 decembrie 2016. La data de 31 ianuarie 2019 a mai depus în adresa Inspectoratului

General de Poliție cererea nr. 34/19-582 cu privire la calcularea și achitarea

indemnizației unice în proporție de 15 % din salariul de bază determinat conform

clasei de salarizare la momentul depunerii cererii în cauză pentru fiecare an complet

de vechime în serviciul public, în conformitate cu art. 42 alin. (3) din Legea nr. 158

din data de 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Reclamantul a mai menționat că la data de 21 februarie 2019 a recepționat

scrisoarea nr. 34/5-95 din 18 februarie 2019, semnată de adjunctul șefului direcției de

1

finanțe al Inspectoratului General al Poliție, prin care i-a fost refuzat în achitarea

indemnizației unice în proporție de 15 % din salariul de bază conform clasei de

salarizare determinat la momentul depunerii cererii în cauză pentru fiecare an complet

de serviciul public în legătură cu faptul că conform art. 2 din Legea nr. 288 din data

de 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne. Reclamantul Victor Valentin a indicat că este

funcționarul public cu statut special, prin urmare consideră că este pasibilă aplicării

Legea nr. 288 din data de 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și nu aplicarea prevederile Legii nr.

158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

astfel, reclamantul este de părerea că i s-a încălcat dreptul legal de a primi

indemnizație unică în cazul încetării raporturilor de serviciu cu Inspectoratul General

de Poliție.

Reclamantul consideră că refuzul Inspectoratului General al Poliție de a-i achita

acestuia indemnizația unică în proporție de 15 % din salariul de bază conform clasei

de salarizare determinat la momentul depunerii cererii în cauză pentru fiecare an

complet de serviciul public, este unul ilegal.

Reclamantul a invocat prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 158 din 04 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, conform căreia

prevederile prezentei legi se aplică funcționarilor publici cu statut special

colaboratorilor serviciului diplomatic, serviciului vamal, ai organelor apărării, de

prevenire și combatere a corupției, securității naționale și ordinii publice, altor

categorii stabilite prin lege în partea care nu este reglementată prin legi speciale. În

art. 42 alin. (3) a Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, este stipulat că în cazul pensionării anticipate ori obținerii

dreptului la pensie pentru limită de vârstă sau în cazul încetării raporturilor de

serviciu, funcționarul public, la cererea lui scrisă, depusă până la data survenirii

situațiilor menționate, beneficiază, pentru fiecare în complet de vechime în serviciul

public, de dreptul la o indemnizație unică în proporție de 15 % din salariul de bază

determinat conform clasei de salarizare la momentul depunerii cererii în cauză.

Acordarea indemnizației respective se consemnează în dosarul personal și în carnetul

de muncă. În cazul în care funcționarul public a primit indemnizația unică în condițiile

specificate în prezentul alineat și continuă să activeze în serviciul public sau în cazul

reangajării în serviciul public, la încetarea raporturilor de serviciu sau în cazul

pensionării în timpul exercitării funcției publice, indemnizația unică i se va acorda în

mărimea cuvenită pentru anii compleți de vechime în serviciul public după perioada

pentru care a fost achitată indemnizația unică anterioară.

Reclamantul a relatat că conform fișei personale recepționate în Secția Resurse

Umane din cadrul Direcției de Poliție UTA Găgăuzia, vechimea generală de muncă

în organele afacerilor interne constituie 7 ani, 9 luni și 26 de zile. În conformitate cu

Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar coeficientul de salarizare a ofițerului principal de urmărire penală într-o

subdiviziune deconcentrată a Ministerului Afacerilor Interne cu vechimea în muncă

de la 5 la 10 ani, la momentul sistării activității de serviciu constituie 4,32.

Reclamantul a invocat prevederile art. 9 alin. (1) din Legea bugetului de stat

pentru anul 2018, nr. 289 din 15 decembrie 2017,valabilă în momentul demisiei

2

reclamantului, valoarea de referință a fost stabilită în mărime de 1500 de lei, adaosul

pentru gradul special de inspector principal era de 350 lei. Astfel, salariul de bază era

compus din 4,32*1500+350=6830, și, respectiv mărimea indemnizației unice pentru

achitare constituie 6830*15%*7=7171,5 lei.

Reclamantul Victor Valentin a solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ca

fiind ilegal refuzul Inspectoratului General de Poliție de a-i achita lui Victor Valentin

indemnizația unică în proporție de 15 % din salariul de bază conform clasei de

salarizare determinat la momentul depunerii cererii pentru fiecare an complet de

serviciul public; restabilirea în dreptul de a beneficia de indemnizația unică în

proporție de 15 % din salariul de bază determinat la momentul depunerii cererii,

încasarea de la Inspectoratul General de Poliție în beneficiul lui Victor Valentin a

sumei de 7171,50 lei în calitate de compensarea a prejudiciului material cauzat.

