3ra-544/20 — contestarea actului administrativ, incasarea indemnizatiei unice

3ra-544/20 — contestarea actului administrativ, incasarea indemnizatiei unice (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-544/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

ÎNCHEIERE

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Stepanida Prijilevscaia și

Iurii Prijilevschii,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia împotriva

Inspectoratul de Stat al Muncii și Întreprinderii de Instruire și Producere

„Lumintehnica” Societate cu Răspundere Limitată a S.O.M. privind contestarea

actului administrativ și încasarea îndemnizației unice,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Stepanida Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii

reprezentați de avocatul Alexandru Cebanaș împotriva hotărârii din

27 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 19 martie 2013, Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Inspecției Muncii și ÎIP „Lumintehnica”

SRL a S.O.M. cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea

îndemnizației unice.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au relatat că, la

08 august 2011, Valeriu Prijilevschii a suferit un accident de muncă în cadrul

ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M. a cărui angajat era, în urma căruia a decedat.

Prin procesul-verbal nr.31/3 din 07 septembrie 2011 privind cercetarea

accidentului de muncă mortal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă

Chișinău (inspectorul de muncă Octavian Rusu) s-a stabilit vinovăția lui Valeriu

Prijilevschii în producerea accidentului de muncă mortal, prin faptul că acesta a

părăsit locul de muncă și de sine stătător, fără a primi anumite sarcini de muncă

a intrat în secția de vopsire și din motive necunoscute a început să urce pe scara

rezemată de camera de uscat, încălcând astfel pct.2.4 din Instrucțiunea de

protecție a sănătății și securitatea muncii pentru lăcătuș nr.25, care prevede

obligația lăcătușului să îndeplinească numai lucrul pentru executarea căruia a

fost instruit și admis de către conducătorul său direct.

1

Nefiind de acord cu procesul-verbal nr.31/3 din 07 septembrie 2011 de

cercetare a accidentului de muncă mortal în ceea ce ține de stabilirea vinovăției

lui Valeriu Prijilevschii de survenirea accidentului de muncă, la 03 iulie 2012 au

înaintat cerere către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei privind

dispunerea recercetării (cercetării suplimentare) a cazului, prin care să fie

stabilite încălcările admise de către ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M., care au

dus la producerea accidentului de muncă mortal. În argumentarea cererii, au

invocat că angajatorul nu ar fi luat măsurile necesare pentru a preveni

accidentul de muncă și a elimina sau a reduce factorii de risc, Totodată, au mai

invocat faptul că victimei nu i-a fost adus la cunoștință în mod corespunzător

tehnica securității, măsurile de securitate și regulile de protecție a muncii,

precum și ordinele angajatorului în privința transferului său, astfel, fiind

încălcate prevederile Codului muncii și a contractului individual de muncă.

În opinia reclamanților, angajatorul se face vinovat de producerea

accidentului care constă și în crearea unor condiții periculoase de muncă, în

nerespectarea normelor de protecție a muncii și a cerințelor securității. Or,

pct.31 al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1361 din 22 decembrie 2005, prevede

posibilitatea legală a inițierii și dispunerii unei cercetări noi sau suplimentare a

accidentului de muncă în cazul constatării că la cercetarea accidentului au fost

comise erori sau au apărut noi circumstanțe ale producerii accidentului,

inspectorul general de stat al muncii este în drept să dispună o cercetare nouă

sau suplimentară a accidentului în cauză.

Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia au menționat că, la

10 august 2012 a fost efectuată cercetarea suplimentară a accidentului de muncă

mortal în privința lui Valeriu Prijilevschii, fiind emisă decizia/răspuns

nr.P- 1018/12, prin care s-a constatat cercetarea corectă a accidentului în cauză,

iar circumstanțele adăugătoare expuse de reclamanți în cererile adresate

Inspecției Muncii nu sînt în legătură cauzală cu cauzele producerii accidentului

de muncă și prin urmare, nu există temeiuri juridice de modificare a procesului-

verbal de cercetare a accidentului de muncă, întocmit la data de 07 septembrie

2011 de către Octavian Rusu.

