1ra-553/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-553/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-553/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

16 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Masaliutin Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat pe

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.11.2018 – 25.03.2019;

Instanța de apel: 17.04.2019 – 16.09.2019;

Instanța de recurs: 06.12.2019 – 20.05.2020.

A C O N S T A T A T:

examinând cauza în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Masaliutin Serghei a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani

și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce vehicule pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4 (patru) ani.

Acțiunea civilă înaintată de Capsomun Tatiana cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, precum și încasarea plăților lunare pentru

întreținerea copiilor minori XXXXX și XXXXX, a fost admisă parțial.

1

S-a încasat în beneficiul Tatianei Capsomun, din contul lui Masaliutin

Serghei, suma de 41 510, 8 lei cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu

înmormântarea lui Capsomun Grigori, și suma de 100 000 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

În rest, acțiunea civilă înaintată de Capsomun Tatiana cu privire la

repararea prejudiciului material și moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-au încasat în bugetul de stat al Republicii Moldova, din contul lui

Masaliutin Serghei, cheltuielile judiciare în sumă de 5 018 lei.

Masaliutin Serghei, la 08 august 2018, aproximativ la ora 10.35, aflându-se la

volanul automobilului de model „Ford Transit”, nr. de înmatriculare XXXXX,

deplasându-se pe str. Vl. Lenin, sat. Avdarma, UTA Găgăuzia, a ignorat pct. 10

subpct. 1) lit. b) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care obligă persoana care conduce un

vehicul să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament,

precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul

pe drum, a încălcat prevederile pct. 45 subpct. 1) lit. d) și subpct. 2) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13 mai 2009, ce s-au exprimat în faptul că neexecutând cerințele prezentului

Regulament, n-a ținut seama de situația rutieră în cazul în care în limita

vizibilității a apărut un obstacol, n-a redus viteza chiar până la oprire, la

intersecția drumurilor Vl. Lenin și I. Gagarin, sat. Avdarma, UTA Găgăuzia, a ieșit

pe sensul opus al circulației, după ce a comis coliziunea cu moticicleta de model

„MT”, sub conducerea lui Capsomun Grigori.

În urma accidentului rutier, lui Capsomun Grigori i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de: XXXXX, care în complex sunt apreciate ca vătămare

gravă a sănătății, periculoasă pentru viață.

Decesul lui Capsomun Grigori, născut în anul XXXXX, a survenit de la

XXXXX, fapt confirmat prin raportul de cercetare medico-legală a cadavrului și

cercetare histologică.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi: „încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane”.

vătămate, Capsomun Tatiana, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, prin care: în temeiul art. 90 alin. (6) lit. d) și e) Cod penal,

inculpatul să fie obligat să acorde o susținere materială familiei victimei și să

repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanță, și anume să achite

cheltuielile în sumă de 41 510, 8 lei, suportate în legătură cu înmormântarea lui

Capsomun Grigori, suma de 200 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral cauzat prin infracțiune și plățile periodice pentru întreținerea copiilor

2

minori XXXXX și XXXXX, în sumă de 2 000 de lei lunar pentru fiecare copil

minor.

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, prin care: inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de 3 ani, fără aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

4.1 În argumentarea apelului, a invocat că prima instanță nu a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 61 și 75 alin. (1) Cod penal, deoarece

gravitatea faptei comise de inculpat nu poate duce la suspendarea condiționată

a executării pedepsei.

Astfel, a evidențiat că doar executarea efectivă de către inculpat a

pedepsei sub formă de închisoare va contribui la restabilirea echității sociale,

corectarea și reeducarea vinovatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

16 septembrie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile și menținută

sentința fără modificări.

5.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că

pronunțând sentința, prima instanță corect a constatat faptele și

circumstanțele cauzei, ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În ceea ce vizează apelul declarat de procuror, instanța de apel a reținut

că prima instanță a respectat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, având în vedere judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza

de urmărire penală, fiind corespunzător reduse limitele de pedeapsă prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a relevat că, prima instanță corect s-a condus de

prevederile art. 61 și 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa stabilită fiind una corectă,

echitabilă și legală, respingând ca neîntemeiate argumentele invocate de

acuzare privind individualizarea incorectă a pedepsei.

