3ra-159/20 — contestarea actului administrativ

3ra-159/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-159/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Ciobanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al

Poliției, reprezentat de Ala Furtună,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Corneliu Sajin împotriva Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne, Casei Naționale de Asigurări Sociale și

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recalcularea pensiei și repararea

prejudiciului,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile depuse de Corneliu Sajin, reprezentat de avocatul Rostislav

Parasii, și Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

împotriva hotărârii din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin

care s-a admis parțial acțiunea,

constată:

La 08 iulie 2016, Corneliu Sajin, reprezentat de avocatul Valeriu Pelin, a

depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne (în

continuare IGP al MAI) și Ministerului Afacerilor Interne (în continuare MAI) cu

privire la recalcularea pensiei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, a satisfăcut serviciul

în organele Afacerilor Interne mai mult de 22 ani și 6 luni, în grad de locotenent-

colonel de poliție, ofițer principal de investigații a Secției nr. 1 a Direcției nr. 2 al

IGP al MAI.

Prin ordinul IGP al MAI nr. 127ef. din 11 martie 2016 a încetat serviciul și

contractul individual de muncă, conform articolului 47 alin. (1) lit. c) din Legea cu

privire la activitatea poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012,

pentru împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu dreptul de a

primi pensie pe linia MAI.

Însă, la calcularea salariului din care urma să-i fie calculată pensia nu au fost

luate în calcul toate sumele și nu s-a ținut cont că:

1

-în perioada anilor 2015-2016 a fost atras la îndeplinirea misiunilor speciale,

pentru care lucrat mai multe ore peste normele stabilite, care conform legislației

trebuie să fie plătite cu aplicarea coeficienților;

-nu i s-au acordat concedii anuale obligatorii, pentru care trebuia să

primească compensație bănească în mărime de 3 salarii lunare;

-nu i-a fost achitată indemnizația lunară în mărime de 30% la salariu lunar,

conform art. 17 din Legea privind prevenirea și combaterea criminalității

organizate nr. 50 din 22 martie 2012, pentru perioada 22 martie 2012 (data intrării

în vigoare a legii) până la demisionare.

În opinia reclamantului, aceste sume urmau a fi incluse în salariu pentru

calcularea pensiei.

La fel, nu i-a fost achitată compensația bănească pentru echipamentul care nu

l-a primit din vina administrației și utilizarea hainelor civile pentru îndeplinirea

obligațiunilor de serviciu-operative.

În legătură cu calcularea incorectă a sumei din care urmează să-i fie stabilită

pensia, s-a adresat către IGP al MAI cu cerere prealabilă, însă aceasta a fost

respinsă.

Reclamantul Corneliu Sajin, reprezentat de avocatul Valeriu Pelin, a solicitat:

sume:

-pentru perioada anilor 2015-2016 să fie calculat și inclus în calcularea

pensiei adaosul la salariu pentru îndeplinirea misiunilor speciale;

-compensația bănească în mărime de 3 salarii lunare pentru concediile anuale

obligatorii, care nu i-au fost acordate;

-indemnizația lunară în mărime de 30% la salariu lunar, începând cu 22

martie 2012, conform art. 17 din Legea privind prevenirea si combaterea

criminalității organizate nr. 50 din 22 martie 2012;

administrației și utilizarea hainelor civile pentru îndeplinirea obligațiunilor de

serviciu-operative;

La 07 decembrie 2016, reclamantul Corneliu Sajin a depus cerere de

concretizare a cerințelor (vol. I, f.d. 103-106, 145-148)

În motivarea cererii de concretizare a invocat că, în perioada anilor 2015-2016

a fost atras la îndeplinirea misiunilor speciale. În legătură cu acest fapt a lucrat

suplimentar mai multe ore peste normele stabilite, care trebuie plătite cu aplicarea

coeficientului de 1,5.

