2ra-696/20 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infractiune

Dosarul nr. 2ra-696/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. M. Murguleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Paziniuc și Emilia Moscaliuc

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Paziniuc și Emiliei

Moscaliuc împotriva lui Serghei Vacarciuc cu privire la repararea prejudiciului

cauzat prin infracțiune

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Natalia Paziniuc și Emilia Moscaliuc și menținută

hotărârea din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin care

acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 29 mai 2017, Natalia Paziniuc și Emilia Moscaliuc au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Serghei Vacarciuc cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

În motivarea acțiunii au invocat că prin sentința din 26 ianuarie 2006 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, Serghei Vacarciuc a fost condamnat în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la patru ani închisoare cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de un an, art. 266 Cod penal la un an

închisoare, art. 325 alin. (1) Cod penal la doi ani închisoare, iar conform art. 84 Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, lui Serghei

Vacarciuc i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de cinci ani închisoare. În baza art. 90

Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea, stabilită lui Serghei Vacarciuc a fost

suspendată pe un termen de un an și șase luni, cu încasarea de la Serghei Vacarciuc

în beneficiul reprezentantului părții vătămate, Natalia Paziniuc a prejudiciului moral

în sumă de 150 000 de lei, iar încasarea prejudiciului material a fost admis în

principiu, urmând ca asupra despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

1

Au comunicat că Serghei Vacarciuc, la 14 august 2004, conducând

automobilul de model BMW 520, a tamponat pietonul Olga Paziniuc, iar ca urmare

a accidentului rutier comis, pietonului i-au fost XXXXX.

Au menționat că prin decizia din 26 februarie 2015 a Curții Supreme de

Justiție, dispoziția hotărârii contestate în partea acțiunii civile, a fost menținută.

Astfel, au evidențiat că prejudiciul material cauzat este constituit din pensia

Olgăi Paziniuc în sumă de 296 866 de lei, tratamentul fiicei Olgăi Paziniuc în sumă

de 21 000 de lei, studiile fratelui Olgăi Paziniuc în sumă de 16 700 de lei, cheltuielile

suportate la nașterea copilului Olgăi Paziniuc în sumă de 16 000 de lei, cheltuielile

de transport pentru participare la ședințele de judecată în sumă de 2 297 de lei, plata

de chirie a apartamentului în sumă de 16 100 de dolari SUA, monument funerar

pentru Olga Paziniuc în sumă de 25 000 de lei.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC, art. 522,

1398, 1410, 1418, 1419 Cod civil, art. 3, 6, 13 CEDO.

Au solicitat admiterea acțiunii, încasarea în beneficiul lor a sumei de 377 863

de lei și 16 100 de dolari SUA cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărârea din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasat din contul lui Serghei Vacarciuc în beneficiul Nataliei Paziniuc

prejudiciul material format din cheltuieli funerare în sumă de 18 999 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Natalia Paziniuc și Emilia Moscaliuc și menținută hotărârea

primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că potrivit informației prezentate

de SRL „Macalex Grup”, cheltuielile de înmormântare necesare, au constituit în total

suma de 18 999 de lei, în rest, pretențiile Nataliei Paziniuc și Emiliei Moscaliuc cu

referire la diferența pentru cheltuielile funerare ce constituie suma de 6 001 de lei,

nu au fost confirmate prin careva probe anexate la dosar.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat declarative argumentele

în privința prejudiciului material format din pensia Olgăi Paziniuc în sumă de

296 866 de lei, tratamentul nepoatei Emilia Moscaliuc în sumă de 21 000 de lei,

studiile fratelui Olgăi Paziniuc, Serghei Paziniuc în sumă de 16 700 de lei,

cheltuielile suportate la nașterea nepoatei Emilia Moscaliuc în sumă de 16 000 de

lei, cheltuielile de transport pentru participare la ședințele de judecată în sumă de

2 297 de lei și plata de chirie a apartamentului în sumă de 16 100 de dolari SUA.

La 10 februarie 2020, Natalia Paziniuc și Emilia Moscaliuc au declarat recurs

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea

acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și respectiv, a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat că în legislație se atestă o deficiență de

reglementare a modului de determinare a prejudiciului cauzat prin decesul persoanei

care este aplicabilă și în prezenta cauză.

2

Referitor la modul de determinare a cuantumului prejudiciului material, deși

art. 1419 alin. (3) Cod civil, face trimitere la o lege specială care ar trebui să

reglementeze modul de determinare a despăgubirilor, cu regret, de la momentul

intrării în vigoare a Codului civil și până în prezent, nu este o asemenea lege și nici

Codul civil nu conține reglementările necesare.

La fel, nici practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu este bogată,

cauzele civile rezumându-se doar la încasarea prejudiciului moral, cheltuielilor de

înmormântare și a îndemnizațiilor unice în caz de deces în temeiul altor legi (Legea

securității și sănătății în muncă, Legea asigurării pentru accidente de muncă și boli

profesionale etc.).

Au considerat că la pronunțarea unei hotărâri în prezenta cauză urmează a fi

ținut cont de caracterul periodic (lunar) al despăgubirii materiale în cazul pierderii

întreținătorului, aplicarea, prin analogie, a normelor privind modalitatea de repararea

a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau a sănătății la

determinarea cuantumului prejudiciului, în caz de pierdere a întreținătorului, luarea

în considerație a salariului sau venitul ratat net pe care l-a avut defunctul în ultimele

12 luni înainte de deces sau, pe care l-ar fi putut realiza, ținând cont de profesia pe

care o avea sau, în lipsa acesteia, ținând cont de salariul minim pe țară,

inadmisibilitatea scăderii din cuantumul lunar al despăgubirii a pensiei de urmaș,

întrucât ultima se achită reieșind din calitatea de asigurat la defunctului, recalcularea

anuală a despăgubirii pentru pierderea întreținătorului în conformitate cu

coeficientul de inflație, consultarea practicii judiciare a Curții Europene a

Drepturilor Omului pe cauze similare, întrucât acestea constituie izvoare de drept

obligatorii pentru Republica Moldova.

La 13 martie 2020, în adresa intimatului Serghei Vacarciuc și avocatului

Constantin Bosîi a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Natalia Paziniuc

și Emilia Moscaliuc, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce

se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 47

vol. II), fiind recepționată de către avocatul Constantin Bosîi la 23 martie 2020, ceea

ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 48 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 16 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 93), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 10 februarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Natalia Paziniuc și Emilia

Moscaliuc, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Paziniuc și Emilia

Moscaliuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Natalia Paziniuc și Emilia Moscaliuc urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Paziniuc și Emilia

Moscaliuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

5