BALKIS ET AUTRES c. TURQUIE

Publicat pe 14 februarie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 4668/18 Ahmet Hulusi BALKIS și altele împotriva Turciei introduse la 21 septembrie 2018 raportate la 28 ianuarie 2022 OBIECTUL L refuzul de a expropria un teren aflat în zona de protecție absolută a unui baraj și a cărui utilizare este supusă unor restricții importante, precum și cuantumul indemnizațiilor pecuniare destinate să compenseze prejudiciul suferit ca urmare a restricțiilor respective. Reclamanții se plâng în special de încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. În cazul în care refuzul de a-și exercita dreptul de proprietate care s-a opus părților interesate a fost în conformitate cu cerințele Convenției (a se vedea Kutlu și alții c. Turcia, nr. 51861/11, §§ 53-61, 13 decembrie 2016) Care sunt restricțiile privind utilizarea bunurilor reclamanților?

Având în vedere amploarea acestora din urmă, reclamanții pot efectiv să își utilizeze bunurile? Aceste restricții pot fi considerate expropriere de facto? În cazul în care refuzul de a plăti un Ö Õ expropriere a fost proporțional Õ de 2 % acordat reclamanților să compenseze prejudiciul care rezultă din restricțiile impuse În acest context, instanțele au explicat suficient motivele pentru care s-au îndepărtat de concluziile experților (Kutlu și altele, menționate anterior, § 70-75)? În negativ, echilibrul corect dorit de art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție a fost menținut Părțile sunt invitate să furnizeze o copie completă a dosarului procedurii în fața instanțelor interne.

Publié le 14 février 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 46908/18 Ahmet Hulusi BALKIS et autres contre la Turquie introduite le 21 septembre 2018 communiquée le 28 janvier 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus d’exproprier un terrain se trouvant dans la zone de protection absolue d’un barrage et dont l’utilisation est soumise à des restrictions importantes ainsi que le montant des indemnités pécuniaires destinées à compenser le préjudice subi en raison desdites restrictions. Les requérants se plaignent en particulier d’une atteinte à leur droit au respect de leur biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants disposaient-ils d’un droit de délaissement en vertu du de l’article 17 du règlement sur le contrôle de la pollution ou de l’article 12 de la loi relative à l’expropriation ? Dans l’affirmative, le refus d’expropriation qui a été opposé aux intéressés était-il conforme aux exigences de la Convention (voir Kutlu et autres c. Turquie , n o 51861/11, §§ 53 à 61, 13 décembre 2016) ? 2. Quelles sont les restrictions apportées à l’utilisation du bien des requérants ? Compte tenu de l’ampleur de ces dernières, les requérants peuvent-ils réellement faire usage de leurs biens ? Lesdites restrictions peuvent-elles s’assimiler à une expropriation de fait ? Dans l’affirmative, le refus de verser une indemnité d’expropriation était-il proportionné ? 3. L’indemnité de 2 % octroyée aux requérants suffit-elle à compenser le préjudice découlant des restrictions imposées ? Dans ce cadre, les tribunaux ont-ils suffisamment exposé les motifs pour lesquelles ils se sont écartés des conclusions des experts ( Kutlu et autres , précité, §§ 70 à 75) ? Dans la négative, le juste équilibre voulu par l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention a-t-il été maintenu ? Les parties sont invités à fournir une copie intégrale du dossier de la procédure devant les juridictions internes.