Prin hotărîrea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Central a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Victor Valentin împotriva

Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul de Poliție UTA Gagauzia cu privire

la contestarea actului administrativ, s-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul

Inspectoratului General de Poliție de a-i achita lui Victor Valentin indemnizația unică

în proporție de 15 % din salariul de bază conform clasei de salarizare determinat la

momentul depunerii cererii pentru fiecare an complet de serviciul public, s-a încasat

de la Inspectoratul General de Poliție în beneficiul lui Victor Valentin suma de

7171,50 lei în calitate de indemnizație unică în proporție de 15 % din salariul de bază

conform clasei de salarizare determinat la momentul depunerii cererii.

Prin decizia din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat a fost admis apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, s-a casat hotărârea din 31 octombrie 2019

a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în cauza de contencios administrativ la acțiunea

depusă de Victor Valentin împotriva Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratul

de Poliție UTA Gagauzia cu privire la contestarea actului administrativ și emisă o

nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de

Victor Valentin.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat conform fișei personale a

reclamantului Victor Valentin că în perioada de la 05 februarie 2010 - până la 15

februarie 2019 acesta a ocupat diferite funcții în organele afacerilor interne, ultima

funcție fiind - ofițer principal de urmărire penală din Secția Coordonare activității de

urmărire penală a Inspectoratului de Poliție UTA Găgăuzia. La data de 30 ianuarie

2019 reclamantul a depus cererea de demisie cu nr. 34/19-206, în conformitate cu art.

38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. La data de 14 februarie

2019, prin ordinul nr. 58 ef al Inspectoratului General de Poliție, s-au încetat

raporturile de serviciu cu funcționarul public cu statut special Victor Valentin, în baza

cererii de demisie și Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

La data de 31 ianuarie 2019, în urma încetării raporturilor de serviciu Victor

Valentin a înaintat în adresa Inspectoratului General al Poliției cererea cu privire la

calcularea și achitarea indemnizației unice în proporție de 15 % din salariul de bază

determinat conform clasei de salarizare la momentul depunerii cererii pentru fiecare

an complet de vechime în serviciul public, în conformitate cu art. 42 alin. (3) din

3

Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public.

Instanța de apel a reținut că Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

stabilește cadrul juridic de posibilitatea acestuia de a beneficia de o garanție socială

sub formă de indemnizație unică în cazul încetării raportului de serviciu al

funcționarului public cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne, ori conform

prevederilor art. 49 alin. (2) din Legea nominalizată în cazul încetării

raportului de serviciu, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (l) lit. b), c), și e),

funcționarul public cu statut special beneficiază de o indemnizație unică, al cărei

cuantum variază în funcție de vechimea calendaristică în organele apărării naționale,

securității statului și ordinii publice după cum urmează: până la 5 ani - în mărime de 3

salarii lunare, de la 5 la 10 ani - în mărime de 6 salarii lunare, de la 10 la 15 ani - în

mărime de 8 salarii lunare, de la 15 la 20 de ani - în mărime de 10 salarii lunare, de la

20 la 25 de ani - în mărime de 14 salarii lunare, de la 25 la 30 de ani - în mărime de 16

salarii lunare, de peste 30 de ani - în mărime de 18 salarii lunare.

Prin urmare, funcționarului public cu statut special nu i se achită indemnizația

unică în toate cazurile, ci doar în cazul încetării raportului de serviciu, în temeiul

dispozițiilor art.38 alin.(l) lit. b), c), și e), și anume la atingerea limitei de vârstă în

serviciu, cu excepția cazului stabilit la art.19 alin.(2), după acumularea vechimii în

muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepțiile stabilite de prezenta lege; și din

motive de sănătate, în cazul stabilirii incapacității sale de a exercita funcția publică cu

statut special în conformitate cu decizia Comisiei medicale a Ministerului Afacerilor

Interne.

Instanța de apel a reținut că, încetarea raporturilor de serviciu cu reclamantul

Victor Valentin a avut loc în baza art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 288 din 16

decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne. Totodată, achitarea indemnizației unice în cazul încetării

raporturilor de serviciu în baza art. 38 al. (1) lit. a) nu este statuată de prezenta Lege.

Iar, întrucât legea specială privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nu prevede achitarea indemnizației unice în cazul

demisiei, instanța de apel conchide că instanța de fond eronat a ajuns la concluzia

privind recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliție de a-i

achita lui Victor Valentin indemnizația unică în proporție de 15 % din salariul de bază

conform clasei de salarizare determinat la momentul depunerii cererii în cauză pentru

fiecare an complet de serviciul public.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

07 mai 2020, Victor Valentin a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii

depuse de Victor Valentin.

