1ra-783/20 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-783/20 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-783/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ion

Căpățână în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2019, în cauza penală, în privința inculpatului

Sergentu Vasile XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 04.06.2018 până la 29.03.2019;

Instanța de apel de la 20.06.2019 până la 17.10.2019;

Instanța de recurs de la 16.01.2020 până la 06.05.2020.

a c o n s t a t a t :

Sergentu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal și în baza acestei Legi cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală și 79 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 2 000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 1 an.

A fost admisă solicitarea procurorului de a încasa de la inculpat în beneficiul

statului cheltuielile judiciare în mărime de 4 818 lei.

2018, aproximativ la ora 07 și 20 minute, conducând mijlocul de transport de model

„Toyota Corolla”, cu numere de înmatriculare „XXXXX”, fiind treaz, cu permis de

conducere de categoria „A, B”, valabil pentru categoria mijlocului de transport pe care-l

ghida, se deplasa în mun. Chișinău pe str. Vasile Alecsandri din direcția str. Mateevici

spre șos. Hîncești.

În timpul deplasării pe drumul indicat, ajungând în apropierea trecerii pentru

pietoni din preajma imobilului nr. 14 a str. Vasile Alecsandri, aflându-se în perimetrul

de acțiune al indicatoarelor rutiere 1.20 anexa nr. 3 a Regulamentului Circulației Rutiere,

anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 „Trecere pentru pietoni”

(porțiunea drumului destinată pentru traversarea carosabilului de către pietoni, semnalizată ca

atare prin instalarea indicatoarelor și/sau prin aplicarea marcajului rutier 1.14.1, 1.14.2),

1

conducătorul mijlocului de transport, n-a ținut permanent seama de împrejurări, de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de

organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii de circulație

și modului de conducere a vehiculului, n-a apreciat corect situația rutieră reală pe drum

în care se afla vehiculul în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele pct. 3 al

Regulamentului Circulației Rutiere, anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13

mai 2009, potrivit cărora „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole

circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe iminente”, cerințele pct.

45 RCR, care prevede, că „1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția: b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase: c) starea tehnică a vehiculului... d) situația rutieră. 2) în cazul în care m

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza

sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, cerințele pct. 46 RCR,

care prevede, că „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să

oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă: copii, persoane de vârstă înaintată, precum și

persoane cu semne evidente de invaliditate”, precum și cerințele art. 22 alin. 4) din Legea nr. 131-

XVI din 07.06.2007, privind siguranța traficului rutier, potrivit căruia participanții la trafic sunt

obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu

pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic” și manifestând neglijența în

circumstanțele sus expuse, nu a reacționat adecvat, n-a hiat în considerație starea de

lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva

accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

având conform pct.pct. 2, 3 al Raportului de expertiză auto tehnică nr. 34/12/1 -R-2185

din 16.05.2018 posibilitatea tehnică de evitare a tamponării folosind frânarea, nu a

adaptat o conduită corespunzătoare condițiilor de drum care iar fi garantat securitatea

circulației, ca urmare a comis tamponarea pietonului Vera Levciuc, care avea o vârstă

înaintată și traversa carosabilul în apropierea marcajului rutier destinat trecerii

pietonilor, de la dreapta spre dreapta relativ sensului de deplasare a automobilului de

model „Toyota Corolla”, cu numere de înmatriculare „XXXXX”.

În rezultatul impactului, pietonului Vera Levciuc i-au fost cauzate, conform

concluziei raportului de expertiză judiciară nr. 201803C0401 din 21.05.2018, vătămări

corporale care au dus la deces, și anume ,,echimoză în regiunea peri orbitală, revărsări

2

sanguine în țesuturile moi subarahnoidene difuze, sânge în ventriculi cerebrali, revărsări

sanguine intracerebrale (contuzie cerebrală), fractura oaselor bolții și bazei craniului, fractura

discului intervertebral Th7-Th8 cu revărsări sanguine subdurale, fractura ramurii superioare a

osului pubian sting cu revărsări sanguine în țesuturile moi adiacente fracturii, fractură închisă a

tibiei și fibulei stângi - leziuni produse intravital, la acțiunea traumatică a unui corp(uri)

contondent(e) dur(e), sau la lovire de un asemenea corp(uri), au legătură cauzală directă cu

survenirea decesului și în comun ca periculoase pentru viață se califică ca vătămare corporală

gravă.” (f. d. 175-176).

Fapta constatată de prima instanță și reținută în sarcina inculpatului a fost

calificată în temeiul art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, după indici calificativi „încălcarea

regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport. încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.” (f. d. 176).

