3ra-581/20 — contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului

3ra-581/20 — contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-581/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, V. Negru, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

10 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor deсlarate de Casa Națională de Asigurări

Sociale și Inspectoratul General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Igor Bocancea

împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Casa Națională de

Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Casa Națională

de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani

c o n s t a t ă:

La 29 martie 2019, Igor Bocancea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Casa Națională de

Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Igor Bocancea a indicat că a activat în cadrul

organelor afacerilor interne în perioada 01 septembrie 1992 – 01 mai 2015. La data de

27 aprilie 2015, a încetat serviciul în poliție, precum și a încetat contractul individual

de muncă cu stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă. Conform certificatului nr.

205 eliberat de Inspectoratul de Poliție Bălți al Inspectoratului General al Poliției la

05 mai 2017, Igor Bocancea a activat în cadrul Izolatorul de Detenție Provizorie în

perioada 29 decembrie 2010 – 14 septembrie 2012 - în funcția de ajutor al inspectorului

de serviciu al Izolatorului de detenție provizorie al Secției instituții speciale a

Comisariatului de Poliție mun. Bălți, în perioada 14 septembrie 2012 – 05 martie 2013

- în funcția de inspector de serviciu al Izolatorului de detenție provizorie al Secției

instituții speciale a Comisariatului de Poliție mun. Bălți și în perioada 05 martie 2013

– 08 octombrie 2014 în funcția de polițist al Izolatorului de detenție provizorie al

Secției management operațional a Inspectoratului poliție Bălți al Inspectoratului

1

General al Poliției.

Reclamantul a invocat prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 1036 din

17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, în care este stipulat că vechimea

în muncă în vederea acordării pensiei colaboratorilor sistemului penitenciar se

calculează cu următoarele înlesniri: o zi de serviciu în instituții penitenciare de tip

închis, izolatoare de urmărire penală și în instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări în subteran, se

consideră ca 2 zile de serviciu.

Reclamantul a indicat că penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire

penală (izolatoarele de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihic sunt entitățile care cad sub incidența

prevederilor pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, cu privire la

modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemul penitenciar.

Reclamantul Igor Bocancea a solicitat admiterea acțiunii, anularea răspunsului

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-B-68/19 din 21 martie 2019, obligarea

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne de a recalcula

vechimea în muncă cu avantaje, cu calcularea a două luni vechime în muncă pentru o

lună de serviciu, pentru activitatea desfășurată în cadrul izolatorului de detenție

provizorie în următoarele perioade: 29 decembrie 2010 – 14 septembrie 2012; 14

septembrie 2012 – 05 martie 2013; 05 martie 2013 - 08 octombrie 2014.

Prin hotărîrea din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Igor Bocancea împotriva

Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Casa Națională de Asigurări Sociale

privind contestarea actului administrativ, s-a anulat ca ilegal refuzul Inspectoratului

General al Poliției din 21 martie 2019, cu nr.34/3-B-68/19 privind recalcularea

vechimii în muncă, s-a obligat Inspectoratul General al Poliției să dea curs cererii

depuse de Igor Bocancea și să-i recalculeze vechimea în muncă, ținând cont de

avantajele pentru perioada în care acesta a activat în cadrul izolatorului de detenție

provizorie.

Prin decizia din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva hotărârii din 30 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Bocancea

împotriva Inspectoratului General al Poliției, persoană terță Casa Națională de

Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Igor Bocancea a activat în

cadrul organelor afacerilor interne în perioada 01 septembrie 1992 – 01 mai 2015. La

27 aprilie 2015, a încetat serviciul în poliție precum și a fost încetat contractul

individual de muncă cu stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă. Astfel, prin

certificatul nr. 205 eliberat de Inspectoratul de Poliție Bălți al Inspectoratului General

al Poliției la 05 mai 2017, se confirmă că, reclamantul Igor Bocancea a activat în cadrul

Izolatorulul de detenție provizorie în perioada 29 decembrie 2010 – 14 septembrie

2012 - în funcția de ajutor al inspectorului de serviciu al Izolatorului de detenție

2

provizorie al Secției instituții speciale a Comisariatului de Poliție mun. Bălți, 14

septembrie 2012 – 05 martie 2013 în funcția de inspector de serviciu al Izolatorului de

detenție provizorie al Secției instituții speciale a Comisariatului de Poliție mun. Bălți,

05 martie 2013 - 08 octombrie 2014 în funcția de polițist al Izolatorului de detenție

provizorie al Secției management operațional a Inspectoratului Poliție Bălți al IGP.

