- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 august 2022
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Inadmisibil
Hruszka împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3831/18 Piotr HRUSZKA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 august 2022 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , președinte, Alena Poláčková Davor Derenčinović , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nr. 3831/18) împotriva Republicii Poloniei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 3 ianuarie 2018 de un național polonez, dl Piotr Hruszka, născut în 1974 și reținut în prezent la Sieradz („reclamantul”), care a fost acordată asistență juridică și a fost reprezentată de dna A. Bzdyń, un avocat practicant la Varșovia; hotărârea de a anunța plângerile referitoare la condițiile transferului reclamantului de la un centru de detenție către un procuror local către Guvernul Polonez („ Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dl Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; După deliberare, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Prezentul caz se referă la transportul reclamantului într-o dubă de închisoare între centrul de detenție și biroul procurorului local.
Din 2004 reclamantul a îndeplinit mai multe condamnari la închisoare. La momentul evenimentelor în cauză el a fost reținut în centrul de detenție Piotrków Trybunalski. Accidentul La 21 noiembrie 2013, reclamantul a fost transportat de furgoneta de inchisoare de la Piotrków Trybunalski Centrul de Detenție la Procurorul de District local. El a fost plasat în compartimentul securizat situat în partea din spate a vehiculului. Compartimentul nu a fost echipat cu centuri de siguranță. Reclamantul a fost bătut și stătea pe una dintre băncile laterale. În timp ce duba conducea la o viteză scăzută, o altă mașină a condus în ea. Ca urmare a accidentului, reclamantul și ofițerii de poliție l-au escortat a fost rănit.
Reclamantul a suferit mai multe leziuni: o articulație acromioclaviculară răsucită, o leziune la gât și o leziune la cap. El a fost dus la un spital, unde a fost examinat și pus într-un gât. ulterior în aceeași zi a fost transportat înapoi la centrul de detenție. Reclamantul a susținut că a purtat un conținut de gât timp de trei luni și în acea perioadă a avut nevoie de ajutor de la colegii săi. El a purtat, de asemenea, un guler cervical timp de un an. Procedura civilă La 25 august 2014, reclamantul a depus o cerere de daune împotriva Trezorului de Stat (Comandantul Poliției Chief) în căutarea de 80.000 Zlotys polonez (PLN – aproximativ 17.780 euro (EUR)) în compensare pentru leziunile pe care le-a suferit în timpul accidentului de la furgoneta de închisoare.
La 15 noiembrie 2016 Curtea Regională Piotrków Trybunalski a respins cererea, constatand că Trezoreria de Stat nu a acționat ilegal. În lipsa ilegalității, nu s-a putut constata nicio încălcare a drepturilor personale. Reclamantul a fost transportat în compartimentul spate al unui vehicul de închisoare special, care nu este echipat cu centuri de siguranță. În conformitate cu reglementările relevante, obligația de a purta centuri de siguranță aplicată numai la locurile echipate cu aceste centuri. În plus, accidentul a fost cauzat de o terță parte și șoferul dubiului de închisoare nu a fost în nici un fel responsabil. În ceea ce privește rănile reclamantului, instanța a auzit un martor expert și a susținut că prejudiciul prolungat al reclamantului a fost cauzat de o articulație acromioclaviculară răsturnat.
natura durabilă. Chiar înainte de accident, reclamantul a raportat amorțirea în degetele unui medic din închisoare. Prin urmare, s-a constatat că din incapacitatea de 5% pe care o suferise reclamantul după accident, 3% au existat deja înainte de accident ca urmare a degenerației spinării. La 28 septembrie 2017, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, acceptând pe deplin concluziile formulate de instanța de primă instanță și evaluarea juridică a acestor concluzii. La 18 iunie 2014, Curtea de District Piotrków Trybunalski a constatat că I.B. a fost vinovat de cauza unui accident rutier și a întrerupt condițional procedurile penale împotriva ei pe baza garanției de un an. Reclamantul a primit, de asemenea, 1000 PLN (aproximativ 222) drept compensație parțială.
Reclamantul s-a plâns că a fost transportat într-o dubă de închisoare în condiții inadecvate, în special că dubița nu a fost echipată cu centuri de siguranță. Guvernul a susținut că cererea ar trebui să fie declarată inadmisibilă pentru neepuizarea recoursurilor interne, deoarece reclamantul nu a depus un recurs de casă împotriva hotărârii Curții de Apel din 28 septembrie 2017. De asemenea, au susținut că și-a pierdut statutul de victimă deoarece i-a fost acordat PLN În cadrul procedurii penale și că cererea constituie un abuz al dreptului de cerere individuală. Curtea consideră că nu este necesar să examineze obiecțiile preliminare ale guvernului, deoarece cererea este, în orice caz, inadmisibilă din motivele prezentate mai jos.
12. În conformitate cu articolele 3 și 8 din Convenție, reclamațiile reclamantului au fost comunicate guvernului, iar Curtea va aborda, prin urmare, plângerile în legătură cu aceste dispoziții separat. art. 3 din Convenția 13. Octombrie 2018), legislația națională nu impune toate vehiculele în care deținuții sunt transportați să fie echipați cu centuri de siguranță.
Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Punerii Inumane sau Degradante recomandă în general ca furgoneta să fie echipată cu scaune și aparaturi adecvate pentru a împiedica deținuții să își piardă echilibrul atunci când un vehicul se deplasează (ibid., § 26). Curtea a susținut deja că absența unei centuri de siguranță nu poate duce la o încălcare a articolului 3 (a se vedea Voicu v. România , nr. 22015/10 , § 63, 10 iunie 2014), în timp ce nu exclude posibilitatea că, în anumite circumstanțe și în combinație cu alte factori, lipsa unei centuri de siguranță sau a manechilor ar putea provoca îngrijorări în temeiul articolului 3. În acest caz, reclamantul a fost transportat într-o dubă de închisoare între centrul de detenție și biroul procurorului local.