În aceste circumstanțe, la 29 octombrie 2012 reclamanții au depus la

Inspecția Muncii cerere prealabilă, prin care au solicitat anularea procesului-

verbal nr.31/3 din 07 septembrie 2011 și a deciziei/răspunsului nr.P- 1018/12

din 10 august 2012 cu emiterea unei noi decizii de constatare a faptul producerii

accidentului de muncă mortal din 08 august 2011 în privința lui Valeriu

Prijilevschii, din vina ÎIP „Lumintehnica” SRL.

Prin răspunsul din 28 noiembrie 2012, recepționat de reclamanți la data de

28 februarie 2013 Inspecția Muncii i-a informat că asupra faptelor invocate în

cererea prealabilă s-a expus în răspunsurile anterioare.

Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia consideră că în cadrul cercetării

inițiale de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Chișinău, prin procesul-

verbal de cercetare a accidentului de muncă mortal nr.31/3 din

07 septembrie 2011 și a celei suplimentare, efectuată de Inspecția Muncii a

Republicii Moldova nu au fost elucidate toate circumstanțele accidentului de

muncă și încălcările admise din partea angajatorului ÎIP „Lumintehnica” SRL, și

anume: Transferul salariatului Valeriu Prijilevschii, în baza Ordinului nr.9/1-RU

din 01 aprilie 2010 din funcția de reglor în secția scule, șanțare și vopsire în

2

funcția de lăcăuș în secția adminsitrativ-gospodărească, a avut loc cu încălcarea

de către angajator a prevederilor art.74 alin. (1-3), art.86 alin. (1) lit. d) și x) ale

Codului muncii.

Astfel, în condițiile nulității ordinului de transfer al salariatului, transferul

nu se consideră a fi efectuat de către angajator, respectiv, Valeriu Prijilevschii

se presupune că era angajat în continuare în funcția de reglor categoria V în

secția scule, șanțare și vopsire, adică secția în care a avut loc accidentul de

muncă mortal. Prin urmare, eronat și incorect s-a stabilit de către Inspectoratul

Teritorial de Muncă Chișinău faptul că Valeriu Prijilevschii a părăsit locul său

de muncă, intrând în secția de vopsire și din motive necunoscute a început să se

urce pe scara rezemată de camera de uscat, prin ce a încălcat pct.2.4 din

Instrucțiunea de protecție a sănătății și securității muncii pentru lăcătuș. Or, un

alt ordin cu privire la interzicerea aflării personalului în secția de vopsire nu a

fost emis și nici nu a existat.

Reclamanții au susținut că Inspectoratul Teritorial de Muncă Chișinău și

Inspecția Muncii nu au cercetat și alte aspecte importante precum: transferul din

01 aprilie 2010 nu a fost consemnat în Carnetul de muncă al lui Valeriu

Prijilevschii și nici alte înscrieri nu au fost efectuate după data de 04 iulie 2009,

în afară de ultima mențiune din 18 august 2011 cu privire la rezilierea

contractului individual de muncă în legătură cu decesul salariatului, în baza

art.82 lit.a) Codul muncii; nu au fost luate explicații de la Iurie Tcaciuc, care

conform ordinului 9/1-RU din 01 aprilie 2010 era obligat să țină cont de

recomandările CEMV.

În această ordine de idei, reclamanții au invocat că la cercetarea

accidentului de muncă din 07 septembrie 2011 de către Inspectoratul Teritorial

de Muncă Chișinău și Inspecția Muncii a Republicii Moldova nu au fost stabilite

toate circumstanțele importante pentru elucidarea justă a cauzei producerii

accidentului, fiind admise mai multe erori privind stabilirea vinovăției

salariatului de comiterea acestuia, fapt ce servește temei de anulare a

procesului-verbal nr.31/3 din 07 septembrie 2011 și a deciziei/răspunsului

nr.P-1018/12 din 10 august 2012.

Astfel, prin cercetarea unilaterală, neobiectivă și emiterea unor decizii

neargumentate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Chișinău și Inspecția

Muncii a Republicii Moldova s-a încălcat dreptul la un proces echitabil,

prevăzut de art.6 CEDO.

Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia au solicitat anularea procesului

- verbal nr.31/3 din 07 septembrie 2011, privind cercetarea accidentului de

muncă mortal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Chișinău

(inspectorul de muncă Octavian Rusu) și a deciziei/răspunsului nr.P-1018/12 din

10 august 2012, eliberat de Inspecția Muncii a Republicii Moldova, constatarea

faptului producerii accidentului de muncă mortal din 08 august 2011 în privința

lui Valeriu Prijilevschi din vina ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M., acțiunile și

inacțiunile căreia au dus la producerea accidentului de muncă și încasarea de la

ÎIP „Lumintehnica” SRL a indemnizației unice luându-se la bază salariul mediu

anual al decedatului Valeriu Prijilevschi, înmulțit la numărul anilor compleți pe

care acesta nu i-a trait până la vârsta de 62 de ani, conform art.18 alin.(2) al

Legii nr. 186 din 10 iulie 2008 securității și sănătății în muncă.

La 06 iunie 2014 și ulterior la 28 iunie 2016 Iurii Prijilevschii și Stepanida

Prijilevscaia au depus cereri de completare a acțiunii civile astfel, ultimile

3

solicitări fiind anularea procesului - verbal nr.31/3 din 07 septembrie 2011 al

Inspectoratului Teritorial de Muncă Chișinău și a deciziei/răspunsului

nr.P-1018/12 din 10 august 2012, eliberată de Inspecția Muncii a Republicii

Moldova cu emiterea unei hotărâri de constatare a faptului producerii

accidentului de muncă mortal din 08 august 2011, în privința lui Valeriu

Prijilevschi din vina ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M., acțiunile și inacțiunile

căreia au dus la producerea accidentului de muncă; încasarea de la

ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M. a indemnizației unice în sumă de 257 437,8

de lei; constatarea acțiunilor ilegale ale ÎIP „Lumintehnica” SRL la emiterea

ordinului de transfer în privința lui Valeriu Prijilevschii nr.9/1-RU din data de

01 aprilie 2010 și anularea ordinului nr.9/1-RU din data de 01 aprilie 2010

(vol.I, f.d.103-105, 144-146).

Prin hotărârea din 27 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins acțiunea în partea anulării procesului-verbal nr.31/3 din

07 septembrie 2011 și a deciziei/răspunsului nr.P-1018/12 din 10 august 2012,

constatării faptului producerii accidentului de muncă mortal din 08 august 2011 în

privința lui Valeriu Prijilevschi din vina ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M.,

încasarea indemnizației unice în sumă de 257437,8 de lei, ca fiind depusă cu

încălcarea termenului de prescripție și s-a admis în partea pretenției privind

anularea ordinului ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M. nr.9/1-RU din data de

01 aprilie 2010.

S-a anulat ordinul ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M de transfer în privința lui

Valeriu Prijilevschi nr.9/1-RU din 01 aprilie 2010 (vol.II, f.d.38-44).

La 23 ianuarie 2019, Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia

reprezentați de avocatul Cebanaș Alexandru au declarat apel împotriva hotărârii

din 27 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani solicitând admiterea

cererii de apel, casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea în care a fost

respinsă acțiunea, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii (vol.II, f.d.37).

Prin decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia reprezentați de

avocatul Cebanaș Alexandru împotriva hotărârii din 27 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.123, Vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

aplicat normele legale relevante circumstanțelor cauzei, a dat apreciere completă

obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces.

Astfel, prima instanță just a ajuns la concluzia că decizia/răspunsul

nr.P-1018/12 din 10 august 2012 nu constituie obiect de examinare în

contencios administrativ și corect a respins pretenția de anulare a acesteia.

Or, răspunsul Inspecției Muncii nr.P-1018/12 din 10 august 2012 nu

produce efecte juridice, ci doar denotă opinia și punctul de vedere al autorității

publice asupra circumstanțelor invocate de apelanți în cererea din 03 iulie 2012.

