1ra-806/2021 — art.145 al.2 lit. e1, j CP

1ra-806/2021 — art.145 al.2 lit. e1, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-806/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Roman Eduard în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 03 noiembrie 2020, în cauza penală

în privința inculpatului

Masaliutin Serghei xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.01.2020 - 06.02.2020;

Instanță de apel: 13.03.2020 - 03.11.2020;

Instanță de recurs: 25.01.2021 - 21.04.2021.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Masaliutin Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Conform art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat parțial

la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de

sentința Judecătoriei Comrat din 25.03.2019, stabilindu-i definitiv pedeapsă sub

formă de 13 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare, în sumă de 42 182 lei. Cheltuieli care s-a dispus de

a fi trecute în contul statului.

Serghei, la data de 27.10.2019, aproximativ la orele 04:30-05:25, aflându-se la

domiciliul său amplasat pe xxx, pe fundalul apariției unui conflict spontan între el și

concubina lui, Ivanova Marina, care venise acasă după sărbătorirea unei zile de

naștere, intenționat, cu deosebită cruzime, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

1

al acțiunilor sale, cu scopul omorului ultimei, a fugit după concubina sa și ajungând-o

în curtea blocului locativ pe adresa sus indicată, i-a aplicat lovituri multiple cu un

obiect dur - contondent, neidentificat în regiunea capului (ceafă), provocându-i

conform raportului de expertiză judiciară nr. 201914C0202 din 21.11.2019, leziuni

corporale care se califică ca vătămare corporală gravă, fiind în legătură de cauzalitate

directă cu survenirea morții cet. Ivanova Maria care a survenit în urma traumei craniu

- cerebrale deschise cu fractura oaselor capului, hemoragii sub piamater, în țesuturile

și ventriculele creierului, după care inculpatul s-a ascuns de la locul comiterii

infracțiunii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal, omorul

intenționat, adică omorul intenționat săvârșit asupra unui membru de familie, cu

deosebită cruzime.

solicitând casarea parțială a acesteia, în partea individualizării pedepsei, rejudecarea

cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie redusă

pedeapsa aplicată sub formă de închisoare inculpatului Masaliutin Serghei.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, consideră prea aspră sentința în partea

stabilirii pedepsei lui Masaliutin Serghei sub formă de 13 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în instituție penitenciară de tip închis.

A remarcat că, cauza penală a fost examinată la cererea inculpatului Masaliutin

Serghei în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, în cadrul examinării cauzei

penale inculpatul Masaliutin Serghei și-a recunoscut vina și se căiește sincer în cele

comise. Inculpatul a explicat în instanță, că pătimita singură l-a provocat spre

săvârșirea acestei infracțiuni, fiind într-o situație excepțională ce ia provocat o

dezorientare din echilibrul sufletesc obișnuit prin fapta sa extrem de amorală. Potrivit

materialelor cauzei penale Masaliutin Serghei, se caracterizează pozitiv și anterior nu

a fost tras la răspundere penală pentru acțiunile ce vizează violența în privința unuia

dintre membrii familiei.

Apărarea a solicitat în privința inculpatului Masaliutin Serghei să fie redus

termenul pedepsei sub formă de închisoare, prevăzut de sancțiunea art.145 alin.(2)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, ținând cont de

circumstanțele susmenționate, ce atenuează răspunderea și de lipsa circumstanțelor

agravante.

În concluzie, reiterând prevederile art.art.68 alin.(1) pct.14), 400, 401 alin.(2),

402, 405, 415 alin.(2) Cod de procedură penală, a evidențiat că pedeapsa va fi

rațională și echitabilă, făcând în așa mod accentul nu pe sentința punitivă, ci pe

funcția ei preventivă și reparabilă.

3.1. Avocatul Roman Eduard în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul Masaliutin Serghei să fie achitat de învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la examinarea cauzei penale instanța

de judecată a examinat superficial și eronat cauza în procedura simplificată și a admis

cererea inculpatului privind examinarea cauzei în această procedură.

2

A notat că, potrivit rezultatelor expertizelor, care se regăsesc la materialele

cauzei, lipsesc temeiuri de a-l recunoaște vinovat.

De asemenea, a relevat că martorii audiați la etapa urmăririi penale: Victor

Cazacu - f.d.140, Misclarevici Natalia - f.d.142, Ivanov Ivan - f.d.143 și Osipenco

Alina - f.d.144-145, nu au certificat faptul, că între inculpat și victimă era o situație

agresivă și stare de conflict.