Igor Bocancea s-a adresat la Inspectoratul General al Poliției la data de 05 martie 2019,

cu o cerere prin care a solicitat recalcularea vechimii în muncă. Prin răspunsul

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne nr. 34/3-B-68/19

din 21 martie 2019, cererea lui Igor Bocancea a fost respinsă din motiv că recalcularea

vechimii în muncă este de competența Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Instanța de apel a reținut că penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire

penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici sunt entitățile care cad sub incidența

reglementărilor de la pct. 8 al Hotărîrii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 Cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și

Corupției și sistemului penitenciar, art. 33 alin. (2) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie

1996 cu privire la sistemul penitenciar (în vigoare până la 16 mai 2018) și art. 53 lit. a)

din Legea cu privire la sistemul administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie

2017 (în vigoare 16 mai 2018), normele legale urmând a fi aplicate corespunzător.

Având în vedere normele de drept enunțate, raportate la circumstanțele de fapt ale

cauzei, instanța de apel conchide că prima instanță a ajuns la o concluzie justă și

întemeiată privind temeinicia cerințelor reclamantului, or, Bocancea Igor dispune de

dreptul la recalcularea vechimii în muncă, în sensul stabilirii avantajului de două luni

de vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru perioada de activitate exercitată

în cadrul izolatorului de detenție provizorie al secției Instituții Speciale a

Comisariatului de Poliție Bălți.

Alegațiile apelanților și referirea la normele legale și interpretarea acestora, nu pot

fi reținute or, avantajul dat de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu,

este expres garantat de Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul

administrației penitenciare, cât și Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la

sistemul penitenciar (abrogată la data de 16 mai 2018).

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, pensia

constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și se constată o

discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă

pentru diminuarea patrimoniului reclamantului. Limitarea nejustificată a unui drept

recunoscut la pensie specială, nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă și

rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul

art. 1 al Protocolului Adițional nr. 1 la CEDO, dar și o discriminare în sensul art. 1 din

Protocolul 12 la Covenție (Buchen contra Cehiei-2006, Gaygusuz c. Austriei-1996).

În partea ce ține de argumentul apelantului Inspectoratul General de Poliție al

Ministerului Afacerilor Interne precum că, începând cu data de 01 ianuarie 2017

organul competent cu calcularea vechimii în muncă este Casa Națională de Asigurări

3

Sociale, instanța de apel menționează faptul că, prin cererea adresată, intimatul

Bocancea Igor nu a solicitat recalcularea pensiei, dar calcularea corectă a vechimii în

serviciu, care a fost efectuată anterior de Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne (f.d.37-38), solicitându-se în esență, rectificarea erorii

comisă de fostul angajator, cu obligarea la întocmirea unui calcul corect, reieșind din

normele legale aplicabile.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

13 martie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii

prin care cererea de chemare în judecată depusă de Igor Bocancea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat

că își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

Recurenta a invocat prevederile pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în munca, stabilire și plată

a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

sistemului penitenciar, persoanelor care cad sub incidența normei date se acordă

următoarele înlesniri: două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu: în instituții

penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală, casele de arest și instituțiile

destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum

și la lucrări de subteran. Această normă de drept stipulează expres căror colaboratori

se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu (2:1) și anume:

colaboratorilor instituțiilor penitenciare de tip închis; colaboratorilor izolatoarelor de

urmărire venală; colaboratorilor caselor de arest; colaboratorilor instituțiilor destinate

pentru deținerea si tratarea bolnavilor contașioși și bolnavilor psihici, precum și la

lucrări de subteran.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale consideră că vechimea în muncă

în cadrul altor instituții decât cele menționate în prezenta normă nu poate fi calculată

cu înlesniri de 2:1, respectiv și perioada de activitate a intimatului Igor Bocancea în

cadrul Izolatorului de detenție provizorie nicidecum nu poate fi atribuită sau

recunoscută ca vechime în muncă cu înlesniri. Pentru calcularea vechimii în muncă cu

înlesniri este necesar ca persoana să întrunească două condiții și anume: ca instituția în

care activează sau a activat să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 al Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

munca, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și sistemului penitenciar, să-și exercite serviciul nemijlocit în

închisori, izolatoare de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.

Recurenta a relatat că intimatul Igor Bocancea nu întrunește nici o condiție din

cele enumerate, deoarece, intimatul a activat în cadrul Izolatorului de detenție

provizorie care nu este o instituție penitenciare și nu se regăsește în pct. 8 al Hotărârii

4

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994. Conform pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr.

583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către

condamnați, în sensul prezentului Statut, următorii termeni și expresii semnifică:

penitenciar (unitate penitenciară, instituție penitenciară) - instituție subordonată

Administrației Naționale a Penitenciarelor în care, conform hotărârii instanței de

judecată, își execută pedeapsa privativă de libertate persoanele condamnate la

închisoare și detențiune pe viața, precum și locurile de detenție provizorie pentru

persoanele față de care a fost aplicată măsura arestului preventiv. Instituții penitenciare

sînt: penitenciarele de tip închis, semiînchis, deschis, penitenciarele pentru minori,

penitenciarele pentru femei, izolatoarele de urmărire penală și spitalele penitenciare.