La fel, justă este și concluzia instanței de fond de respingere a pretenției

privind anularea procesului- verbal nr.31/3 din 07 septembrie 2011 și pretențiile

subsecvente ale acesteia, constatarea faptului producerii accidentului de muncă

mortal din 08 august 2011, în privința lui Valeriu Prijilevschi din vina

ÎIP „Lumintehnica” SRL a S.O.M., acțiunile și inacțiunile căreia au dus la

4

producerea accidentului de muncă; încasarea indemnizației unice în sumă de

257 437,8 de lei, ca fiind depusă tardiv.

Totodată, instanța de apel a precizat că instanța de fond în mod legal a

concluzionat asupra ilegalității ordinului nr.9/1-RU din data de 01 aprilie 2010,

or, acesta a fost emis în lipsa acordului salariatului, iar legea stabilește acest

fapt ca condiție întemeiată pentru anularea actului de transfer.

Or, angajatorul nu a prezentat probe care ar demonstra legalitatea

transferării salariatului Valeriu Prijilevschi, din funcția de reglor în secția scule,

ștanțare și vopsire în funcția de lăcătuș-instalator în secția administrativ-

gospodărească.

Din considerentele menționate și având în vedere că hotărârea primei instanțe

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către apelanți și

reprezentantul acestora sînt neîntemeiate, instanța de apel a ajuns la concluzia de a

respinge apelul și de a menține hotărârea din 27 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

La 06 martie 2020 Iurii Prijilevschii și Stepanida Prijilevscaia au declarat

recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii din

27 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi

decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. Totodată, au solicitat

repunerea în termen a pretenției care a fost respinsă ca tardivă, dacă instanța va

ajunge la concluzia că a fost depusa cu depășirea termenului de prescripție.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au indicat că nu sunt de acord cu

decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, deoarece la emiterea

acestea instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

La fel, au susținut că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Recurenții au menționat că nu pot fi reținute alegațiile intimaților și poziția

instanței de apel că a fost omis termenul de prescripție de depunere a acțiunii în

instanța de judecată, deoarece conform art. 17 alin. (1) lit. a) și b) al Legii nr. 793

din 10 februarie 2000 contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită

anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptuli pretins poate fi înaintată

în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge

de la: a) dat primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de

soluționare a unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau

data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri.

Astfel, recurenții au relevat că la caz, termenul de 30 de zile a început să

curgă de la data primirii răspunsului, adică din moment ce a fost recepționat

răspunsul 1a cererea prealabilă din 29 octombrie 2012, mai exact de la data de

29 martie 2013. Cererea de chemare în judecată a fost depusă la 19 martie 2013,

respectiv, cu respectarea termenului de 30 de zile de depunere a acțiunii de la

primirea răspunsului la cererea prealabilă,

În caz contrar, instanța de fond trebuia să specifice expres că termenul de

contestare este de 30 de zile de la expirarea celor 30 de zile acordate pentru a da

răspuns la cererea prealabilă. Ori, trebuia să fie specificat care este termenul de

contestare în cazul când parvine răspunsul la cererea prealabilă după expirarea

termenului de 30 de zile de la expirarea primelor 30 de zile de la depunerea cererii

prealabile.

5

Prin urmare, termenele alternative stabilite de legiuitor nu trebuie interpretate

în detrimentul reclamanților, or, astfel se încalcă accesul liber la justiție.

Cu referire la pretenția privind achitarea îndemnizației unice, recurenții au

subliniat că conform art. 18 alin. (5) al Legii nr. 186 din 10 iulie 2008 securității și

sănătății în muncă, indemnizația unică se plătește persoanelor care au dreptul la

aceasta de către unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru

boala profesională, în modul stabilit de Guvern. Conform alin. (6) al aceluiași

articol în cazul în care unitatea nu dispune de mijloacele respective, plata

indemnizației unice se efectuează, în baza hotărârii instanței judecătorești, din

contul oricăror bunuri sau mijloace ale unității.

