3ra-565/20 — contestarea actului administrativ

3ra-565/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-565/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de

Familie Municipal Bălți” împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

împotriva hotărârii din 01 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin

care s-a admis acțiunea depusă de Instituția Medico-Sanitară Publică „Centrul

Medicilor de Familie Municipal Bălți”,

constată:

La 15 aprilie 2019, Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul Medicilor de

Familie Municipal Bălți (în continuare IMSP „Centrul Medicilor de Familie

Municipal Bălți”) a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 25 ianuarie 2019,

s-a adresat Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu cererile

nr. C004059 și C004066, pentru perfectarea licenței (fondarea a două filiale noi).

În urma examinării cererilor, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale a emis decizia prin care a dispus de a respinge cererea de reperfectare a

anexei la licența seria A MMII nr. 048787 cu termen de valabilitate din 14 mai

2020, titularului IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți”, adresa

juridică mun. Xxx, str. xxx, înaintată în scopul extinderii numărului de sucursale

pe adresele: mun. Xxx, str. xxx.

În motivarea soluției adoptate, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale a reținut ca temei pentru respingerea cererii nerespectarea normativului

demografic prevăzut prin art. 19 alin. (5) din Legea cu privire la activitatea

farmaceutică nr. 1456 din 25 mai 1993.

1

La fel, autoritatea publică a notat că potrivit datelor oficiale ale Biroului

Național de Statistică pentru anul 2018, în mun. Bălți sunt înregistrați 146,6 mii

locuitori. Totodată, din datele oficiale ale Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale, în mun. Bălți (inclusiv 2 sate) activează 78 de unități

farmaceutice. În rezultatul calculelor efectuate, în mun. Bălți pentru asistența cu

medicamente la o farmacie revin 1 879 de locuitori, ceea ce contravine normativul

stabilit de art. 19 pct. 5 din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993.

Astfel, reclamanta a indicat că, nefiind de acord cu decizia de respingere a

cererilor, la 06 martie 2019, a depus o cerere prealabilă, care a fost respinsă prin

răspunsul nr. Ap7.PS-01.Rg02-1130 din 20 martie 2019.

În motivarea respingerii cererii prealabile Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale a făcut formal referire doar la normele legale, care au fost

invocate și în decizia inițială de respingere a cererilor de reperfectare a licenței,

fără a se expune asupra temeiurilor și argumentelor invocate de petiționar în

cererea prealabilă.

Reclamanta IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți” a

considerat că, atât la examinarea cererilor de perfectare a licenței, cât și la emiterea

deciziei de refuz și la examinarea cererii prealabile, Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale nu a ținut cont de faptul că solicitarea de extindere a

numărului de sucursale pe adresa mun. Xxx, str. xxx, în cadrul Centrului de

sănătate nr. 5, este justificată prin necesitatea stringentă a populației care este

deservită de Centrul de sănătate nr. 5 și necesitatea de a dispune de o farmacie în

cadrul acestei instituții.

În cadrul Centrului de sănătate nr. 5 activează 11 medici de familie, care

deservesc 15 sectoare, iar numărul total a populației deservită de către acesta este

de 24 965 de persoane.

Drept urmare, solicitarea IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal

Bălți” de a extinde numărul sucursalelor farmaciilor, anume în cadrul Centrului de

sănătate nr. 5, este întemeiată pe necesitatea populației din acest sector.

Prin decizia de refuz, cât și respingerea cererii prealabile, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a încălcat de fapt grav drepturile

cetățenilor la asistența cu medicamente, conform articolului 181 din Legea

nr. 1456 din 25 mai 1993.

În atare circumstanțe, reclamanta a opinat că argumentul Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale privind nerespectarea normativului

demografic este unul declarativ și neîntemeiat, din motiv că autoritatea publică nu

a efectuat analiza și nu a stabilit expres numărul total al populației din raza

teritorială a Centrului de sănătate nr. 5.

Mai mult ca atât, norma articolului 19 alin. (5) din Legea nr. 1456 din 25 mai

1993, la care face referire Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale,

prevede expres că numărul de locuitori urma să fie stabilit de Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, doar prin adeverința eliberată de

administrația publică locală.

În speță, însă, autoritatea publică în decizia de refuz, care nici nu este datată,

precum și în răspunsul de respingere a cererii prealabile nu face referire la datele

demografice stabilite prin adeverința eliberată de administrația publică locală, ci se

referă la datele Biroului Național de Statistică pentru anul 2018.

2

Reclamanta a notat că datele Biroului Național de Statistică pentru anul 2018

nu pot fi puse drept temei la baza deciziei emise, deoarece se referă la întreg

teritoriul mun. Bălți, dar nu nemijlocit la sectorul deservit de către Centrul de

sănătate nr. 5, fără a fi stabilit numărul de farmacii pe sector și densitatea

populației respective în zonă.

