3ra-613/19 — contestarea actului administrativ

3ra-613/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-613/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Ion Chirtoaca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Anatolie Minciuna, Viorica Mihaila, Victoria Sîrbu)

DECIZIE

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de societatea comercială „Grin-Farm” societate cu răspundere

limitată împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 30 din ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale și s-a menținut hotărârea din 17 august 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, prin care s-a admis acțiunea depusă de societatea comercială „Grin-

Farm” societate cu răspundere limitată,

constată:

La 07 mai 2018, societatea comercială „Grin-Farm” societate cu răspundere

limitată (în continuare SC „Grin-Farm” SRL) a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, este titulara licenței pentru activitatea

farmaceutică (formular seria AMMII nr.044758, valabilă până la 14 noiembrie

2010 și prelungită până la 14 noiembrie 2020) eliberată de Camera de Licențiere.

Astfel, în baza licenței eliberate, își desfășoară activitatea într-o rețea de farmacii

în mai multe subdiviziuni teritoriale (sucursale).

La 28 martie 2018, SC „Grin-Farm” SRL s-a adresat Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu cerere prin care a solicitat

reperfectarea Licenței, cu includerea în anexa Licenței subdiviziunea (sucursala)

amplasată pe str. Vasile Lupu, 41, mun. Orhei, și eliberarea copiei autorizate de pe

licență.

Prin scrisoarea nr. A07.PS-01.Rg02-1624 din 19 aprilie 2018, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a considerat cererea ca fiind

1

neîntemeiată, motivând că anterior, la 11 martie 2018, SC „Grin-Farm” SRL a

depus o cerere similară, iar prin răspunsul din 20 martie 2018 i-a fost comunicat că

legislația națională nu reglementează mecanismul de „reamplasare” a

subdiviziunilor (sucursalelor). Mai mult decât atât, la 16 martie 2018, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a înregistrat cererea SC „Grin-

Farm” SRL cu privire la reperfectarea licenței, însă, la 20 martie 2018, această

cerere a fost retrasă de petiționar.

Astfel, la 23 aprilie 2018, SC „Grin-Farm” SRL a depus cerere prealabilă pe

numele Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, prin care a solicitat

repetat reperfectarea Licenței, cu includerea în anexa Licenței subdiviziunea

(sucursala) amplasată pe str. Vasile Lupu, 41, mun. Orhei, și eliberarea copiei

autorizate de pe licență.

Prin răspunsul nr. A07.PS-01.Rg02-1773 din 04 mai 2018 Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a respins cererea prealabilă, din motiv

că SC „Grin-Farm” SRL nu a respectat procedura prevăzută stabilită de art. 141

alin. (3) din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică

și Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de

întreprinzător.

În atare circumstanțe, reclamanta a considerat că, Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale, prin acțiunile sale lezează dreptul legal al SC „Grin-

Farm” SRL de a-și desfășura activitatea de întreprinzător. Or, ținând cont de

cerințele demografice și geografice stabilite, a încheiat contracte de investiții,

precum și acte juridice ce îi conferă dreptul de posesie și folosință asupra

imobilului amplasat pe adresa în care solicită înregistrarea sucursalei. La fel, a

executat lucrări de reconstrucție a acestei încăperi, redimensionând spațiul astfel

încât să perimă desfășurarea activității farmaceutice, dotând-o și amenajând-o

corespunzător conform Regulamentului sanitar privind dotarea și exploatarea

farmaciilor și depozitelor farmaceutice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 504

din 12 iulie 2012.

Sub acest aspect reclamanta a notat că, reconstrucția încăperii nominalizate și

amenajarea acesteia pentru desfășurarea activității farmaceutice a atras după sine

investiții enorme atât financiare, cât și de timp.

Prin urmare, reclamanta a conchis că dispune de dreptul legal de a practica o

activitate licențiată, întrucât procedura de eliberare a licenței sau reperfectare a

acesteia nu este suspendată printr-o lege organică, iar conform Legii nr. 451-XV

din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de

întreprinzător, licența este actul final ce acordă dreptul titularului de a practica

activitatea licențiată.