A menționat că, la ședința de judecată preliminară sau până la începerea

cercetării judiciare instanța de judecată era obligată să concretizeze dacă inculpatul

dorește să fie examinată cauza în procedură simplificată în baza probelor administrate

la etapa urmăririi penale, cu care el a luat cunoștință, le înțelege și în privința cărora

el nu are obiecții. Din procesul-verbal al ședinței de judecată din 20.01.2020 rezultă,

că instanța de judecată nu a pus aceste întrebări inculpatului.

A reiterat prevederile art.3641 alin.(9) Cod de procedură penală, în caz de

respingere a cererii instanța dispune judecarea cauzei în procedură generală.

În continuare, a invocat că dacă există dubii în privința vinovăției inculpatului

sau recunoașterii lui parțiale a vinovăției și chiar în cazul recunoașterii depline a

circumstanțelor ce i se impută, când nu i-au fost explicate în întregime toate

circumstanțele și face concluzia referitor la imposibilitatea desfășurării ședinței de

judecată în baza probelor administrate la etapa urmăririi penale, instanța este obligată

în cazul dat să respingă cererea inculpatului privind examinarea cauzei în procedură

simplificată.

Chiar de la pornirea urmăririi penale din momentul reținerii și până la ședința

de judecată inculpatul nu recunoștea, că are careva relații cu această persoană. Mai

mult, el în ședința de judecată a recunoscut că este vinovat în cele comise, însă nu

ține minte, cum a comis această faptă și a indicat că ,,dacă instanța de judecată va

ajunge la concluzia, că el este vinovat, atunci solicită să nu fie pedepsit aspru”.

Aceeași poziție o are apărătorul, care a participat la ședința de judecată în prima

instanță "în caz dacă inculpatul va fi recunoscut vinovat, să nu fie pedepsit aspru".

Consideră că, este insuficientă recunoașterea vinovăției pentru un proces

echitabil, realizat în cadrul legalității și imparțialității. Cu atât mai mult, indiferent de

recunoașterea vinovăției, consideră obligatorie existența unui proces echitabil, despre

care nu poate fi vorba în măsura, în care neagă principiul elucidării realității

(adevărului).

2020, au fost respinse apelurile avocaților declarate în numele inculpatului, ca fiind

neîntemeiate, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că după cum rezultă din

materialele cauzei, inculpatul și-a recunoscut vinovăția de învinuirea în săvârșirea

infracțiunii incriminate, s-a căit în cele comise și la cererea ultimului cauză penală a

fost examinată în procedură simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală.

Instanța de apel consideră, că prima instanță a încadrat just acțiunile

inculpatului, vinovăția în comiterea infracțiunii, prevăzută de art.145 alin.(2) lit. e1),

j) Cod penal, se confirmă prin materialele cauzei, la fel prin probele, dobândite atât în

cadrul urmăririi penale, cât și prin cele stabilite în ședința primei instanțe.

Instanța de apel a stabilit că, după cum rezultă din materialele cauzei, în cadrul

3

desfășurării ședinței preliminare pe 31 ianuarie 2020, avocatul A. Aladova, apărătorul

inculpatului Masaliutin Serghei, a declarat despre examinarea cauzei în procedură

simplificată, în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor,

administrate la etapa urmăririi penale, fapt pentru care a fost înaintată și cerere.

De asemenea, instanța de apel a indicat că în ședința de judecată a primei

instanțe participanții la proces, inclusiv inculpatul Masaliutin Serghei nu au obiectat

împotriva examinării cauzei în procedură simplificată. Totodată, instanța de judecată

a explicat drepturile participanților la proces, inclusiv s-a ținut cont de faptul dacă

inculpatul cunoaște despre consecințele unei asemenea cereri.

Instanța de apel a menționat, că conform acestui proces-verbal al ședinței de

judecată inculpatul Masaliutin Serghei a explicat, că el a coordonat această poziție cu

avocatul, îi sunt cunoscute și clare toate consecințele aplicării art.3641 Cod de

procedură penală, la fel cunoaște care pedeapsă este posibilă cu aplicarea acestor

prevederi ale legislației. Mai mult, instanța de apel a menționat că pe parcursul

întregii proceduri de judecată în prima instanță, inculpatul nu a declarat careva

schimbări în partea aplicării în privința lui a procedurii simplificate.