Prin urmare, cele 78 de farmacii, despre care Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale pretinde că activează în mun. Bălți, inclusiv 2 sate, pot fi

amplasate în alte sectoare ale municipiului și nu în sectorul deservit de Centrul de

sănătate nr. 5.

Mai mult ca atât, au fost neglijate o serie de programe naționale cu

participarea Centrului de sănătate nr. 5, și anume: programul național de prevenire

și control al diabetului zaharat 2017-2021 (beneficiari pe sectorul respectiv 652 de

maturi și 2 copii); programul național de control al cancerului 2016-2025

(beneficiari pe sectorul respectiv 447 de persoane); programul național privind

sănătatea mintală 2017-2021; programul național de control al tuberculozei 2016-

2020; programul municipal alimentația copiilor sugari 2017-2020 (beneficiari pe

sectorul respectiv 10 copii).

Antrenarea Centrului de sănătate nr. 5 în aceste programe implică nemijlocit

necesitatea instituirii unei farmacii în cadrul Centrului, în vederea facilitării

îndeplinirii sarcinilor și obiectivelor propuse spre realizare în cadrul acestor

programe.

Reclamanta IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți” a solicitat

instanței de contencios administrativ:

- anularea deciziei Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

privind respingerea cererii de reperfectare a anexei la licența seria A MMII

nr. 048787 cu termen de valabilitate din 14 mai 2020, titularului IMSP „Centrul

Medicilor de Familie Municipal Bălți”, adresa juridica mun. Xxx, str. xxx,

înaintată în scopul extinderii numărului de sucursale pe adresele: mun. Xxx, str.

xxx, și a răspunsului privind respingerea cererii prealabile nr. Ap7.PS-01.RgG2-

II30 din 20 martie 2019;

- obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale de a emite

actul administrativ individual – decizia privind admiterea cererii IMSP „Centrul

Medicilor de Familie Municipal Bălți” privind reperfectarea anexei la licența seria

A MMII nr. 048787 cu termen de valabilitate din 14 mai 2020, cu extinderea

numărului de sucursale pe adresa mun. Xxx, str. xxx.

Prin hotărârea din 01 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea depusă de IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal

Bălți”.

S-a anulat decizia Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

privind respingerea cererii de reperfectare a anexei la licența seria A MMII

nr. 048787 cu termen de valabilitate din 14 mai 2020 titularului IMSP „Centrul

Medicilor de Familie Municipal Bălți”, adresa juridică mun. Xxx, str. xxx,

înaintată în scopul extinderii numărului de sucursale pe adresa: mun. Xxx, str. xxx.

S-a obligat Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să emită actul

administrativ individual privind admiterea cererii IMSP „Centrul Medicilor de

Familie Municipal Bălți” și să reperfecteze anexa la licența seria A MMII

nr. 048787 cu termen de valabilitate din 14 mai 2020, cu extinderea numărului de

sucursale pe adresa mun. Xxx, str. xxx.

3

În rest, cererea de chemare în judecată în contenciosul administrativ depusă

de IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți” s-a respins, ca

neîntemeiată (f.d. 46, 53-57 recto-verso).

Prin decizia din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți” împotriva hotărârii

din 01 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 90, 91-104).

În motivarea soluțiilor emise, prima instanță și instanța de apel au reținut că,

la emiterea deciziei de refuz pentru perfectarea licențelor, Agenția Medicamentului

și Dispozitivelor Medicale nu a ținut cont de faptul că la înființarea farmaciei se

stabilește numărul de locuitori în baza adeverinței eliberate de autoritatea

administrației publice locale, conducându-se doar de datele Biroului Național de

Statistică.

Cu titlu subsecvent și având în vedere ilegalitatea acțiunilor Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale de refuz în reperfectarea anexei la

licența reclamantei, instanțele inferioare au ajuns la concluzia necesității admiterii

capătului de cerere cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual,

conform articolului 138 alin. (3) și (4) lit. c) din Codul administrativ.

În partea pretenției cu privire la anularea răspunsului nr. Ap7.PS-01.RgG2-

II30 din 20 martie 2019, prima instanță a notat că, acesta nu poate forma obiectul

contestării în procedura contenciosului administrativ, deoarece nu constituie act

administrativ.

La 09 martie 2020, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a

depus la Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul oficiului poștal recurs motivat

împotriva deciziei din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

decizii noi prin care să fie respinsă integral acțiunea depusă de IMSP „Centrul

Medicilor de Familie Municipal Bălți” (f.d. 105-107, 135).

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și

de drept ale cauzei, suplimentar invocându-se prevederile articolelor 244-248 din

Codul administrativ, 429 alin. (l), 432 alin. (l), (2) lit. c), (4) și 445 alin. (l) lit. b)

din Codul de procedură civilă și instanțele ierarhic inferioare nu au elucidat pe

deplin faptul respectării a unor norme imperative de către Agenția Medicamentului

și Dispozitivelor Medicale. Astfel, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că

actul administrativ contestat în speță contravine prevederilor legale.