În această ordine de idei, SC „Grin-Farm” SRL a solicitat Agenției

Medicamentului si Dispozitivelor Medicale admiterea acțiunii;

recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale de reperfectare a Licenței eliberate SC „Grin-Farm” SRL,

cu includerea în anexa Licenței a unei subdiviziuni (sucursale) noi, amplasată pe

str. Vasile Lupu, 41, mun. Orhei;

obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să includă în

Licența eliberată SC „Grin-Farm” SRL sucursala amplasată pe str. Vasile Lupu,

41, mun. Orhei;

obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să reperfecteze

Licența seria AMMII nr. 044758 din 14 noiembrie 2004 pentru activitatea

farmaceutică, cu includerea în anexa la Licență a sucursalei teritoriale amplasate pe

str. Vasile Lupu, 41, mun. Orhei.

2

Prin hotărârea din 17 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d. 91, 92-97) s-a admis acțiunea depusă de SC „Grin-Farm” SRL;

s-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale de pe lângă Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale cu nr. A07.PS-01.Rg02-1624 din 19 aprilie 2018, la demersul privind

reperfectarea Licenței și refuzul cu nr. A07.PS-01.Rg02-1773 din 04 mai 2018 la

cererea prealabilă privind reperfectarea licenței;

s-a obligat Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale de pe lângă

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale să reperfecteze Licența cu seria

AMMII nr. 044758 din 14 noiembrie 2005 pentru activitate farmaceutică, eliberată

SC „Grin-Farm” SRL, cu includerea în anexa acesteia a subdiviziunii amplasate în

mun. Orhei, str. Vasile Lupu, 41, și să elibereze reclamantei copia de pe aceasta.

Prin decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și s-a menținut

hotărârea din 17 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 128, 129-

137).

Prima instanță și instanța de apel și-au argumentat concluzia prin faptul că,

SC „Grin-Farm” SRL a respectat prevederile legale pentru includerea în licența de

activitate farmaceutică a unei sucursale farmaceutice noi, iar orice refuz rezultat

din alte motive imperative și exhaustive prevăzute le lege, este pasibil recunoașterii

ca fiind contrar prevederilor legale cu restabilirea dreptului violat.

În speță, însă, refuzurile Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

nu au fost întemeiate pe faptul că documentele prezentate de SC „Grin-Farm” SRL

ar conține date neveridice, ci doar asupra faptului modalității de depunere a cererii

privind reperfectarea licenței.

În acest context, instanțele inferioare au notat că, autoritatea publică nu a

probat nerespectarea de către SC „Grin-Farm” SRL a exigențelor demografice și

geografice pentru reperfectarea licenței.

Prin urmare, refuzul în eliberarea unei autorizații și/sau licențe constituie o

violare a dreptului de proprietate al SC „Grin-Farm” SRL, deoarece licența de

activitate constituie un „bun” în sensul articolului 1 din Primul Protocol adițional

la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. Or, deținătorul licenței are o „speranță rezonabilă și legitimă în

privința valabilității în timp a licenței și a posibilității de a continua să obțină

beneficii din exercitarea unei activități în baza acestei licențe.

La 21 martie 2019, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a

declarat recurs împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 150-159).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a judecat cauza în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată. Or, Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu i-

a fost comunicat faptul că examinarea apelului său va avea loc la 30 ianuarie 2019.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău a examinat cererea de apel în absența și fără a

înștiința apelantul.

Astfel, prin examinarea apelului său fără a cita în mod legal Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, acesteia i-a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil, cât și principiile contradictorialității și egalității armelor în proces,

care sunt consacrate în art. 6 CEDO.

La fel, recurenta a considerat că instanța de apel a interpretat în mod eronat

dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ și nu a aplicat prevederile

articolului 142 din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea

3

farmaceutică, deși acestea sunt incidente speței. Or, în sensul acestor norme,

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale este autoritatea competentă în

licențierea activității farmaceutice.

