BILGIN ET AUTRES c. TÜRKİYE

Publicat la 11 decembrie 2023 Secțiunea a doua Cerere nr. 23550/22 Emine BILGIN și altele împotriva Türkiye introdusă la 28 aprilie 2022, prezentată la 20 noiembrie 2023 OBIECTUL L În 2019, ei au cerut administrației să-i exproprieze de bunurile lor. Administrația le-a spus celor interesați că cererea lor fusese respinsă. Reclamanții au introdus apoi, prin intermediul avocatului lor, o acțiune în despăgubire împotriva administrației în fața instanțelor administrative. Ei au pretins că nu au uz de proprietatea lor și au susținut că dreptul lor de proprietate a fost golit de substanța sa deoarece terenul lor a fost clasificat ca arheologic de primă clasă Instanțele administrative au considerat că, în circumstanțele cauzei, administrația nu era obligată în mod legal să-i expropriere pe solicitanți de proprietatea lor și că, prin urmare, nu era posibil să se declare că o pagubă le-a cauzat o expropriere de facto a terenului.

Curtea Constituțională, sesizată de instanțele judecătorești cu privire la o acțiune individuală, le-a exonerat și ea de cererea lor. Reclamanții susțin că, declarându-și terenul lor arheologic de primă categorie, fără a le plăti nici o despăgubire, autoritățile și-au încălcat în mod disproporționat dreptul de a-și respecta bunurile în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Ț I Ă Ț I LE Au epuizat căile de atac interne, după cum se prevede la art. 35 alin. (1) din Convenție (pentru procedura de schimb prevăzută de Legea nr. 2863, a se vedea Sinan Yldprecum și alții c. Turcia, nr. 37959/04, 12 ianuarie 2010) S-a încălcat dreptul reclamanților la respectarea proprietăților lor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Perinelli și alții c. Italia (dec.), nr. 7718/03, 26 iunie 2007 Longobardi și alții c. Italia (dec.), nr. 7670/03, 26 iunie 2007 Matczyński c. Polonia, nr. 32794/07, 15 decembrie 2015 și Malfatto și Mieile c. Franța, nr. 40886/06 și 51946/07, 6 octombrie 2016) la articolul (a) din Legea nr. 2863 din 21 iulie 1983 privind protecția patrimoniului cultural și natural care prevede că bunurile culturale și naturale imobiliare și zona de protecție corespunzătoare, care sunt total sau parțial proprietatea persoanelor fizice sau juridice, sunt expropriate în cadrul programelor pregătite de Ministerul Culturii și Turismului, era aplicabil în circumstanțele prezentei cauze Faptul că reclamanții nu au fost despăgubiți, în timp ce terenul lor a fost clasificat ca situl arheologic de primă clasă,

a impus reclamanților o sarcină excesivă în sensul articolului 1 din Protocolul nr Anexă Cerere nr 23550/22 Prenume Numele Anul nașterii Cetățenia Locul nașterii Emine B Sakarya Süleyman ILLAN ANIK 1966 Turcia Richmond Hill

Publié le 11 décembre 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 23550/22 Emine BILGIN et autres contre la Türkiye introduite le 28 avril 2022 communiquée le 20 novembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le droit au respect des biens. En 1984, le terrain agricole appartenant aux requérants fut classé « site archéologique de première catégorie ». En 2019, ils demandèrent à l’administration de les exproprier de leur bien. L’administration fit savoir aux intéressés que leur demande avait été rejetée. Les requérants intentèrent alors, par l’intermédiaire de leur avocat, une action en dommages et intérêts contre l’administration devant les juridictions administratives. Ils prétendaient ne pas avoir l’usage de leur bien et affirmaient que leur droit de propriété avait été vidé de sa substance du fait que leur terrain avait été classé « site archéologique de première catégorie » sans qu’on les en eût expropriés.

Les juridictions administratives considérèrent que dans les circonstances de la cause, l’administration n’était pas légalement tenue d’exproprier les requérants de leur bien et qu’en conséquence il n’était pas possible de dire qu’un dommage avait résulté pour eux d’une expropriation de fait du terrain. La Cour constitutionnelle, saisie par les requérants d’un recours individuel, les débouta elle aussi de leur demande. Les requérants soutiennent qu’en déclarant leur terrain « site archéologique de première catégorie » sans leur verser quelque indemnité que ce fût, les autorités ont porté une atteinte disproportionnée à leur droit au respect de leurs biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention (pour la procédure d’échange prévue par la loi n o 2863, voir Sinan Yıldız et autres c. Turquie , n o 37959/04, 12 janvier 2010) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ( Perinelli et autres c. Italie (déc.), n o 7718/03, 26 juin 2007 ; Longobardi et autres c. Italie (déc.), n o 7670/03, 26 juin 2007 ; Matczyński c. Pologne , n o 32794/07, 15 décembre 2015, et Malfatto et Mieille c. France , n o 40886/06 et 51946/07, 6 octobre 2016) ? – L’article 15 a) de la loi n o 2863 du 21 juillet 1983 sur la protection du patrimoine culturel et naturel qui dispose que « les biens culturels et naturels immobiliers et la zone de protection correspondante qui sont totalement ou partiellement la propriété de personnes physiques ou morales sont expropriés dans le cadre de programmes préparés par le ministère de la Culture et du Tourisme » était-il applicable dans les circonstances de la présente cause ? – Le fait que les requérants n’aient pas été indemnisés, alors que leur terrain a été classé site archéologique de première catégorie,

a-t-il imposé aux requérants une charge excessive au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? ANNEXE Requête n o 23550/22 N o Prénom NOM Année de naissance Nationalité Lieu de résidence 1. Emine BİLGİN 1964 turque Sakarya 2. Düriye ANIK 1943 turque Sakarya 3. Gülnur ANIK 1962 turque Sakarya 4. Süleyman İlhan ANIK 1966 turque Richmond Hill