ERDOĞAN c. TURQUIE

Publicat pe 28 februarie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 39065/18 Halide ERDO refuzul de a expropria un teren aflat în zona de protecție absolută a unui baraj și a cărui utilizare este supusă unor restricții importante, precum și cuantumul indemnizațiilor pecuniare destinate să compenseze prejudiciul suferit ca urmare a restricțiilor respective. În special, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI, recurenta dispunea de un drept de retragere în temeiul articolului 17 din Regulamentul privind controlul poluării sau al articolului 12 din Legea privind exproprierea În acest caz, refuzul de a-și exercita dreptul de proprietate, care s-a opus la o parte, a fost în conformitate cu cerințele Convenției (a se vedea Kutlu și alții c. Turcia, nr. 51861/11, §§ 53-61, 13 decembrie 2016) care sunt restricții privind utilizarea bunurilor recurentei?

Având în vedere amploarea acestora din urmă, recurenta poate face efectiv uz de proprietatea sa. Restricțiile menționate mai sus pot fi considerate expropriere de facto? În cazul în care refuzul de a plăti un don't expropriere a fost proporțional cu valoarea de 4 % acordat recurentei pentru a compensa prejudiciul care rezultă din restricțiile impuse În acest context, instanțele au explicat suficient motivele pentru care s-au îndepărtat de concluziile experților (Kutlu și altele, menționate anterior, § 70-75)? În negativ, echilibrul corect dorit de art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție a fost menținut Părțile sunt invitate să furnizeze o copie completă a dosarului procedurii în fața instanțelor interne.

Publié le 28 février 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 39065/18 Halide ERDOĞAN contre la Turquie introduite le 27 juillet 2018 communiquée le 9 février 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus d’exproprier un terrain se trouvant dans la zone de protection absolue d’un barrage et dont l’utilisation est soumise à des restrictions importantes ainsi que le montant des indemnités pécuniaires destinées à compenser le préjudice subi en raison desdites restrictions. La requérante se plaint en particulier d’une atteinte à leur droit au respect de leur biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante disposait-elle d’un droit de délaissement en vertu du de l’article 17 du règlement sur le contrôle de la pollution ou de l’article 12 de la loi relative à l’expropriation ? Dans l’affirmative, le refus d’expropriation qui a été opposé à l’intéressée était-il conforme aux exigences de la Convention (voir Kutlu et autres c. Turquie , n o 51861/11, §§ 53 à 61, 13 décembre 2016) ? 2. Quelles sont les restrictions apportées à l’utilisation du bien de la requérante ? Compte tenu de l’ampleur de ces dernières, la requérante peut ‑ elle réellement faire usage de son bien ? Lesdites restrictions peuvent-elles s’assimiler à une expropriation de fait ? Dans l’affirmative, le refus de verser une indemnité d’expropriation était-il proportionné ? 3. L’indemnité de 4 % octroyée à la requérante suffit-elle à compenser le préjudice découlant des restrictions imposées ? Dans ce cadre, les tribunaux ont-ils suffisamment exposé les motifs pour lesquelles ils se sont écartés des conclusions des experts ( Kutlu et autres , précité, §§ 70 à 75) ? Dans la négative, le juste équilibre voulu par l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention a-t-il été maintenu ? Les parties sont invités à fournir une copie intégrale du dossier de la procédure devant les juridictions internes.