3ra-590/19 — contestarea actului administrativ.

3ra-590/19 — contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-590/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Aviflor-GV”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aviflor-GV” împotriva

Inspectoratului de Stat al Muncii, Inspecția Teritorială de Muncă Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aviflor-GV”, s-a casat

hotărârea din 14 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a încetat

procesul din motiv că cauza nu urmează a fi examinată în procedură civilă

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2017, SRL „Aviflor-GV” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Stat al Muncii, Inspecția Teritorială de Muncă Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza deciziei de control nr. C-

2017-DEC-298 din 03 aprilie 2017 și a delegației de control nr. C-2017-DERL-298 din

03 aprilie 2017, Inspecția Teritorială de Muncă Chișinău a Inspectoratului de Stat al

Muncii a dispus efectuarea controlului inopinat la SRL „Aviflor-GV” asupra respectării

legislației muncii, securității și sănătății în muncă și a altor acte din domeniu, cu

delegarea inspectorilor Ilieș Andrei și Cojocaru Veaceslav pentru efectuarea

respectivului control. Potrivit actelor menționate, controlul urma să fie efectuat în

perioada 01 ianuarie 2016 – 03 aprilie 2017.

Conform art. 112 alin. (7) din Legea privind Inspectoratul de Stat al Muncii nr. 140

din 10 mai 2001, durata controlului nu trebuie să depășească 3 zile lucrătoare. La

necesitate, directorul Inspectoratului de Stat al Muncii sau adjuncții săi pot prelungi

durata acestuia.

1

Reieșind din prevederile art. 112 alin. (1) din aceeași Lege, controlul de stat asupra

respectării actelor legislative și a altor acte normative din domeniul muncii, securității și

sănătății în muncă se efectuează în baza deciziei și delegației de control emise de: a)

directorul Inspectoratului de Stat al Muncii; b) directorul adjunct al Inspectoratului de

Stat al Muncii; c) șeful inspecției teritoriale de muncă; d) șeful adjunct al inspecției

teritoriale de muncă.

Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea privind controlul

de stat asupra activității de întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012, care stipulează că,

Inspectorul va exercita drepturile specificate la alin. (1) doar în limitele competenței

sale administrative și doar în măsura în care acest lucru este cerut de lista de verificare

menționata în delegația de control, inspectorii Ilieș Andrei și Cojocaru Veaceslav,

depășindu-și competențele, au examinat actele SRL „Aviflor-GV” pentru perioada 01

ianuarie 2015 – 31 decembrie 2015, în rezultatul căruia a fost întocmit procesul-verbal

de control seria IM nr. C-2017-PV-298 din 03 aprilie 2017, prin care s-au depistat

încălcări ale legislației muncii, precum că angajatorul contrar prevederilor Hotărârii

Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010, modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 29 din

23 aprilie 2017, nu a respectat cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real,

precum și contrar prevederilor art. 119 alin. (1) din Codul muncii, la încetarea

contractului individual de muncă cu Ludmila Rotaru, nu a calculat și nu a achitat

acesteia compensația pentru concediul anual de odihnă nefolosit.

Totodată, prin procesul-verbal de control seria IM nr. C-2017-PV-298 din 03

aprilie 2017, a fost avertizată să lichideze încălcările nominalizate supra în termen de 20

de zile, cu efectuarea recalculării plății salariului Ludmilei Rotaru pentru perioada 02

ianuarie 2015 – 01 mai 2015, precum și calcularea și achitarea compensației pentru

concediul de odihnă anual nefolosit. Iar, în caz de neconformare la prevederile actelor

legislative și normative a încălcărilor menționate în pct. 1, și în termenii stabiliți, se va

întocmi proces-verbal cu privire la contravenție conform art. 349 alin. (1) din Codul

contravențional și se va sesiza Organul de licențiere (după caz) pentru a fi retrasă

(suspendată) licența de practicare a genului de activitate.

A reținut reclamanta, că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012,

organul de control este în drept să efectueze controlul asupra persoanei supuse

controlului doar în cazul în care legea stabilește procedura, durata controlului, precum și

dreptul organului de a efectua controlul în cazul și circumstanțele date. Organul de

control este în drept să efectueze controlul doar în privința aspectelor ce țin de

competența sa, stabilită expres de lege.

Iar, alin. (21) al art. 4 din Legea enunțată, stabilește că, au dreptul să inițieze și să

desfășoare controlul doar autoritățile/instituțiile publice stabilite în anexa la prezenta

lege, în limitele corespunzătoare.

La fel, din dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012, rezultă

că, în procesul efectuării controlului, inspectorul nu este în drept: a) să solicite și să

examineze documente și informații ce nu țin de competența sa și nu sunt relevante

obiectului controlului; b) să verifice aspecte care, conform legii, sunt obiectul

controlului altor organe de control sau nu sunt indicate în procesul-verbal și delegația de

control; c) să efectueze, în cazul controlului inopinat, controale în lipsa reprezentanților

persoanei supuse controlului, dacă există temeiuri de a considera că absența acestora

este nejustificată.