În acest sens recurenta a evocat că, intimatul nu a respectat procedura

prevăzută de articolul 142 din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la

activitatea farmaceutică, iar drept consecință nu au fost supuse examinării actele

necesare pentru licențierea unei astfel de activități.

Respectiv, obiectul prezentei acțiuni de contencios administrativ îl constituie

răspunsul Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, prin care intimatul

a fost informat despre necesitatea respectării procedurii stabilite la articolul 142 din

Legea nr. 1456 din 25 mai 1993.

Sub acest aspect recurenta a remarcat că, un aspect important care a fost omis

de către instanțele inferioare la judecarea cauzei este faptul că, autoritatea de

licențiere a fost lipsită de dreptul de a notifica Agenția Națională de Sănătate

Publică și Comitetul permanent de control asupra drogurilor, condiții stabilite

exhaustiv de către legislator, precum și de a verifica dacă au fost respectate

normativele stabilite la articolul 19 din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993. Or,

cererea privind reperfectarea licenței a fost depusă la 16 martie 2018 și în scurt

timp după înregistrare a fost retrasă, împreună cu toate actele anexate.

Astfel, cererea depusă de SC „Grin-Farm” SRL, la 28 martie 2018, nu poate fi

calificată ca cerere de reperfectare a licenței, deoarece nu întrunește exigențele

prevăzute la articolul 142 din Legea nr. 1456 din 25 mai 1993. Totodată, aceasta nu

poate fi calificată nici ca cerere prealabilă, deoarece contravine articolului 2 din

Legea contenciosului administrativ. Or, din materialele cauzei nu este clar ce se

contestă, deoarece recurentul a fost lipsit de posibilitatea de a înfăptui procedura de

licențiere conform legii, din motiv că intimata și-a retras cererea. Drept urmare, în

acest sens nu a fost emisă vreo decizie care ar putea fi contestată.

Prin urmare, este incontestabil faptul că SC „Grin-Farm” SRL nu a respectat

rigorile și procedura stabilită de cadrul legal, fapt ce a făcut imposibilă verificarea

corespunderii normativelor stabilite la articolul 19 alin. (4) din Legea nr. 1456 din

25 mai 1993. Dat fiind faptul că procedura de reperfectare a licenței nu a avut loc

pe motivul retragerii cererii, nu a putut fi efectuată verificarea respectării

condițiilor impuse de lege.

Or, toate adresările SC „Grin-Farm” SRL după retragerea cererii din 16

martie 2018 privind reperfectarea licenței au fost examinate prin prisma Legii cu

privire la petiționare, deoarece nu au întrunit cerințele stabilite de articolul 142 din

Legea nr. 1456 din 25 mai 1993.

Totodată, recurenta a notat că, în opinia sa, instanța de recurs în mod eronat a

constatat „aprobarea tacită”, prin depășirea termenului stabilit de lege pentru

reperfectarea actului permisiv și în lipsa unei comunicări scrise privind

suspendarea termenului de examinare a cererii sau refuzul ei. Or, articolul 141 din

Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 prevede în mod expres procedura cu privire la

licențierea activității farmaceutice. Astfel, nerespectarea din partea intimatului a

procedurii legale și însăși retragerea cererii de reperfectare a licenței a făcut

imposibilă și verificarea corespunderii normativelor stabilite, deoarece Legea

nr. 1456 din 25 mai 1993 nu prevede mecanismul de „transfer” și/sau

„reamplasare” a unei farmacii sau sucursale ale acesteia. Respectiv, în speță,

solicitantul SC „Grin-Farm” SRL trebuia să sisteze definitiv activitatea pe adresele

inițiale și să înființeze sucursale pe adresele noi ce au servit temei pentru a recurge

la reperfectarea licenței, în condițiile articolul 142 din Legea nr. 1456 din 25 mai

1993.