Conform pct. 6 al Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi,

organizații și instituții a indemnizației unice pentru pierderea capacităcii de muncă

sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecțiuni

profesionale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 11 august 1993, în

cazul când decesul angajatului a survenit în urma unui accident de muncă sau unei

afecțiuni profesionale, primesc indemnizația unică în părți egale persoanele care, în

conformitate cu legislația în vigoare, beneficiază de dreptul la repararea

prejudiciului cauzat. Dacă persoanele menționate în prima parte a acestui punct nu

există, indemnizația unică se plătește în părți egale soției (soțului), copiilor și

părinților decedatului (decedatei), indiferent de vârstă, capacitatea lor de muncă și

de alte condiții.

Conform pct. 8 al Regulamentului sus-menționat, în cazul decesului

angajatului, survenit în urma unui accident de muncă sau unei afecțiuni

profesionale, cuantumul indemnizației unice pentru persoanele care beneficiază de

acest drept se stabilește în suma rezultată din înmulțirea salariului mediu anual al

celui decedat cu numărul de ani compleți pe care acesta nu i-a supravetuit până la

vârsta de șaizeci de ani, dar nu mai puțin de zece salarii medii anuale.

În același context pct. 9 al Regulamentului statuează că pentru calcularea

cuantumului indemnizației unice salariul mediu anual al accidentatului se

determină pe doi ani calendaristici premergători pierderii capacității de muncă ori

decesului în urma unui accident de muncă sau unei afecțiuni profesionale. Iar

pct.10 al aceluiași Regulament prescrie că, la determinarea salariului mediu anual

al angajatului, căruia i s-a stabilit pierderea capacității de muncă sau care a

decedat, pentru calcularea cuantumului indemnizației unice lunile în care

accidentatul nu a lucrat sau a lucrat un număr necomplet de zile din motive de

boală, concediere sau din alte motive, prevăzute de legislația în vigoare, se exclud

din calcul și se înlocuiesc cu alte luni imediat premergătoare.

Recurenții au relevat că Casa Națională de Asigurări Sociale în răspunsul

prezentat, a atenționat asupra necesității excluderii din calculul indemnizațiilor a

lunilor în care angajatul nu a lucrat sau a lucrat necomplet, și anume lunile

ianuarie, februarie și august 2011.

Astfel, examinând extrasul din cont 5/2009-/560 se constată că angajatul

Valeriu Prijilevschi în luna ianuarie 2011 (03 ianuarie 2011-06 ianuarie 2011),

februarie 2011 (07 februarie 2011-11 februarie 2011), august 2011

(08 august 2011-11 august 2011) s-a aflat în concediu de boală, prin urmare, lunile

respective urmează a fi excluse din calcul și înlocuite cu lunile mai, iunie, iulie

2009.

Luând în considerație că angajatul Valeriu Prijilevschi a decedat în urma

accidentului de muncă la data de 14 august 2011, perioada de decontare de doi ani

6

premergători decesului este de 01 mai 2009 – 01 august 2011 (cu execepția lunilor

ianuarie, februarie, august 2011).

Angajatul Valeriu Prijilevschi s-a născut la 27 decembrie 1963, a decedat la

27 decembrie 2011, urmând să ajungă la vârsta de 60 de ani la 27 decembrie 2023.

Prin urmare, nu a supraviețuit până la vârsta de 60 ani cu 12 ani compleți.

Coroborând prevederile enunțate, recurenții au menționat că urmează să se

încaseze îndemnizația unică în baza calculului: Salariu mediu anual ={(2063,02+

2500,00 + 2148,11 +1746,17+ 2000,00 + 2387,15 + 1857,17 + 2000,00 + 199,92 +

727,27 + 2000,00 + 1904,76) + (1273,70 + 2 926, 73 + 1052, 63 + 2000, 00 +

2000, 00 + 2050, 00 + 2000,00 + 2300, 00 + 2000, 00 + 2000, 00 + 2000, 00

+1769, 67)} lei /2 (ani) - 42 906, 3 lei / 2 ani - 21 453,15 lei.