În privința declarațiilor inculpatului Masaliutin Serghei despre căința sinceră

privind fapta incriminată în baza art.145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal, instanța de apel

le consideră veridice și menționează, că nu și-a găsit confirmare argumentul

inculpatului precum, că asupra lui a fost exercitată influența pentru darea declarațiilor

de mărturisire și depunerea cererii privind desfășurarea ședinței de judecată în

procedură simplificată în timpul dezbaterilor judiciare în prima instanță.

Instanța de apel a explicat că, conform ordonanței procurorului Secției urmărire

penală și criminalistică a Procuraturii Generale din 29 septembrie 2020 s-a constatat,

că lipsesc elementele infracțiunii și procedura de judecată, inițiată în baza raportului

procurorului procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Centru Sîrbu L. privind impunerea

presupusă a lui Masaliutin Serghei de către procuror de a da declarații de mărturisire

pe cauza penală de învinuire în comiterea infracțiunii, prevăzută de art.145 alin.(2)

lit. e1), j) Cod penal, a fost încetată.

În continuare instanța de apel a menționat, că această ordonanță a procurorului

certifică lipsa impunerii inculpatului Masaliutin Serghei de a da declarații de

mărturisire în baza art.145 alin.(2) lit.e1), j) Cod penal și în materialele cauzei lipsesc

probele dezacordului inculpatului și părții apărării cu rezultatele verificării acțiunilor

procurorului în cadrul acestui proces de judecată, întrucât ea nu a fost contestată de

partea apărării în ordinea art.313 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a relevat că părțile pot ataca sentința în ordine de

apel, emisă în urma examinării cauzei în procedură simplificată, de exemplu în partea

individualizării pedepsei, însă inculpatul nu poate renunța asupra opțiunii sale de a fi

judecată cauza potrivit procedurii simplificate. În cazul aplicării de către prima

instanță a prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este

obligată să verifice în principiu respectarea cerințelor prevederilor art.3641 alin.(1) și

alin.(4) Cod de procedură penală, și nu este în drept să stabilească o altă prevedere

sau o altă încadrare juridică, decât cea stabilită în rechizitoriu de prima instanță.

Ținând cont de circumstanțele expuse, instanța de apel a constatat că, lipsesc

careva date cu privire la recunoașterea silită a vinovăției de către inculpat sau

inducerea acestuia în eroare, sub pretextul numirii unei pedepse minime.

4

În baza circumstanțelor menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia, că

poziția părții apărării, expusă în apelul suplimentar este una dintre formele de apărare

a inculpatului, care nu are sub sine careva temeiuri și confirmații juridice.

În plus, instanța de apel nu poate fi de acord cu argumentul inculpatului,

invocat de el ca temei pentru admiterea apelului și casarea sentinței atacate precum,

că instanța de judecată nu a clarificat motivul săvârșirii infracțiunii, deoarece potrivit

materialelor cauzei inculpatul recunoscând în întregime vinovăția în comiterea

infracțiunii a explicat, că a comis prezenta infracțiune din motiv, că partea vătămată a

venit acasă în stare de ebrietate alcoolică și îi umilea onoarea și demnitatea, iar însăși

comiterea faptei el nu o ține minte, din care cauză motivul săvârșirii infracțiunii este

clar, de aceea argumentul vizat al apelantului este nefondat.

Instanța de apel analizând argumentele apărătorului A. Aladova, expuse în

cererea de apel, în partea atenuării pedepsei numite inculpatului Masaliutin Serghei în

baza sentinței atacate a judecătoriei, consideră, că ele sunt neîntemeiate din

următoarele considerente.

După cum a fost menționat, și după cum rezultă din materialele cauzei,

inculpatul Masaliutin Serghei a comis infracțiunea, prevăzută de art.145 alin.(2) lit.

e1), j) Cod penal. Colegiul a menționat, că sancțiunea art.145 alin.(2) Cod penal,

prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 15 la 20 ani sau detențiune pe viață.