Având în vedere că a lucrat peste 449 de ore de lucru, cu achitarea a câte 50

de lei per oră, pentru serviciul suplimentar peste normele de lucru trebuie să-i fie

achitată suma de 22 450 de lei (449 ore x 50 de lei).

Totodată, nu i-au fost acordate concediile anuale obligatorii, pentru care

trebuie să primească compensație bănească în mărime de 4 salarii lunare, care

conform legislației se include în calcularea pensiei.

Compensația bănească pentru concediile nefolosite pentru anii 1998, 1999,

2000 și 2001 constituie suma de 86 917,95 de lei, care la fel trebuie să-i fie

achitată.

La fel, în baza art. 17 din Legea nr. 50 din 22 martie 2012, angajatorul trebuia

să-i achite indemnizație lunară în mărime de 30% la salariu pentru o perioadă de

2

48 de luni (22 martie 2012 – 11 martie 2016), ceea ce constituie suma de 96 480 de

lei (6 700 de lei x 30% = 2 010 de lei lunar x 48 de luni = 96 480 de lei).

Sumele sus-indicate urmau a fi incluse în salariu pentru calcularea pensiei.

Salariul din care trebuia să-i fie calculată pensia este de 10 580,84 de lei (6 700 de

lei + 2 010 de lei (30%) + 1 870,84 de lei (22 450 de lei / 12 luni = 1 870,84 de

lei).

Reieșind din aceste circumstanțe, reclamantul a opinat că trebuia să-i fie

stabilită pensia lunară în mărime de 5 290,42 de lei (10 580,84 de lei (salariul din

care trebuie stabilită pensia) x 50% (stagiu)).

Succesiv, a concretizat că compensația bănească pentru echipamentul

neprimit din vina administrației și utilizarea hainelor civile pentru îndeplinirea

obligațiunilor de serviciu-operative constituie 10 000 de lei.

Reclamantul Corneliu Sajin a solicitat prin cererea concretizată:

sume:

- pentru perioada anilor 2015-2016 să fie calculat și inclus în calcularea

pensiei adaosul la salariu pentru îndeplinirea misiunilor speciale în sumă

de 22 450 de lei;

- compensația bănească în mărime de 3 salarii lunare pentru concediile

anuale obligatorii care i s-au acordat (1998-2001) în sumă de 86 917,95 de

lei;

- indemnizația lunară în mărime de 30% la salariu lunar, conform art. 17

din Legea nr. 50 din 22 martie 2012, începând cu 22 martie 2012, în sumă

de 96 480 de lei;

sumă de 5 290,42 de lei lunar, din momentul concedierii;

echipamentul neprimit din vina administrației și utilizarea hainelor civile pentru

îndeplinirea obligațiunilor de serviciu-operative (vol. I, f.d. 103-106).

La 21 iunie 2017, Corneliu Sajin, reprezentat de avocatul Rostislav Parasii a

depus cerere de concretizare a temeiurilor acțiunii, indicând în calitate de

intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale (vol. I, f.d. 180-182,

239).

În motivarea cererii de concretizare a invocat prevederile art. 95 alin. (1)-(2),

100 alin. (1), 104 și 157 alin. (1)-(2) din Codul muncii; art. 36 din Legea cu privire

la activitatea poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012; pct. 3, 4,

8 și 32 din Regulamentul privind munca prestată peste durata normală a timpului

de muncă de către angajații Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul

Ministerului Afacerilor Interne; pct. 131, 132, 134 din Regulamentul cu privire la

modul de stabilire și achitare a drepturilor salariate, sporurilor, indemnizațiilor și

compensațiilor angajaților cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne,

aprobat prin ordinul MAI nr. 168 din 17 iunie 2015; art. 14 lit. a), 44 alin. (1) și

(2), 48 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993.

