ÇATAK ET AUTRES c. TÜRKİYE

Publicat la 19 septembrie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr 33189/21 Feruzan çATAK și altele împotriva Türkiye introdusă la 25 iunie 2021, comunicată la 29 august 2022 OBIECTUL L După ce a adoptat o decizie de expropriere de urgență și a obținut o hotărâre legală de autorizare, administrația a luat în posesie proprietatea reclamanților și a inițiat apoi o procedură de expropriere clasică, așa cum prevede legea, pentru a obține transferul proprietății bunurilor pe registrul funciar și pentru a determina suma finală a dreptului de proprietate. Cu toate acestea, instanța a refuzat să ia în considerație la grefa instanței suma la care a fost supus dreptul în ciuda hotărârilor judecătorești în acest sens.

În consecință, instanța a respins acțiunea administrației. O a doua acțiune inițiată de administrație s-a încheiat în același mod. Reclamanții susțin că această situație constituie o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și al dreptului lor la un proces echitabil în sensul articolului 6 din convenție. În special, au avut reclamanții calitatea de a face uz de aceste căi împotriva unei decizii de respingere a acțiunii părții pârâte?

În plus, instanța de apel sau de casare avea posibilitatea de a recalifica procedura în acțiune pentru expropriere de facto 1b) Având în vedere principiul procedurii unice (Alfa Glass Anonymi Emboriki Etairia Yalopinakon c. Grecia, nr. 74515/13, § 32 și următoarele, 28 ianuarie 2021), o acțiune în expropriere ar putea fi eficace În plus, introducerea de către administrație a unei a doua acțiuni judiciare în transfer de proprietate și în stabilirea valorii landului putea, așa cum susține reclamanții, să facă acțiunea în expropriere de facto fără obiect și să ducă la respingerea de către instanțe a dreptului la respectarea bunurilor reclamanților în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost necunoscut (a se vedea, de exemplu, Sar'ca și Dilaver c. Turcia , n 11765/05, 27 mai 2010) ANEXA Prenume Anul nașterii/d

Publié le 19 septembre 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 33189/21 Feruzan ÇATAK et autres contre la Türkiye introduite le 25 juin 2021 communiquée le 29 août 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus de l’administration de mener à son terme une procédure d’expropriation concernant un bien dont elle avait déjà pris possession. Après avoir adopté une décision d’expropriation d’urgence et obtenu une décision judiciaire l’y autorisant, l’administration prit possession du bien des requérants. Elle initia ensuite une procédure d’expropriation classique, comme le prévoit la loi, afin d’obtenir le transfert de la propriété du bien sur le registre foncier et faire déterminer le montant final de l’indemnité d’expropriation. Toutefois, elle s’abstint de consigner au greffe du tribunal le montant de l’indemnité d’expropriation malgré les ordonnances judiciaires en ce sens.

En conséquence, le tribunal rejeta l’action de l’administration. Une seconde action initiée par l’administration se solda de la même manière. Les requérants soutiennent que cette situation constitue une atteinte à leur droit au respect de leurs biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 et de leur droit à un procès équitable au sens de l’article 6 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes ? 1a) Un appel ou un pourvoi avaient-ils des chances de prospérer ? Plus particulièrement, les requérants avaient-ils qualité à faire usage de ces voies contre une décision rejetant l’action de la partie adverse ? En outre, la juridiction d’appel ou de cassation avait-elle la possibilité de requalifier la procédure en action pour expropriation de fait ? Les parties sont invitées à présenter la jurisprudence des tribunaux en ces matières et à fournir des décisions judiciaires étayant leurs arguments.

1b) Compte tenu du principe de la procédure unique ( Alfa Glass Anonymi Emboriki Etairia Yalopinakon c. Grèce , n o 74515/13, §§ 32 et suivants, 28 janvier 2021), une action en expropriation de fait pouvait-elle être efficace ? En outre, l’introduction par l’administration d’une seconde action judiciaire en transfert de propriété et en détermination du montant de l’indemnité pouvait-elle, comme le soutiennent les requérants, rendre l’action en expropriation de fait sans objet et conduire à son rejet par les tribunaux ? 2. Le droit au respect des biens des requérants au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 a-t-il été méconnu (voir, par exemple, Sarıca et Dilaver c. Turquie , n o 11765/05, 27 mai 2010) ? ANNEXE N o Prénom NOM Année de naissance/d’enregistrement Nationalité Lieu de résidence 1. Feruzan ÇATAK 1944 turque Bursa 2. Suna ÇATAK 1965 turque Bursa 3. Ebru ÇATAK BİRGÜL 1974 turque Bursa 4. Mehmet Sadık DİNÇ 1949 turc Bursa