În motivarea recursului recurentul Victor Valentin a indicat că își exprimă

dezacordul cu decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea, refuzul Inspectoratului

General de Poliție de a-i achita lui Victor Valentin indemnizația unică în proporție de

15 % din salariul de bază conform clasei de salarizare determinat la momentul

depunerii cererii în cauză pentru fiecare an complet de serviciu public, este ilegal.

4

Recurentul a invocat prevederile art. 4 alin. (2) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public în care este stipulat că

prevederile prezentei legi se aplică funcționarilor publici cu statut special

(colaboratorilor serviciului diplomatic, serviciului vamal, ai organelor apărării, de

prevenire și combatere a corupției, securității naționale și ordinii publice, altor categorii

stabilite prin lege în partea care nu este reglementată prin legi speciale. În conformitate

cu art. 42 alin. (3) al Legii nominalizate, în cazul pensionării anticipate ori obținerii

dreptului la pensie pentru limită de vârstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu,

funcționarul public, la cererea lui scrisă, depusă până la data survenirii situațiilor

menționate, beneficiază, pentru fiecare an complet de vechime în serviciul public, de

dreptul la o indemnizație unică în proporție de 15 % din salariul de bază determinat

conform clasei de salarizare la momentul depunerii cererii în cauză. Acordarea

indemnizației respective se consemnează în dosarul personal și în carnetul de muncă.

În cazul în care funcționarul public a primit indemnizația unică în condițiile specificate

în prezentul alineat și continuă să activeze în serviciul public sau în cazul reangajării

în serviciul public, la încetarea raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării în

timpul exercitării funcției publice, indemnizația unică i se va acorda în mărimea

cuvenită pentru anii compleți de vechime în serviciul public după perioada pentru care

a fost achitată indemnizația unică anterioară.

Recurentul a mai indicat că conform fișei personale, eliberate de Secția resurse

umane a Direcției de Poliție UTA Găgăuzia, vechimea generală de muncă în organele

afacerilor interne constituie 7 ani, 9 luni și 26 zile. În conformitate cu prevederile Legii

nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar,

coeficientul de salarizare al ofițerului principal de urmărire penală într-o subdiviziune

deconcentrată a Ministerului Afacerilor Interne cu vechimea în muncă de la 5 la 10 ani,

la momentul sistării activității de serviciu 15 februarie 2019, constituie 4,32. Conform

art. 91 alin. (1) din Legea bugetului de stat pentru anul 2018, nr. 289 din

15 decembrie 2017 valabilă în momentul demisiei, valoarea de referință a fost stabilită

în mărime de 1500 lei, adaosul pentru gradul special de inspector principal era de 350

lei. Astfel, salariul de bază era compus din 4,32x1500+350=6830 lei și, respectiv

mărimea indemnizației unice pentru achitare constituie 6830 lei x 15% x 7 = 7171,5

lei.

Recurentul consideră că art. 49 al Legii privind funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor nu reglementează modalitatea de achitare sau

refuzul de a achita indemnizația unică în cazul încetării raportului de serviciu de către

funcționarul public cu statut special în caz de demisie, în acest sens, în baza art. 4 alin.

(2) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, urmează a fi aplicate prevederile art. 42 alin. (3) al Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care stabilesc modalitatea de

achitare sau refuzul de a achita indemnizația unică în cazul încetării raportului de

serviciu de către funcționarul public cu statut special în caz de demisie.

La 11 mai 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Inspectoratului

General al Poliției, Inspectoratul de Poliție UTA Gagauzia copia recursului declarat

de Victor Valentin împotriva deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat

(f.d. 102 vol. I).

Completul specializat relevă că Inspectoratul General al Poliției, Inspectoratul

5

de Poliție UTA Gagauzia au recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 121-122 vol. I).

La 03 iunie 2020 Inspectoratului General al Poliției, a depus referință la recursul

declarat de Victor Valentin împotriva deciziei din 13 februarie 2020 a Curții de Apel

Comrat solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

Intimatul Inspectoratul de Poliție UTA Gagauzia nu și-a valorificat dreptul de a

depune referință la recursul declarat de Victor Valentin împotriva deciziei din

13 februarie 2020 a Curții de Apel Comrat.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Comrat a fost adoptată la

13 februarie 2020, iar prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 55 din

17 martie 2020 a fost instituită starea de urgență în Republica Moldova, pentru o

perioadă de 60 de zile, completul ajunge la concluzia că recurentul Victor Valentin

declarând recursul la 07 mai 2020, s-a conformat prevederilor legale prevăzute la art.

245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din 6 art.

246 Codul administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

6

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurentul Victor Valentin este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Victor Valentin se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7