4

În această ordine de idei, recurenta Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 30

ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 17 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău.

La 29 mai 2019, s-a declarat admisibil recursul depus de Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale împotriva deciziei din 30 ianuarie

2019 a Curții de Apel Chișinău și s-a transmis Colegiului lărgit pentru examinare

în fond.

Examinând recursul depus, completul specializat pentru examinarea cauzelor

de contencios administrativ din cadrul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care

urmează a fi respins, cu menținerea deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, din considerentele ce succed.

În debut, Colegiul consideră oportun de a învedera că, la 01 aprilie 2019 a

intrat în vigoare Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea

nr. 116 din 19 iulie 2018, fapt ce rezultă din articolul 257 alin. (1) al acesteia.

În această consecvență este notabil că, în conformitate cu articolul 258

alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate

până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după

intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin

derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va

face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de

apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al

Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018. Or, din înțelesul

logico-juridic al articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ rezultă cert că,

procedurile de contencios administrativ care au fost inițiate până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ, însă nu au fost finalizate, se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a Codului administrativ, conform prevederilor

Legii nr. 116 din 19 iulie 2018.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. a) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge

recursul.

În conformitate cu prevederile articolului 195 din Codul administrativ,

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile

Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În debutul analizei sale instanța de recurs apreciază ca fiind lipsite de substrat

factologic argumentele recurentei precum că instanța de apel a judecat cauza în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată. Or, Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu i-

a fost comunicat faptul că examinarea apelului său va avea loc la 30 ianuarie 2019.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău a examinat cererea de apel în absența și fără a

înștiința apelantul.

La capitolul dat Colegiul atestă că, potrivit avizului de recepție a

corespondenței DS2035147238AS (f.d. 111), la 27 decembrie 2018, Agenției

5

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale i-a fost comunicată încheierea din 17

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care nu s-a dat curs cererii de apel

depuse de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și i s-a acordat

acesteia termen pentru înlăturarea neajunsurilor la declararea apelului (f.d. 108-

109).

Totodată, prin încheierea din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a fost informată că, ședința de

soluționare a chestiunii cu privire la punerea pe rol a cererii de apel va fi examinată

la 16 ianuarie 2019, ora 16.30, în lipsa părților.

La aspectul dat este imperioasă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în cauza Van Harn vs Germania (nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007),

prin prisma căreia, odată ce a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond,

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale avea obligația de a întreprinde

toate măsurile necesare de a proteja drepturilor de acces la instanță.

Astfel, prin prisma articolelor 56 alin. (3) și 61 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, apelanta Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

urma să manifeste diligență și atitudine activă și, la un interval rezonabil de timp

după data de 16 ianuarie 2019, ora 16.30, când a fost soluționată chestiunea cu

privire la punerea pe rol a cererii de apel, să se intereseze de dosarul care se află pe

rolul instanței de apel și etapa procedurală la care se află acesta.

În atare condiții, Colegiul apreciază ca fiind neviabil motivul invocat de

recurentă precum că la judecarea cauzei în ordine de apel i-a fost încălcat dreptul la

un proces echitabil, cât și principiile contradictorialității și egalității armelor în

proces. Or, recurenta trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,

interesându-se de soarta și etapa procedurală la care se află cauza de contencios

administrativ în care este implicată.

La caz urmează a fi învederat că, prin prisma articolului 102 alin. (41) din

Codul de procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu

pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Iar în sensul principiului nemo censetur ignorare legem, necunoașterea sau

cunoașterea și interpretarea greșită a legii de către nu exonerează Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale de obligația de a se conforma legii.

Prin urmare, atitudinea pasivă a Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale și nemanifestarea unui rol activ față de cauza în care este implicată nu

poate constitui temei legal de desființare a unei hotărâri judecătorești pe calea unei

acțiuni de atac, din moment ce aceasta a fost adoptată fără încălcări procedurale,

iar instanța inferioară a respectat garanțiile unui proces judiciar echitabil.