Reprezentantul reclamantului a relevat că potrivit scrisorii Inspectoratului

Național de Investigații nr. INI/8/20/16 din 05 mai 2016, în perioada 01 ianuarie

2015 – 11 martie 2016 Corneliu Sajin a fost antrenat în mai multe evenimente și a

3

prestat muncă suplimentară în baza dispozițiilor IGP și planurilor INI, însă nu a

fost remunerat pentru această muncă prestată conform prevederilor legale.

Prin urmare, plățile pentru munca suplimentară prestată de Corneliu Sajin

urmează a fi incluse în solda bănească din care și a fost stabilită mărimea pensiei.

Prin încheierea protocolară din 21 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a atras în proces Casa Națională de Asigurări Sociale în calitate de

intervenient accesoriu (vol. I, f.d. 239).

La 26 septembrie 2017, Corneliu Sajin, reprezentat de avocatul Rostislav

Parasii a depus cerere de concretizare a pretențiilor, în care a indicat că își

formulează pretențiile împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, Casei Naționale de Asigurări sociale și Ministerului Afacerilor

Interne, solicitând:

suplimentar;

art. 17 din Legea nr. 50 din 22 martie 2012 în mărime de 30% din salariul de

funcție și obligarea IGP al MAI să-i calculeze și achite salariul;

nefolosit pentru anii 1998-2002;

includerea sumelor menționate supra;

5 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral (vol. I, f.d. 215, 241).

Prin hotărârea din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

s-a admis parțial acțiunea depusă de Corneliu Sajin.

S-a obligat IGP al MAI să efectueze calcularea salariului pentru calcularea

pensiei pentru limita de vârstă a lui Corneliu Sajin, cu calcularea și includerea

inclusiv:

a) pentru perioada anilor 2015-2016 adaosul la salariu pentru îndeplinirea

misiunilor speciale;

b) compensația bănească în mărime de 3 salarii medii lunare pentru

concediile anuale obligatorii nefolosite pentru anii 1998-2001.

În rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate (vol. II, f.d. 1, 8-15).

Prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au admis

apelurile declarate de IGP al MAI și Corneliu Sajin, inclusiv din alte motive și s-a

casat hotărârea din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată

(vol. II, f.d. 60, 61-76).

În motivarea soluției instanța de apel a reținut inter alia că, prima instanță

trebuia să atribuie Casei Naționale de Asigurări Sociale calitate procesuală de

pârât, după cum reiese din solicitările reclamantului expuse în cererea de

concretizare a pretențiilor.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis parțial acțiunea depusă de Corneliu Sajin.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției al MAI să efectueze recalcularea

salariului pentru calcularea pensiei de vârstă a lui Corneliu Sajin, cu calcularea și

includerea, inclusiv, pentru perioada anilor 2015-2016 a adaosului la salariu pentru

îndeplinirea misiunilor speciale, precum și calcularea și includerea compensației

4

bănești în mărime de 3 salarii lunare pentru concediile anuale obligatorii nefolosite

pentru anii 1998-2001.

În rest pretențiile s-au respins ca fiind nefondate (vol. II, f.d. 100, 110-125).

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile depuse de Corneliu Sajin, reprezentat de avocatul Rostislav Parasii și

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, reprezentat de

Ala Furtună împotriva hotărârii din 12 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (vol. II, f.d. 171, 172-194).

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, prin scrisoarea

nr. INI/8/20/16 din 05 mai 2016 se confirmă faptul că, în perioada 01 ianuarie

2015 – 11 martie 2016 Corneliu Sajin a fost antrenat în mai multe evenimente și a

prestat muncă suplimentară în baza dispozițiilor IGP și planurilor INI, însă nu a

fost remunerat pentru aceasta muncă prestată conform prevederilor legale (vol. I,

f.d. 27-29, 49).

La rândul său, IGP al MAI nu a probat faptul că, orele suplimentare prestate

de Corneliu Sajin, menționate în scrisoarea nr. INI/8/20/16 din 05 mai 2016 au fost

achitate reclamantului.