Recurenta a menționat că avantajul dat, două luni vechime în muncă pentru o lună

de serviciu, este expres garantat de Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la

sistemul administrației penitenciare, cât și Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu

privire la sistemul penitenciar, abrogată la data 16 mai 2018. Art. 53 lit. a) din Legea

nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare

prevede că „La stabilirea pensiei, funcționarilor publici cu statut special li se calculează

vechimea în serviciu ținîndu-se cont de următoarele înlesniri: „o zi de serviciu în

instituțiile penitenciare de tip închis, în casele de arest și în instituțiile penitenciare

destinate deținerii și tratării bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la

lucrări în subteran, se consideră ca 2 zile de vechime în serviciu. Art. 33 aii. (2) lit. a)

din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar abrogată

la data 16 mai 2018, vechimea în muncă în vederea acordării pensiei colaboratorilor

sistemului penitenciar se calculează cu următoarele înlesniri: „o zi de serviciu în

instituții penitenciare de tip închis, izolatoare de urmărire penală și în instituțiile

destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum

și la lucrări în subteran, se consideră ca 2 zile de serviciu.

De altfel, avantajul pretins de către intimat nu a fost garantat de către prevederile

Legii nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție, care producea efecte

juridice la momentul activității intimaților în cadrul Batalionul de escortă și pază,

Izolatorului de detenție provizorie, cât și în prezent aceste facilități nu sunt

reglemantate de către Legea nr. 320 din 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului.

Recurenta a reiterat că prin Hotărârea Guvernului nr. 494 din 29 mai 1997 „ Pentru

modificare și abrogarea unor hotărâri ale Guvernului “, pct. 8 din Hotărârea Guvernului

nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,

stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și sistemului penitenciar, a fost completat cu lit. d), care reglementează

dreptul de a calcula două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu desfășurat

nemijlocit în închisori, izolatoarele de anchetă penală și instituțiile destinate pentru

deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de

subteran. Modificările operate în Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994,

au fost efectuate în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1036 din

17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar abrogată, la data 16 mai 2018 și

nicidecum în temeiul unui alt act normativ care stabilește astfel de garanții și pentru

5

colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne sau Inspectoratul General al Poliției, ori

temeiul legal de emitere a actelor normative este expres stabilit în art. 44 al Legii nr.

100 din din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative.

La 31 martie 2020 Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs, prin

intermediul oficiului poștal, împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Igor Bocancea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul Inspectoratul General al Poliției a indicat că

își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și au interpretat în mod eronat legea nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circlimstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, fiind interpretate eronat

normele de drept material.

Recurentul a invocat prevederile pct. 8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vehicmii în muncă, stabilire și

plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Naponal Anticorupție și

sistemul penitenciar, conform căreia la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea

pensiei, se acordă înlesniri, și anume se calculează două luni vechime în muncă pentru

o lună de serviciu în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire

penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și

bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran. Mai mult ca atât, art. 2 al Legii

nr.1544 din 23 iunie 1993, reglementează că militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se

stabilește pensia după eliberarea din serviciu. Conform prevederilor art.18 lit. c) din

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, la calcularea vechimii în

muncă pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art. 13 lit. a) militarilor care satisfac

serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne,, al cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul timpul de

îndeplinire a serviciului în condiții deosebite în condiții avantajoase, inclusiv în

condițiile stabilite de legislație până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

La 06 mai 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Inspectoratului

General al Poliției, Casei Naționale de Asigurări Sociale, Igor Bocancea copiile

recursurilor declarate de Casa Națională de Asigurări Sociale și Inspectoratul General

al Poliției împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 177

vol. I).

Completul specializat relevă că Inspectoratul General al Poliției, Casa Națională

de Asigurări Sociale, Igor Bocancea au recepționat copiile recursurilor expediate, fapt

confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 205-208 vol. I).

La 25 mai 2020 Igor Bocancea a depus prin intermediul poștei electonice referință

la recursurile declarate de Inspectoratului General al Poliției și Casa Națională de

Asigurări Sociale împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău

solicitând declararea recursurilor ca inadmisibile.

6

Intimații Inspectoratul General al Poliției și Casa Națională de Asigurări Sociale

nu și-au valorificat dreptul de a depune referințe la recursurile declarate de

Inspectoratului General al Poliției, Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

12 februarie 2020, iar recurenții Inspectoratul General al Poliției și Casa Națională de

Asigurări Sociale a declarat recurs la 13 martie 2020 și 31 martie 2020 Completul

ajunge la concluzia că recurenții s-au conformat prevederilor legale prevăzute la art.

245 din Codul administrativ și au depus recursurile în termenul legal.

Examinând temeiurile invocate în cererile recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din 6 art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

7

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererile de recurs depuse de recurenții Inspectoratul General al Poliției,

Casa Națională de Asigurări Sociale sunt inadmisibile.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale și Inspectoratul

General al Poliției se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8