Cuantumul indemnizației unice = 21 453,15 lei (salariul mediu anual) * 12

(ani compleți pe care angajatul nu i-a trăit până la vârsta de 60 de ani) = 257 437,8

de lei.

La 06 mai 2020 Inspectoratul de Stat al Muncii a depus referință împotriva

cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în

vigoare a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul

administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2),

la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Stepanida Prijilevscaia și Iurii

Prijilevschii în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ din cadrul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitatea cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

7

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității cererii de recurs

constă în verificarea faptului, dacă recursul se încadrează în cele prevăzute la

art.246 alin. (2) și 194 alin. (2) ale Codului administrativ.

În conformitate cu art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Conform art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, recursul se declară

inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit

la art.245 alin. (1).

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 63 alin. (1) din Codul administrativ, calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259–266

din Codul civil.

În conformitate cu art. 260 din Codul civil, termenul se instituie prin indicare

a unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și

sigur că se va produce.

Conform art. 261 alin. (1) și (2) din Codul civil, dacă începutul curgerii

termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe

parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.

Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile,

această zi se include în termen.

Conform art. 264 alin. (3) din Codul civil, dacă s-a stabilit că un anumit

termen durează până la o anumită zi, se prezumă că termenul include și ziua

respectivă.

Conform art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție

prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96–114.

Articolul 96 alin. (1) din Codul administrativ, prevede că notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al

costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată

obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, notificarea este

comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod.

Conform art.45 alin.(1) Codul administrativ, persoanele fizice participă la

procedura administrativă personal sau prin reprezentanții lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

8

Supreme de Justiție relevă că pe parcursul examinării cauzei Stepanida

Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii au fost reprezentați de către avocatul Alexandru

Cebanaș, care este o persoană abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu

privire la avocatură, să pledeze și să acționeze în numele clienților săi, să practice

dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte

în materie juridică clienții săi, fapt confirmat prin mandatele nr. 0236612 din

24 mai 2012 și nr. 0983823 din 30 martie 2017, anexate la materialele cauzei

(f.d.1, 193, Vol. I).

În afară de aceasta, din materialele cauzei rezultă că copia deciziei motivate

din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată avocatului

Alexandru Cebanaș, prin intermediul poștei electronice la 05 decembrie 2019

(f.d.141,Vol.II).

Mai mult, decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

publicată pe pagina web a instanței de apel la 02 decembrie 2019.

Recurenții Stepanida Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii au depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la

06 martie 2020 peste termenul legal prevăzut de art.245 Codul administrativ

(f.d.145-151,Vol.II).

Aici, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, deși Stepanida Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii au

anexat la recurs cererea nr. 2992 din 05 februarie 2020 depusă la Judecătoria

Chișinău, sediul Rîșcani cu mențiunea recepționării copiei deciziei instanței de apel

la 13 februarie 2020, instanța de recurs decelează că actele și lucrările cauzei atestă

cert că decizia instanței de apel a fost expediată reprezentantului acestora,

avocatului Alexandru Cebanaș, la 05 decembrie 2019, ora 14:40, prin intermediul

poștei electronice, la adresa electronică indicată în mandatul avocatului nr.0983823

din 30 martie 2017 XXXXXX (f.d.141, Vol. II).

Or, la materialele cauzei nu se atestă dovada încetării prestării serviciilor de

asistență juridică de către avocatul Alexandru Cebanaș în interesele Stepanidei

Prijilevscaia și ale lui Iurii Prijilevschii.

Sub acest, aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul

administrativ, reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor

judecătorești. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca

acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii

lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea

interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În

mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a

expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și

atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau

neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații

cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat

de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la

„Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au

stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că

transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu

poate primi e-mailuri.

Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la

materialele cauzei de către reprezentantul instanței de apel demonstrează

9

incontestabil că decizia din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

transmisă spre cunoștință reprezentantului recurenților Stepanida Prijilevscaia și

Iurii Prijilevschii, avocatului Alexandru Cebanaș și se încadrează în rigorile art. 96

alin. (1) din Codul administrativ.