Totodată, din scrisoarea Inspectoratului General al Poliției nr. 1290 din 25

martie 2016 instanța de apel a constatat că, angajatorul dispune de informația

privind concediile anuale de odihnă începând doar cu anul 2003, iar cu privire la

perioada 1998-2002 nu deține informații.

Reieșind din culpa angajatorului în evidența neconformă a timpului de muncă

și de odihnă (concediilor) a salariatului Corneliu Sajin, și anume că nu a păstrat

aceste date, IGP al MAI trebuie să-i achite compensația bănească în mărime de 3

salarii lunare pentru concediile anuale obligatorii nefolosite pentru anii 1998-2001.

La 28 noiembrie 2019, IGP al MAI, reprezentat de Ala Furtună a depus la

Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 202-205).

Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că, salarizarea lui

Corneliu Sajin s-a efectuat în strictă conformitate cu Legea nr. 355-XVI din 23

decembrie 2005, Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 și ordinul MAI

nr. 152 din 05 martie 2013.

Instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că, potrivit legislației, pentru

munca suplimentară polițistul beneficiază, la alegere, de remunerare suplimentară

sau de timp de odihnă suplimentar în modul stabilit.

Potrivit ordinului MAI nr. 158 din 08 iunie 2015 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului privind munca prestata peste durata normală a timpului de muncă

de către angajații Ministerului Afacerilor Interne”, nu mai târziu de 72 de ore

angajatorul emite ordin de atragere la muncă peste durata normală a timpului de

muncă, cu înaintarea tabelelor de pontaj.

În privința intimatului, Direcției finanțe a IGP al MAI nu au fost prezentate

aceste tabele de pontaj privind orele suplimentare.

În media lunară a recompenselor, plăților, sporurilor și suplimentelor se

includ doar plățile acordate permanent. Respectiv, instanțele inferioare în mod

eronat au dispus recalcularea salariului pentru calcularea pensiei în baza art. 44 din

Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne nr. l544 din 23 iunie 1993 și Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 28 februarie 1994.

5

Este eronată și concluzia precum că, intimatul urmează a fi remunerat pentru

antrenarea sa în mai multe evenimente (misiunile speciale) și muncă suplimentară

efectuată în baza dispozițiilor IGP al MAI, pentru perioada anilor 2015-2016. Or,

Corneliu Sajin a deținut funcția de ofițer de investigații, ceea ce presupune

nemijlocit activitatea specială de investigații conform Legii nr. 59 din 29 martie

speciale, iar concluziile instanțelor inferioare contravin prevederilor art. l alin. (l) și

art. 6 din Legea nr. 59 din 29 martie 2012 și art. 95 alin. (2), art. 96 alin. (2)-(4),

art. 98 alin. (3) și art. 99 alin. (l) din Codul muncii.

Neîntemeiat a fost admis și capătul de cerere cu privire la compensația pentru

concediu nefolosit, deoarece la 04 mai 2016 IGP al MAI și-a onorat obligațiunile,

transferând la contul bancar al lui Corneliu Sajin compensația bănească pentru

concediile neutilizate în mărime de 86 917,95 de lei.

IGP al MAI, reprezentat de Ala Furtună a solicitat Curții Supreme de Justiție

admiterea recursului, casarea deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și emiterea unei decizii noi, prin care să fie respinsă integral acțiunea

depusă de Corneliu Sajin.

La 11 decembrie 2019, în adresa intimaților Corneliu Sajin și MAI a fost

expediată pentru notificare copia recursului motivat depus de IGP al MAI,

reprezentat de Ala Furtună împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău (vol. II, f.d. 231).

Conform adeverinței f.20 a Oficiului Poștal Chișinău-12, Corneliu Sajin nu a

recepționat corespondența expediată de Curtea Supremă de Justiție

(DS2035903986AS) din motiv că este plecat (vol. II, f.d. 233).