Succesiv, instanța de recurs nu poate accepta criticile formulate în cererea de

recurs de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, precum că

instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 din Legea

contenciosului administrativ și nu a aplicat prevederile articolului 142 din Legea

nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, deși acestea sunt

incidente speței.

Or, conform articolului 91 din Legea nr. 456 din 25 mai 1993 cu privire la

activitatea farmaceutică, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale este

autoritatea competentă în licențierea și supravegherea activității farmaceutice.

Punctul 14 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind

reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător (în redacția în vigoare

din 27 martie 2018 în baza modificărilor prin Legea nr. 27 din 01 martie 2018)

6

stipulează că, actul permisiv pentru activitatea farmaceutică este eliberat de

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Aderent, articolul 1 alin. (1) din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind

reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător (în redacția în vigoare

din 27 martie 2018 în baza modificărilor prin Legea nr. 27 din 01 martie 2018)

statuează că, prezenta lege stabilește cadrul juridic de reglementare prin autorizare

a activității de întreprinzător.

Astfel, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele

recurentei precum că speței îi sunt incidente doar prevederile articolului 142 din

Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică. Or, la

perioada pertinentă speței – 28 martie 2018, principiile și procedura de

reglementare prin autorizare a activității de întreprinzător, inclusiv farmaceutică

erau reglementate de Legea nr. 1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea

farmaceutică în coroborare cu normele Legii nr. 160 din 22 iulie 2011 privind

reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.

Prin urmare, la momentul depunerii cererii de către SC „Grin-Farm” SRL –

28 martie 2018, instituția reperfectării licenței de autorizare a activității de

întreprinzător într-adevăr era reglementată de articolul 128 din Legea nr. 160 din 22

iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.

Or, în conformitate cu prevederile articolului 128 alin. (2) din Legea nr. 160

din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de

întreprinzător (în redacția în vigoare la 28 martie 2018), în cazul în care titularul de

licență creează o nouă filială sau subdiviziune separată care va desfășura activități

conform licenței deținute ori în caz de lichidare a filialei sau a subdiviziunii

separate a titularului de licență care a desfășurat activități conform licenței

obținute, acesta este obligat să solicite reperfectarea licenței în vederea ajustării

corespunzătoare a informației cu privire la adresa filialei sau a subdiviziunii în

cauză din anexa licenței.

Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că, licența reperfectată se eliberează

pe același formular sau, după caz, pe un formular nou, ținându-se cont de

modificările indicate în cerere. Totodată, se eliberează copiile necesare de pe

licență. În cazul în care licența reperfectată se eliberează pe un formular nou,

autoritatea de licențiere adoptă decizia privind recunoașterea licenței precedente ca

fiind nevalabilă, introducând modificările necesare în registrul de licențiere cel

tîrziu în prima zi lucrătoare după data adoptării deciziei.

În această ordine de idei Colegiul deduce că, în condițiile speței, instanțele de

fond corect au constatat că este ilegal refuzul Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale de pe lângă Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției

Sociale cu nr. A07.PS-01.Rg02-1624 din 19 aprilie 2018, la demersul privind

reperfectarea Licenței și refuzul cu nr. A07.PS-01.Rg02-1773 din 04 mai 2018 la

cererea prealabilă privind reperfectarea licenței.

Or, conform prevederilor articolului 5 lit. g) din Legea nr. 160 din 22 iulie

2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător (în

redacția în vigoare la 28 martie 2018), principiile de bază de reglementare prin

autorizare a activității de întreprinzător sunt inter alia aprobarea tacită în cazul

depășirii de către autoritatea emitentă a termenului stabilit de lege pentru

eliberarea, prelungirea, reperfectarea actului permisiv și în lipsa unei comunicări

scrise privind suspendarea termenului de examinare a cererii sau refuzului, cu

7

excepțiile prevăzute de prezenta lege și de legile care reglementează expres

activitățile autorizate.