Astfel, instanța de apel a menționat că prima instanță a argumentat

suficient de convingător necesitatea suspendării condiționate a executării

pedepsei, având în vedere lipsa circumstanțelor agravante și faptul că

inculpatul anterior nu a fost condamnat, este caracterizat pozitiv la locul de trai

și nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog.

Totodată instanța de apel a notat, cu referire la principiul umanismului,

prevăzut de art. 4 Cod penal, că stabilirea inculpatului a pedepsei închisorii cu

executarea reală a pedepsei ar fi una inechitabilă, cauzând suferințe

inculpatului și nu va putea atinge scopul de corectare și reeducare a

acestuia.

Instanța de apel a punctat că prima instanță corect a constatat întrunirea

cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 90 Cod penal, în baza cărora

3

poate fi justificată legalitatea adoptării sentinței și stabilirii perioadei de

probațiune de 4 ani, contraargumentele acuzării în această privință fiind

declarative.

Mai mult, instanța de apel a observat că în ședința de judecată a instanței

de apel, însuși succesorului părții vătămate, Capsomun Tatiana, a solicitat ca

inculpatul să nu fie condamnat cu executarea reală a pedepsei sub formă de

închisoare.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță în limitele legii i-a

oferit inculpatului o șansă de a se reabilita față de societate pentru fapta comisă,

urmând ca pe durata perioadei de probațiune, cât și ulterior, acesta să nu

săvârșească o nouă infracțiune și, prin comportament exemplar și muncă

cinstită, să îndreptățească încrederea acordată de instanță.

de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, acesta

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și

solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel.

În argumentarea recursului procurorul a susținut că în partea

individualizării pedepsei, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția de respingere a apelului procurorului și menținere a

sentinței primei instanțe, reiterând argumentele prezentate în instanța de

apel.

Suplimentar, a indicat că instanța de apel a ignorat faptul că prima

instanță a admis dubla valență a acelorași circumstanțe în temeiul cărora mai

întâi i-a stabilit inculpatului pedeapsa, ca ulterior, în baza acelorași

circumstanțe, să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

4

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în limitele invocate de

procuror, prevede eroarea de drept când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, la fel invocat de

procuror, prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanțele de fond

neîntemeiat i-au stabilit inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată

a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal.

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal atestă, că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și cu prescripțiile

de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75-78 și 90 Cod

penal.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Cu referire la dezacordul procurorului cu aplicarea de către prima

instanță a suspendării condiționate a executării pedepsei sub formă de

5

închisoare și menținerea acestei soluții de către instanța de apel, Colegiul penal

ține să sublinieze, că în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Deci, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la

origine convingerea instanței, bazată pe aprecierea de către aceasta a tuturor

circumstanțelor, că reeducarea și corectarea condamnatului este posibilă fără

ca acesta să fie izolat de comunitate, familie și societate.

Această instituție juridică a fost instituită întru realizarea scopului

pedepsei închisorii, însă fără izolarea condamnatului de societate, acesta fiind

supus unui termen de încercare, evitându-se dezavantajele pe care le atrage

după sine privațiunea de libertate: desprinderea condamnatului de familie și

de modul de viață obișnuit și contactul cu infractori care îl pot antrena în

continuare în noi activități criminale.

Colegiul penal reamintește, că stabilirea duratei ori a cuantumului

pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz concret, se înfăptuiește,

ținîndu-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și reieșind din

circumstanțele care caracterizează personalitatea infractorului, care se

evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale

ale infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și

socială etc.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel corect a conchis și a motivat suficient soluția sa, că dispunând suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate, prima instanță a ținut cont întocmai

de prevederile legale, raportându-le la circumstanțele concrete ale cauzei, și

6

anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, care se datorează unui concurs

accidental de împrejurări, faptul că inculpatul se căiește sincer de cele comise

și a început să acorde o susținere materială familiei victimei, persoana celui

vinovat (inculpatul nu a fost anterior condamnat, se caracterizează pozitiv la

locul de trai și nu se află la evidența medicului narcolog și a celui psihiatru), și

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Comrat din 16 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Masaliutin Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7