Fiindu-i notificată copia recursului motivat, fapt confirmat prin avizul de

recepție a corespondenței DS2035903987AS, intimatul MAI nu au făcut uz de

dreptul său procedural de a depune referință la recurs.

Efectuând controlul judiciar al hotărârii contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul de admisibilitate al completului specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea

nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs, cu referire la termenul de depunere a recursului, reține că, în

sensul articolului 246 din Codul administrativ, (1) Curtea Supremă de Justiție

6

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan vs Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a recursului va fi efectuată și

analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod particular, dreptul

de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer vs Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, § 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 246 din Codul administrativ, completul de

admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui

obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată

în termen.

Obiectul prezentului recurs se referă la decizia din 16 octombrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, emisă ca instanță de apel, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 244 alin. (1) din Codul administrativ.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în sensul art. 245 din Codul

administrativ, (1) recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună

cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Conform articolului 63 din Codul administrativ, (1) calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

din Codul civil. (2) Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar

pentru o anumită perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei,

chiar și atunci cînd aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită

prin lege.

La rândul său, articolul 261 din Codul civil (articolul 385 în redacția actuală a

Codului civil) prescrie în alin. (1) că, dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,

atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la

calcularea termenului.

7

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard vs Franta,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa vs România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence

vs Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult ca atât, CtEDO a statuat că, în cazul în

care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov vs Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece decizia

Curții de Apel Chișinău datează cu 16 octombrie 2019 și motivată a fost notificată

IGP al MAI la 21 noiembrie 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție a

corespondenței DS2035830167AS (vol. II, f.d. 198), iar recursul motivat a fost depus

la 28 noiembrie 2019 (vol. II, f.d. 202).

Verificând, în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ,

dacă cererea de recurs corespunde exigențelor legale de formă și conținut,

completul de admisibilitate reține că prin prisma articolului 233 alin. (2) din Codul

administrativ, cererea de recurs trebuie să fie semnată de recurent sau de

reprezentantul lui legal ori împuternicit.

La caz, completul constată că recursul depus de IGP al MAI a fost semnat

olograf de reprezentantul Ala Furtună, în baza procurii nr. 34/2-165 din 27

noiembrie 2019 (vol. II, f.d. 206).

În atare circumstanțe, se ajunge la concluzia că, în speță, au fost respectate

prevederile articolului 246 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ coroborat cu

articolul 233 alin. (2).

Succesiv, completul menționează că, deoarece fondul cauzei a fost examinat

prin prisma Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000

și prevederilor din Codul de procedură civilă, instanța de recursului se va conduce

tot de aceste prevederi.

Examinând temeiurile recursului depus de IGP al MAI, reprezentat de Ala

Furtună, în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul de

admisibilitate al completului specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

8

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, recursul

împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza recursului

depus de IGP al MAI, reprezentat de Ala Furtună, rezultă că acesta nu a evidențiat

memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs îngăduite de lege,

sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii atacate. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor argumentelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre

neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că argumentele invocate în recurs,

după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar procedurii de apel și

nu se regăsesc în procedura recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja

supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130

din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin

urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului, deoarece IGP al MAI, reprezentat de Ala Furtună, nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului și reprezentantului

acestuia cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale

de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că, în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație

cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în

dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de

admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson vs Olanda, 26 martie

1996, § 67).

La acest capitol completul de admisibilitate al instanței de recurs reține că

recursul depus de IGP al MAI, reprezentat de Ala Furtună, nu s-a bazat exclusiv

pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespund cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

9

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

recursul a fost depus după ce IGP al MAI a avut posibilitatea de a fi auzit de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis cauza „Levages Prestations Services” vs

Franța, cererea nr. 21920/93 din 25 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

În astfel de circumstanțe, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de IGP al MAI, reprezentat de

Ala Furtună,.

Conform art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și în

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției, reprezentat de Ala

Furtună se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

10