În acest sens este remarcabil că articolul 7 din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011

privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător (în redacția în

vigoare la 28 martie 2018) prescrie că, (1) Temeiuri pentru reperfectarea actului

permisiv sînt: schimbarea numelui sau a denumirii titularului, modificarea unor

alte date reflectate în actul permisiv, fără a căror actualizare însă nu poate fi

identificată legătura dintre actul permisiv, obiectul actului și titular.

(2) La apariția temeiurilor pentru reperfectarea actului permisiv, titularul este

obligat ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să depună la autoritatea emitentă,

conform procedurii stabilite la art. 6 alin. (1), o cerere de reperfectare a actului

permisiv, împreună cu actul care necesită reperfectare și cu documentele (sau

copiile de pe acestea, cu prezentarea ulterioară a originalelor pentru verificare) ce

confirmă modificările. Autoritatea eliberează imediat și necondiționat certificatul

constatator.

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de reperfectare a

actului permisiv și a documentelor anexate la cerere, autoritatea emitentă emite o

decizie privind reperfectarea actului permisiv și o comunică imediat solicitantului.

Actul permisiv reperfectat se eliberează pe același formular sau, după caz, pe un

formular nou, ținându-se cont de modificările indicate în cerere. Se eliberează

totodată și copia de pe actul permisiv.

(4) Actul permisiv se consideră reperfectat prin aprobare tacită dacă

autoritatea emitentă nu notifică în scris solicitantului, în termenul prevăzut la alin.

(3), respingerea cererii de reperfectare. Actul permisiv este reperfectat și în cazul

în care autoritatea emitentă constată intervenirea aprobării tacite pentru

documentele suplimentare ce atestă temeiul reperfectării actului în cauză.

Implicit circumstanțelor speței Colegiul constată că reclamanta SC „Grin-

Farm” SRL deține Licența de activitate Seria A MMII nr. 044758, eliberată la 14

noiembrie 2005 de către Camera de Licențiere a Republicii Moldova, cu

valabilitate prelungită până la 13 noiembrie 2020 pentru genul de activitate

farmaceutică (f.d. 5).

La 28 martie 2018, SC „Grin-Farm” SRL s-a adresat Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu cerere în vederea reperfectării

Licenței Seria A MMII nr. 044758 eliberată la 14 noiembrie 2005, cu includerea în

anexa la licență a unei subdiviziuni noi amplasate în mun. Orhei, str. Vasile Lupu,

41, și eliberarea copiei autorizate de pe licență (f.d. 19-20, 73-75).

Prin răspunsul nr. A07.PS-01.Rg02-1624 din 19 aprilie 2018 Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a refuzat solicitantului SC „Grin-

Farm” SRL în operarea reperfectării Licenței Seria A MMII nr. 044758 eliberată la

14 noiembrie 2005, din motiv că Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 nu prevede

posibilitatea de reamplasare a farmaciilor (f.d. 23-24, 71-72).

La fel, prin răspunsul nr. A07.PS-01.Rg02-1773 din 04 mai 2018 Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a refuzat solicitantului SC „Grin-

Farm” SRL în satisfacerea cererii prealabile și în operarea reperfectării Licenței

Seria A MMII nr. 044758 eliberată la 14 noiembrie 2005, motivându-și refuzul în

baza dispozițiilor articolului 141 alin. (3) din Legea nr. 456 din 25 mai 1993 cu

privire la activitatea farmaceutică, și că cererea de reperfectare a licenței urmează a

fi depusă cu respectarea normelor și procedurii stabilite de actele normative

(f.d. 67-68).

Instanța de recurs consideră că, la caz, nu are relevanță cum a denumit

solicitantul SC „Grin-Farm” SRL cererea depusă la 28 martie 2018, deoarece

8

autoritatea publică trebuia să o califice în baza normelor legale reieșind din

conținutul cererii și a solicitărilor formulate de petiționar. Astfel, în situația în care

din cuprinsul cererii, cât și din solicitările formulate rezultă cert că SC „Grin-

Farm” SRL dorește reperfectarea licenței, autoritatea publică nu era în drept de a

refuza în satisfacerea cererii doar din motive formale.