În opinia recurentei decizia instanței de apel nu conține motivele concluziilor

instanței și referirea la legea guvernantă.

La 10 aprilie 2020, IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți” a

depus prin intermediul oficiului poștal referință asupra recursului Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale împotriva deciziei din 05 februarie

2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat declararea acestuia ca

inadmisibil.

Efectuând controlul judiciar al hotărârii contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul de admisibilitate al completului specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea

nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova, care potrivit articolului 257 alin. (1) a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Având în vedere că prezenta acțiune în contencios administrativ a fost depusă

după intrarea în vigoare a Codului administrativ, legalitatea procedurilor judiciare

se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

4

În acest sens completul de admisibilitate al instanței de recurs notează că, în

sensul articolului 244 din Codul administrative, (1) hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. (2)

Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan vs Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În conformitate cu articolul 246 din Codul administrativ, (1) Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:

a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;

b) recursul este depus în mod repetat;

c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;

d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin.(1);

e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea

termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);

f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2),

art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile

în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a recursului va fi efectuată și

analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod particular, dreptul

de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer vs Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, § 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 246 din Codul administrativ, completul de

admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui

obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată

în termen.

Obiectul prezentului recurs se referă la decizia din 05 februarie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, emisă ca instanță de apel, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 244 alin. (1) din Codul administrativ.

Succesiv, completul de admisibilitate relevă că potrivit articolului 245 din

Codul administrativ, (1) recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

5

împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă

se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Conform articolului 63 din Codul administrativ, (1) calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

din Codul civil. (2) Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar

pentru o anumită perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei,

chiar și atunci cînd aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită

prin lege.

La rândul său, articolul 261 din Codul civil (articolul 385 în redacția actuală a

Codului civil) prescrie în alin. (1) că, dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,

atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la

calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, în

afara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea,

în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard vs Franța, 10

iulie 2001, § 29; Nicolae Popa vs România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence vs

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult ca atât, CtEDO a statuat că, în cazul în

care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov vs Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece decizia

Curții de Apel Chișinău datează cu 05 februarie 2020 și motivată a fost notificată

prin poștă electronică Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la 18

martie 2020, fapt confirmat prin extrasele din poșta electronică cu adresa

„ecaterina.savca@justice.md” (f.d. 136, 137), iar recursul motivat a fost predat

oficiului poștal 09 martie 2020 (f.d. 135).

Verificând, în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ,

dacă cererea de recurs corespunde exigențelor legale de formă și conținut,

completul de admisibilitate reține că prin prisma articolului 233 alin. (2) din Codul

administrativ, cererea de recurs trebuie să fie semnată de recurent sau de

reprezentantul lui legal ori împuternicit.

La caz, completul constată că recursul depus de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale a fost semnat olograf de directorul general al acesteia,

Silvia Cibotari.

În atare circumstanțe, se ajunge la concluzia că, în speță, au fost respectate

prevederile articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ coroborat cu

articolul 233 alin. (2).

Succesiv, completul învederează că, prin expresia „în special” din conținutul

normei articolului 246 alin. (2) din Codul administrativ, legiuitorul a indicat că

temeiurile de inadmisibilitate stipulate nu poartă un caracter exhaustiv, respectiv în

alte cazuri prevăzute de lege, pot fi reglementate și alte temeiuri care necesită a fi

verificate la etapa examinării admisibilității cererii de recurs.

6

În conformitate cu articolul 194 alin. (2) din Codul administrativ, în

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării

corecte a dreptului material.

Cu trimitere la cele enunțate supra, completul de admisibilitate constată că

recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale urmează a fi

declarat inadmisibil, or, în condițiile din speță prima instanță și instanța de apel nu

au admis greșeli procedurale la examinarea cauzei și nu au aplicat eronat normele

dreptului material, care ar putea fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

De altfel, argumentele invocate în recursul depus de Agenția Medicamentului

și Dispozitivelor Medicale se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată

de către instanța de fond, însă, nu relevă asupra existenței greșelilor procedurale și

aplicării incorecte a dreptului material, respectiv nu constituie temei de casare a

hotărârii contestate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității cererii de recurs constă

în verificarea faptului dacă recursul se încadrează sau nu temeiurile prevăzute la

articolul 246 din Codul administrativ.

În acest sens, completul reamintește că, în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație

cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în

dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de

admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson vs Olanda, 26 martie

1996, § 67).

La acest capitol completul de admisibilitate al instanței de recurs reține că

recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespund cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

recursul a fost depus după ce Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel,

fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis cauza

„Levages Prestations Services” vs Franța, cererea nr. 21920/93 din 25 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de articolul 6 § 1 al Convenției.

În astfel de circumstanțe completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

7

la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale.

Conform art. 193, 194 alin. (2), 230 și 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8