2

A notat, că inspectorii Inspecției Teritoriale de Muncă Chișinău a Inspectoratului

de Stat al Muncii au efectuat controlul cu depășirea atribuțiilor, adică a termenului

stabilit în delegația și decizia de control din 03 aprilie 2017, verificând în așa mod

aspecte în afara termenului stabilit.

Mai mult ca atât, controlul a fost efectuat fugitiv, în aceeași zi – 03 aprilie 2017, în

lipsa persoanei suspuse controlului, fără a fi informată referitor la drepturile și

obligațiile sale.

Pe lângă acestea, ilegal a fost obligată să recalculeze plata salariului Ludmilei

Rotaru pentru perioada 02 ianuarie 2015 – 01 mai 2015, precum și să calculeze și să

achite acesteia compensația pentru concediul de odihnă anual nefolosit, or, încă la data

eliberării acesteia din funcție - 01 noiembrie 2016, i-a fost achitată indemnizația pentru

concediul nefolosit în număr de 24 de zile lucrătoare în sumă de 1.572,17 lei.

A declarat că deja a efectuat recalculul plăților la salariul Ludmilei Rotaru pentru

perioada 02 ianuarie 2015 – 01 mai 2015, aceasta fiind telefonată de mai multe ori

pentru a se prezenta la sediul SRL „Aviflor-GV” pentru a-și ridica banii, după care au

fost stabilite întâlniri prin mun. Chișinău pentru ai fi transmise restanțele, însă din

motive necunoscute ultima se eschivează să primească sumele respective, din care

motive la 23 aprilie 2017, prin intermediul oficiului poștal, au fost expediați în adresa

Ludmilei Rotaru.

Afară de aceasta, a reiterat reclamanta că procesul – verbal de control din 03 aprilie

2017, a fost întocmit cu încălcarea procedurii, fără numerotarea paginilor, fără aplicarea

semnăturilor pe fiecare pagină și în lipsa semnăturii celui de al doilea inspector –

Cojocaru Veaceslav, care inclusiv a efectuat controlul, or, conform art. 28 alin. (3) din

Legea nr. 131 din 08 iunie 2012, procesul-verbal de control se întocmește în două

exemplare, iar în cazul constatării semnelor componenței de infracțiune – în trei

exemplare, se numerotează și se semnează pe fiecare pagină de toți inspectorii care au

efectuat controlul și de persoana supusă controlului. În cazul în care procesul-verbal de

control se întocmește în formă electronică, actul se semnează cu semnătură electronică

de către toți inspectorii și de către persoana supusă controlului.

La 25 aprilie 2017, s-a adresat cu cerere prealabilă către Inspectoratul de Stat al

Muncii, Inspecția Teritorială de Muncă Chișinău, înregistrată sub nr. 603, solicitând

anularea procesului-verbal de control seria IM nr. C-2017-PV-298 din 03 aprilie 2017,

însă nu a primit răspuns nici până în prezent.

În contextul expus, a cerut SRL „Aviflor-GV” admiterea acțiunii și anularea

procesului-verbal de control seria IM nr. C-2017-PV-298 din 03 aprilie 2017 întocmit

de către Inspecția Teritorială de Muncă Chișinău a Inspectoratului de Stat al Muncii,

precum și încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către SRL „Aviflor-GV”, s-a casat hotărârea din 14 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a încetat procesul din motiv că cauza nu

urmează a fi examinată în procedură civilă.

Instanța de apel și-a întemeiat decizia prin faptul că potrivit art. 3 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, în vigoare până la 01

aprilie 2019, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele

administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept

3

recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de: a) autoritățile

publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile

autorităților publice; c) funcționarii din structurile specificate la lit. a) și b).

Reieșind din prevederile art. 2 din aceeași Lege, prin act administrativ se înțelege -

manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual, din

partea unei autorități publice în vederea organizării executării sau executării în concret a

legii. Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul

administrativ, precum și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

La fel, a mai reținut instanța de apel, că potrivit art. 30 alin. (1), (11), (2), (3) și

(51) din Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător nr. 131 din 08

iunie 2012, persoana supusă controlului care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, prin delegația de control, decizia de prelungire a duratei controlului

sau prin procesul-verbal de control, prin acțiunile sau inacțiunile inspectorului este în

drept să le conteste, în tot sau în parte, prin depunerea la organul de control a unei cereri

prealabile de contestare, în formă scrisă. Procesul-verbal de control se contestă la

organul de control dacă acesta nu conține constatarea contravenției sau semne ale

componenței de infracțiune în condițiile art. 28 alin. (91). Cererea prealabilă de

contestare a delegației de control, a deciziei de prelungire a duratei controlului sau a

procesului-verbal de control în care nu sunt dispuse prescripții sau măsuri restrictive se

depune în termen de până la 30 de zile de la data în care persoanei supuse controlului i-a

fost sau trebuia să-i fie adusă la cunoștință delegația de control, decizia de prelungire a

duratei controlului sau, respectiv, procesul-verbal de control. Examinarea și emiterea

deciziei pe marginea cererii prealabile de contestare se realizează în termen de până la

10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii. În cazul în care se contestă prescripția sau

măsura restrictivă, examinarea și emiterea deciziei pe marginea cererii prealabile de

contestare se realizează în termenul stabilit în procesul-verbal de control pentru

executarea prescripției sau a măsurii restrictive, dar nu în mai mult de 10 zile lucrătoare

de la data depunerii cererii. Examinarea și emiterea deciziei pe marginea cererii

prealabile de contestare a măsurii restrictive de suspendare a activității agentului

economic se realizează în termen de până la 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.