Astfel, Colegiul conchide că instanțele inferioare temeinic au dedus că

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale neîntemeiat a invocat că

legislația națională nu prevede posibilitatea de reamplasare a farmaciilor.

Or, din cuprinsul cererii din 28 martie 2018 se atestă că SC „Grin-Farm” SRL

a solicitat inter alia „[…] includerea subdiviziunii menționate (mun. Orhei,

str. Vasile Lupu, 41) în anexa licenței și eliberarea copiei autorizate de pe licență la

prezentarea pentru fiecare subdiviziune în parte […]”.

Ba mai mult decât atât, chiar în conținutul cererii solicitantul a menționat că

„… are un plan de acțiuni privind extinderea activității farmaceutice prin

intermediul altor subdiviziuni teritoriale, și anume în mun. Orhei, str. Vasile Lupu,

alte farmacii existente deja în orașul Orhei […]”.

Aceste circumstanțe denotă indubitabil că, prin cererea din 28 martie 2018

SC „Grin-Farm” SRL și-a manifestat intenția de a înregistra o subdiviziune

(sucursală) nouă care va desfășura activități conform Licenței Seria A MMII

nr. 044758 eliberată la 14 noiembrie 2005.

Respectiv, refuzurile Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale s-

au bazat pe motive formale precum că Legea nu prevede instituția reamplasării

sucursalelor și că anterior solicitantul SC „Grin-Farm” SRL a depus o cerere

asemănătoare, însă și-a retras-o.

La aspectul dat instanța de recurs apreciază ca fiind irelevant argumentul

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale precum că, la 16 martie 2018,

a înregistrat cererea SC „Grin-Farm” SRL cu privire la reperfectarea licenței, însă,

la 20 martie 2018, această cerere a fost retrasă de petiționar.

Or, retragerea cererii din 16 martie 2018 și nesoluționarea acesteia de către

autoritatea publică nu constituie un impediment legal pentru petiționarul SC „Grin-

Farm” SRL de a se adresa repetat cu o cerere, iar drept urmare nu exonerează

autoritatea publică de a o examina în fond.

Prin urmare, este ilegal refuzul Agenției Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale de a satisface cererea SC „Grin-Farm” SRL din 28 martie 2018 din motiv

că, la 16 martie 2018, a fost depusă o cerere asemănătoare care ulterior a fost

retrasă. Or, autoritatea publică trebuia să examineze solicitările petiționarului care

formau anume obiectul cererii din 28 martie 2018 și nu se puteau expune în

privința unor acțiuni care au fost efectuate de către solicitantul-petiționat anterior și

care au fost epuizate prin examinare.

La capitolul dat Colegiul reține că, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale nu a făcut dovada nerespectării de către SC „Grin-Farm” SRL a

exigențelor demografice și geografice pentru reperfectarea licenței, precum și nu a

demonstrat că la depunerea cererii din 28 martie 2018 SC „Grin-Farm” SRL nu a

respectat procedura de reperfectare a licenței de autorizare a activității

farmaceutice, prevăzută de Legea nr. 456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea

farmaceutică și de Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin

autorizare a activității de întreprinzător.

Deși, conform articolului 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată din 01 aprilie 2019), la examinarea în

9

instanța de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probațiunii este

pusă pe seama pârâtului.

În consecvența ipotezelor relevate supra Colegiul nu poate accepta criticile

recurentei precum că instanța de apel în mod eronat a reținut pertinente

prevederile art. 5 lit. g) din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 referitor la „aprobarea

tacită”, prin depășirea termenului stabilit de lege pentru reperfectarea actului

permisiv, din motiv că această normă este absolut inaplicabilă în condițiile speței

întrucât cererea din 28 martie 2018 constituie o petiție și nu o cerere de

reperfectare a licenței, or, o asemenea cerere a fost depusă la 16 martie 2018, fiind

retrasă peste patru zile.