Din aceste raționamente, instanța de recurs notează că faptul anexării de către

recurenți la recurs a cererii din 05 februarie 2020, care în opinia acestora ar

confirma recepționarea deciziei instanței de apel abia la 13 februarie 2020, nu

poate fi luat în considerare. Faptul că instanța de apel i-a informat pe recurenți prin

transmiterea unui mesaj electronic, corespunde scopului unei bune – administrări a

justiției, fiind urmărit interesul public al economiei de resurse financiare și

eficienței (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale nr. 8 din 26 aprilie 2018,

parag. 63 sau nr. 7 din 19 martie 2019, parag. 39).

Astfel, la caz, termenul de declarare a recursului a început să curgă la

06 decembrie 2019 și a expirat la 06 ianuarie 2020, iar recurenții Stepanida

Prijilevscaia, Iurii Prijilevschii și reprezentantul acestora avocatul Alexandru

Cebanaș au depus recursul la 06 martie 2020, mult prea târziu.

Suplimentar la cele expuse, având în vedere dovezile din dosar, instanța de

recurs subliniază că, instanța de apel a expediat în mod eficient decizia din

29 octombrie 2019, iar lipsa unor acțiuni concrete de a ataca hotărârile

judecătorești demonstrează că recurenții Stepanida Prijilevscaia, Iurii Prijilevschii

și reprezentantul acestora avocatul Alexandru Cebanaș nu au depus suficientă

diligență într-un timp rezonabil pentru a-și proteja drepturile (cauza Karakutsya

versus Ucraina, 16 februarie 2017, parag. 60, 61).

Instanța de judecată consideră că, nerespectarea termenului de declarare a

recursului a fost cauzat în întregime de comportamentul recurenților și al

reprezentantului acestora.

Conform art.47 alin.(3) Codul administrativ, culpa reprezentantului

împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Situații similare au fost deja examinate în hotărârile Popov versus Moldova

(nr. 2), (06 decembrie 2005, parag. 53), Melnic versus Moldova (14 noiembrie

2006, parag 40 și 41) sau Dacia SRL versus Moldova (18 martie 2008, parag. 77),

în care s-a constatat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea

termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele

judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 113 alin. (1) Cod de procedură civilă, dreptul de a

efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de

lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine

decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art.65 alin. (1) și (2) Codul administrativ, dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit

se atribuie reprezentatului.

Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea

impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care

aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Recurenții Stepanida Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii nu au înaintat o cerere,

prin prisma prevederilor art.65 alin. (1) și (2) Codul administrativ, cu privire la

repunerea recursului în termen și nici nu au prezentat instanței probe incontestabile

10

ce ar demonstra imposibilitatea îndeplinirii actului procedural în termenul prevăzut

de lege.

Din aceste motive recursul depus de către Stepanida Prijilevscaia și Iurii

Prijilevschii împotriva deciziei din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

urmează a fi declarat inadmisibil.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect

incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6

din Convenție.

Conform art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își

exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile

procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-

credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

Recurenții Stepanida Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii urmau să dea dovadă de

responsabilitate și atitudine activă, interesându-se de soarta și etapa procedurală la

care se află prezentul litigiu, în care au calitatea recurenți, pentru a depune în

termen recursul.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor și obligațiilor procedurale, prezumă

că partea trebuie la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și la intervale

rezonabile de timp să se intereseze despre decizia motivată a instanței de apel, întru

respectarea termenelor prevăzute de lege.

Contrar acestor prevederi legale, recurenții Stepanida Prijilevscaia și Iurii

Prijilevschii nu au depus diligența necesară, nu au întreprins acțiuni concrete de a

afla soarta dosarului din momentul primirii deciziei instanței de apel.

În acest sens este imperioasă jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a

reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție (cauza Ponomaryov v. Ucraina, 3236, hotărârea

din 03 aprilie 2008).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Stepanida Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii.

Conform art. 193, 230, 233 alin. (1) și (2), 244, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. d)

și art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Stepanida Prijilevscaia și Iurii Prijilevschii, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

11