Contestarea prescripției și a măsurilor restrictive sau a părții sancționatorii din procesul-

verbal de control suspendă efectul acestora doar în termenul și în limitele dispuse de

organul de control după depunerea cererii prealabile de contestare și doar la solicitarea

persoanei supuse controlului. Decizia cu privire la rezultatele examinării cererii

prealabile de contestare poate fi contestată în instanța de contencios administrativ în

termenele și în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr.793/2000,

cu excepția deciziei cu privire la rezultatele examinării cererii prealabile de contestare,

emisă în cazul prevăzut la art. 28 alin. (9).

Iar, conform art. 31 alin. (2) din aceeași Lege, nulitatea rezultatelor controlului se

stabilește, la cererea persoanei interesate, de către organul care a efectuat controlul sau

de către instanța de judecată.

În contextul expus, a concluzionat instanța de apel că procesul-verbal de control

seria IM nr. C-2017-PV-298 din 03 aprilie 2017 întocmit de către Inspecția Teritorială

de Muncă Chișinău a Inspectoratului de Stat al Muncii, nu poate constitui obiect de

examinare în contenciosul administrativ, fiind exceptat de la controlul judecătoresc prin

prisma art. 4 lit. f) din Legea contenciosului administrativ, deoarece reprezintă un act

preparatoriu, neproducând careva consecințe juridice pentru reclamantă, având în

4

vedere că prin acesta au fost depistate încălcări ale legislației muncii comise de către

SRL „Aviflor-GV”, ultima fiind doar avertizată să lichideze respectivele abateri în

termen de 20 de zile, iar în caz de neconformare, în termenii stabiliți, pe viitor se va

întocmi proces-verbal cu privire la contravenție conform art. 349 alin. (1) din Codul

contravențional și se va sesiza Organul de licențiere (după caz) pentru a fi retrasă

(suspendată) licența de practicare a genului de activitate.

Or, reieșind din prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, în vigoare până la 01 aprilie 2019, actele pregătitoare sau operațiunile

administrative și tehnico-materiale, care au stat la baza emiterii actului administrativ

contestat, nu pot constitui desinestătător obiect al acțiunii în contenciosul administrativ,

deoarece nu produc efecte juridice prin ele însele.

A precizat instanța de apel că la cazul speței nu se atestă act administrativ, prin

care ar fi fost vătămat vreun drept al SRL „Aviflor-GV” recunoscut de lege.

La 19 martie 2019, SRL „Aviflor-GV” a depus recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului SRL „Aviflor-GV” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 08 aprilie 2019, în adresa Inspectoratului de Stat al Muncii, Inspecția Teritorială

de Muncă Chișinău a fost expediată copia recursului depus de către SRL „Aviflor-GV”,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 24 aprilie 2019, Inspectoratul de Stat al Muncii a depus referință, solicitând să

fie declarat inadmisibil recursul depus de către SRL „Aviflor-GV”, cu menținerea

deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, pe care o consideră legală și

întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate circumstanțele, care

au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă

suportului probatoriu al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de către SRL „Aviflor-GV” este

inadmisibil, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare

Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie

2018, fapt ce rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosului administrativ

se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva

deciziilor pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile

5

pronunțate de curțile de apel, în cauzele de contencios administrativ, vor fi verificate

prin prisma normelor în vigoare până la intrarea in vigoare a Codului administrativ, și

respectiv încă valabile la momentul depunerii cererii de recurs.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată în adresa SRL „Aviflor-GV” la 21 ianuarie 2019,

recepționată de către recurentă la 22 ianuarie 2019 (f.d. 126, 137).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 19 martie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

6

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către SRL „Aviflor-GV”,

completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență,

sunt similare celor invocate în cererea de apel și explicațiilor date de către

reprezentantul acesteia în cadrul ședinței instanței de apel, asupra cărora Curtea de Apel

Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 97-104, 117-118).

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând

în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea sa

de recurs, formulată în memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-

se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

depus, deoarece SRL „Aviflor-GV” nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de către

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de depunere a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

7

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul depus de către SRL „Aviflor-

GV” nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce SRL „Aviflor-GV” a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93

din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii

din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a declara recursul depus de către SRL „Aviflor-GV” împotriva deciziei din

19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 433 lit. a)

și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aviflor-GV”

împotriva deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

8