În acest sens instanța de recurs reiterează că, din moment ce, prin cererea din

28 martie 2018, SC „Grin-Farm” SRL a solicitat „… includerea subdiviziunii

amplasat în mun. Orhei, str. Vasile Lupu, 41 în anexa Licenței Seria A MMII

nr. 044758 eliberată la 14 noiembrie 2005…” aceasta urma a fi examinată prin

prisma Legii nr. 456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică în

coroborare cu Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin

autorizare a activității de întreprinzător, și nicidecum nu în conformitate cu Legea

nr. 190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare.

La fel, urmează a fi notat faptul că, retragerea unei cereri privind reperfectarea

actului permisiv, nu exonerează autoritatea publică de obligația examinării unei

cereri asemănătoare depuse în mod repetat.

Astfel, cererea depusă de SC „Grin-Farm” SRL la 28 martie 2018 urma a fi

examinată în termenele prevăzute de Legea nr. 160 din 22 iulie 2011, în caz contrat

intervenind uno ictu instituția „aprobării tacite” ca sancțiune pentru depășirea de

către autoritatea emitentă a termenului stabilit de lege pentru reperfectarea actului

permisiv.

Sub aspectul dat este notabil că prima instanță just a reținut că actul de

autorizare a activității de întreprinzător constituie un bun în sensul articolului 1 din

Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, în cazul care deținătorul licenței are o speranță

rezonabilă și legitimă în privința valabilității în timp a licenței și a posibilității de a

continua să obțină beneficii din exercitarea unei activități în baza acestei licențe.

Or, încetarea valabilității unei licențe, prin care se permitea crearea unei

afaceri, constituie o interferență în dreptul de a se bucura de proprietate, care este

garantat de articolul 1 din Primul Protocol (a se vedea cauzele Pudas vs Suedia,

hotărârea din 27 octombrie 1987; Tre Tractores Aktiebolag vs Suedia, hotărârea

din 07 iulie 1989; Rosenzweig and Bonded Warehouses Ltd. vs Polonia, hotărârea

din 28 iulie 2005; SA Bimer vs Moldova, hotărârea din 10 iulie 2007).

Astfel, având în vedere că prin prisma Convenției pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale, autorizația activității de întreprinzător

constituie un „bun”, Colegiul conchide că refuzul neîntemeiat și arbitrar al

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale de a reperfecta licența de

activitate farmaceutică a SC „Grin-Farm” SRL constituie o violare a dreptului de

proprietate a acestuia. Or, depunând cererea din 28 martie 2018 privind

reperfectarea licenței, SC „Grin-Farm” SRL a materializat o speranță legitimă și

rezonabilă cu privire la caracterul cererii depuse, posibilității obținerii avantajelor

din activitatea viitoarei sucursale. Respectiv, refuzul nemotivat și arbitrar de a

efectua reperfectarea licenței poate fi calificat drept o „ingerință neîntemeiată a

autorităților statale” în dreptul de proprietate al SC „Grin-Farm” SRL.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide

netemeinicia recursului depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

10

Medicale împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, or,

soluția instanței de apel este bazată pe elucidarea multiaspectuală a circumstanțelor

speței, cu încadrarea corectă a raportului material-litigios și este adoptată cu

respectarea normelor de drept material și procedural.

Astfel, instanța de recurs apreciază că decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău cuprinde examinarea chestiunilor în fapt și în drept și dispozițiile

legale ce guvernează raportul juridic litigios, astfel încât s-a asigurat securitatea

juridică ce garantează previzibilitatea atât a conținutului regulii de drept cât și a

aplicării sale, iar constatările instanței de apel conținând o argumentare clară și

bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei.

Din considerentele menționate supra, completul specializat pentru examinarea

cauzelor de contencios administrativ din cadrul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

necesității respingerii recursului depus de Agenția Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) și art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea cauzelor de contencios

administrativ din cadrul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

11