Colegiul consideră, că instanța la numirea pedepsei inculpatului Masaliutin

Serghei ținând cont de gradul de pericol social al acțiunilor inculpatului, de datele lui

personale, de prezența circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante, de

comportamentul lui în timpul și după săvârșirea infracțiunii, precum și reieșind din

principiul umanismului și de individualizare a răspunderii penale și ținând cont de

faptul, că inculpatul Masaliutin Serghei a avut antecedente penale, și-a recunoscut

vinovăția în comiterea infracțiunii, care în conformitate cu art.16 alin.(5) Cod penal,

face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, just a ajuns la concluzia, că

corectarea și atingerea scopurilor pedepsei, prevăzute de art.61 alin.(2) Cod penal,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal cu

aplicarea art.3641 Cod de procedură penală, precum și prevederilor art.70 Cod penal,

este posibilă în cazul numirii pedepsei inculpatului sub formă de închisoare 12 ani cu

executare în instituție penitenciară de tip închis.

Colegiul penal consideră că, pedeapsa indicată este echitabilă și va fi o măsură

proporțională de constrângere statală, care în opinia instanței va avea inclusiv și un

rol preventiv.

Totodată, ținând cont de persoana inculpatului, în special, că el a comis

infracțiunea deosebit de gravă, are antecedente penale, însă nu și-a făcut concluzii

cuvenite, și anume fiind condamnat în baza sentinței judecătoriei Comrat din 25

martie 2019 în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal și

cu aplicarea art.art.8, 10, 61, 65, 70, 72, 75-77, 78 Cod penal i-a fost numită pedeapsa

sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

instituție penitenciară de tip deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 ani. Conform art.90 alin.(1) și alin.(2) Cod penal, pedeapsa

numită lui Masaliutin Serghei sub formă de închisoare nu a fost pusă în executare,

dacă în termen de probațiune de 4 (patru) ani stabilit de instanță Masaliutin Serghei

nu va comite o nouă infracțiune și prin respectarea condițiilor de probațiune își va

5

justifica încrederea acordată, din care motiv instanța just a ajuns la concluzia privind

necesitatea aplicării inculpatului Masaliutin Serghei a pedepsei sub formă de

închisoare pe termen de 12 ani, în instituție penitenciară de tip închis.

temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală a contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cerințelor sale a invocat argumente similare celor indicate în

cererea de apel.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului ordinar declarat, Colegiul penal constată că

titularul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

când fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

prima instanță a admis eronat cererea inculpatului privind examinarea cauzei în

procedură simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, precum și că

instanțele de fond nu au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind

apreciate greșit, eronat fiind dispusă condamnarea lui Masaliutin Serghei în baza

art.145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal.

Analizând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate

neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

inculpatului Masaliutin Serghei, în conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a

6

probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece,

conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de

judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării

lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Mai

mult, potrivit art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, eroarea

gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Totuși, Colegiul penal, ține să menționeze că, toate probele administrate au

primit apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză,

iar motivele aduse de recurenți, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei. În contextul dat, Colegiul penal

reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de

temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea

probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei

pentru recurs separat.

În continuare, cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, instanța de recurs ține să menționeze că, sub aspectul

situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului Masaliutin Serghei atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă

a infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. e1), j) Cod penal, cât și cea care

caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și subiectul infracțiunii, or, de

către instanțele de fond cert s-a stabilit că probele examinate în ședință confirmă

vinovăția acestuia, iar inculpatul a recunoscut vinovăția și a declarat că a comis

infracțiunea din motiv că partea vătămată a venit acasă în stare de ebrietate și a

început să-i înjosească demnitatea de bărbat.

Astfel, se constată că în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui Masaliutin Serghei, inclusiv vinovăția acestuia, după cum

rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în mod obiectiv, în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal apreciază drept neîntemeiate argumentele apărării, precum că

,,la examinarea cauzei penale prima instanță a admis și examinat superficial și eronat

cauza în procedură simplificată”, or, aceste argumente au fost deja apreciate de către

instanța de apel, poziție pe care instanța de recurs o însușește.

Mai mult, instanța de recurs conchide că poziția recurentului, expusă în

recursul ordinar, este una dintre formele de apărare a inculpatului, care este

neîntemeiată și lipsită de suport probatoriu.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate

de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

7

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În contextul celor menționate, Colegiul penal constată că decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea

soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, motivarea soluției nu contrazice

dispozitivului hotărârii, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roman Eduard în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 03 noiembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Masaliutin Serghei

xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată motivat la 03 iunie 2021.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

8