2.1. Inculpatul Vasile Sergentu în ședința de judecată, până la începerea cercetării

judecătorești a declarat că nu solicită administrarea de noi probe și personal, prin înscris

autentic semnat de el, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza probelor acumulate la etapa urmăririi

penale.

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Vasile Sergentu recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, în rest sentința de menținut în vigoare fără modificări.

În susținerea apelului, procurorul a invocat că, instanța de fond a indicat că,

sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în vigoare la momentul comiterii infracțiunii

de către inculpat, prevede pedeapsa în limitele de la 2 ani închisoare (1/3 din minimul

de 3 ani) și maximum 4 ani și 8 luni (1/3 din maximul stabilit de 7 ani), cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani, însă ultima

omite să se pronunțe asupra pedepsei complimentare sub forma de privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport, ținând-se cont de faptul că, tamponarea pietonului

care avea o vârstă înaintată și traversa carosabilul în apropierea marcajului rutier

destinat trecerii pietonilor. Astfel, comportamentul inculpatului denotă neatenția

acestuia în timp ce se află în trafic, expunându-i la un pericol și pe ceilalți participanți la

trafic, iar privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen mai mare

de un an, ar ridica nivelul de responsabilitate și disciplină a inculpatului.

a fost admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința și pronunțarea unei

noi hotărâri în partea pedepsei complimentare, după cum urmează:

3

,,Lui Sergentu Vasile Ion recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal și pedepsit, prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală și art. 79 alin. (1) Cod penal, cu amendă în mărime de 2 000 unități

convenționale, ceea ce constituie 100 000 lei, se pedepsește complementar cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani”.

În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.

4.1. În motivarea deciziei pronunțate instanța de apel a conchis că, instanța de fond

corect a calificat acțiunile infracționale ale inculpatului prin corespunderea exactă între

semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpatul Vasile Sergentu și semnele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal „încălcarea

regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane”.

Astfel, instanța de apel a subliniat că se expune doar cu privire la pedeapsa

complimentară în limitele apelului declarat.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că, motivele invocate de către procurorul,

vizează aplicarea pedepsei complimentare inculpatului, și anume privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport, care le-a admis ca fiind întemeiate.

Termenul pedepsei complimentare stabilit de prima instanță de 1 an de privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport este incomensurabil în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și rezultatul infracțional - decesul unei persoane.

Or, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevedea ca pedeapsă complimentară -

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani.

Circumstanțe, inclusiv excepționale, care să determine aplicarea termenului

minim la aplicarea pedepsei complementară, în speță nu se constată. Prin urmare, prima

instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal.

Căpățînă în numele inculpatului, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței.

În motivarea celor solicitate, avocatul susține că pedeapsa complimentară stabilită

de către instanța de apel este una prea aspră, or, prima instanță corect a analizat toate

circumstanțele cauzei și a stabilit o pedeapsă complimentară sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către

inculpatul Vasile Sergentu și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune

4

asupra acestor aspecte, dar avocatul Ion Căpățînă își exprimă dezacordul cu pedeapsa

complimentară aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs ordinar consideră că, mărimea pedepsei complimentare

stabilite de către instanța de apel corespunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului pedepsei penale.

Astfel, reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal (în vigoare la momentul comiterii

infracțiunii) și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani de către inculpat, iar în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, noile limite sunt de la 2

ani închisoare (1/3 din minimul de 3 ani) și maximum 4 ani 8 luni (1/3 din maximul

stabilit de 7 ani), cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de până la 4 ani.

Conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiuni grave se consideră faptele pentru

care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 12

ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că, inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă.

Așadar, în concluzie Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a stabilit

pedeapsa inculpatului, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei art. 75 alin.

(1) Cod penal.

De asemenea, circumstanțele relatate mai sus, pun în vizibilitatea unui proces

echitabil stabilirea unei pedepse complimentare.

Astfel, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de apel care a stabilit

pedeapsă complimentară, și anume, privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 4 ani, indicând că ,,Termenul pedepsei complimentare

stabilit de prima instanță de 1 an de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport este

5

incomensurabil în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și rezultatul infracțional

- decesul unei persoane”.

Totodată, Colegiul penal remarcă că, dispozițiile infracțiunii incriminate

inculpatului au fost modificate prin Legea nr.138 din 19.07.2018, în vigoare 14.12.2018,

care la moment prevede anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Acest

fapt denotă, gravitatea infracțiunii comise, iar legiuitorul a prevăzut expres o pedeapsă

mai aspră.

Mai mult, Colegiul penal reamintește că, chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia

cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de drept

prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face referință

recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea și în limitele

acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul avocatul Ion

Căpățână în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Sergentu Vasile XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6