A fost bătut și plasat într-un compartiment din spate al dubiului care nu a fost echipat cu centuri de siguranță. Ca urmare a unui accident cauzat de o terță parte, reclamantul a suferit leziuni relativ moderate (a se vedea punctele 4 și 7 de mai sus). El a fost dus imediat la un spital, unde i-a fost oferită asistența necesară. Nu au existat factori agravanti în cazul instantaneu care ar fi impus ca reclamantul să fie transferat în condiții speciale (compară Engel c. Ungaria, nr. 46857/06, § 28, 20 mai 2010, în care reclamantul a fost un paraplegic și scaunul său cu rotile a fost lăsat nesecurizat într-un vehicul în mișcare, și Voicu (citat mai sus), unde întuneric complet într-un compartiment de furgonetă a fost menționat ca un factor relevant).
14. Denumirea reclamantului a fost examinată în mod corespunzător de către instanțele naționale, care nu a constatat nicio ilegalitate din partea agenților statului, fie în ceea ce privește condițiile transferului reclamantului, fie în ceea ce privește accidentul pentru care conducătorul dubiței de poliție nu a fost responsabil. În plus, în procedura penală împotriva I.B., reclamantul a fost acordat PLN Se pare că reclamantul nu a introdus o procedură de compensare suplimentară împotriva I.B., care a provocat accidentul. 15. Având în vedere jurisprudența Curții menționată mai sus și circumstanțele cazului, Curtea nu consideră că tratamentul în cauză a atins nivelul minim de severitate prevăzut la art. 3 din Convenție.
În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 8 și presupunând că dispoziția este aplicabilă și că a existat o interferență cu viața privată a reclamantului, Curtea consideră că, în circumstanțele cauzei, nu se poate spune că statul nu a îndeplinit nicio obligație pozitivă. Transferul prizonierului a fost organizat în conformitate cu legislația internă și reclamantul nu a avut nicio condiție specială care ar fi solicitat transportul cu măsuri de securitate specifice. În ceea ce privește obligațiile procedurale, plângerile reclamantei au fost examinate în mod exhaustiv de către instanțe civile și de către o instanță penală în cadrul procedurii împotriva I.B. Această plângere este, prin urmare, vădit nefondat.
Concluzia 17. Rezultă că plângerile prevăzute la art. 3 și la art. 8 din Convenție trebuie declarate inadmisibile și respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Eliberată în limba engleză și notificată în scris la 22 septembrie 2022. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele
FIRST SECTION
DECISION Application no. 3831/18 Piotr HRUSZKA against Poland The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 30 August 2022 as a Committee composed of: Péter Paczolay , President, Alena Poláčková , Davor Derenčinović , Judges, and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 3831/18) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 3 January 2018 by a Polish national, Mr Piotr Hruszka, born in 1974 and currently detained in Sieradz (“the applicant”), who had been granted legal aid and was represented by Ms A. Bzdyń , a lawyer practising in Warsaw; the decision to give notice of the complaints concerning the conditions of the applicant’s transfer from a detention centre to a local prosecutor’s office to the Polish Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr J. Sobczak, of the Ministry of Foreign Affairs, and to declare the remainder of the application inadmissible; the parties’ observations; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The present case concerns the applicant’s transport in a prison van between the detention centre and the local prosecutor’s office.
Since 2004 the applicant has been serving several prison sentences. At the time of the events in question he was detained in Piotrków Trybunalski Detention Centre. The accident
On 21 November 2013 the applicant was transported by prison van from Piotrków Trybunalski Detention Centre to the local District Prosecutor’s Office. He was placed in the secure rear compartment located at the back of the vehicle. The compartment was not equipped with seatbelts. The applicant was handcuffed and was sitting on one of the side benches. While the van was driving at low speed, another car drove into it.
As a result of the accident the applicant and the police officers escorting him were hurt. The applicant suffered several injuries: a twisted acromioclavicular joint, a neck injury and a head injury. He was taken to a hospital, where he was examined and put in a plaster cast. Subsequently on the same day he was transported back to the detention centre.
The applicant submitted that he had worn a plaster cast for three months and during that period he had required help from his fellow inmates. He also wore a cervical collar for a year. Civil proceedings
On 25 August 2014 the applicant lodged a claim for damages against the State Treasury (Chief Police Commandant) seeking 80,000 Polish zlotys (PLN – approximately 17,780 euros (EUR)) in compensation for the injuries that he had suffered during the prison van accident.
On 15 November 2016 the Piotrków Trybunalski Regional Court dismissed the claim, finding that the State Treasury had not acted unlawfully. In the absence of unlawfulness, no breach of personal rights could be found. The applicant had been transported in the rear compartment of a special prison vehicle which was not equipped with seatbelts. According to the relevant regulations, the obligation to wear seatbelts applied only to seats equipped with such belts. The applicant had therefore been transported in a correct manner. Moreover, the accident had been caused by a third party and the driver of the prison van had not been in any way responsible. As regards the applicant’s injuries, the court heard an expert witness and held that the applicant’s protracted injury had been caused by a twisted acromioclavicular joint. The remaining injuries were not of a long ‑ lasting nature. Even before the accident the applicant had reported numbness in his fingers to a prison doctor. Therefore, it was found that out of the 5% incapacity that the applicant had suffered after the accident, 3% had already existed before the accident as a result of spinal degeneration.
On 28 September 2017 the Łódź Court of Appeal dismissed an appeal by the applicant, fully accepting the findings made by the first ‑ instance court and that court’s legal assessment of those findings. Criminal proceedings
On 18 June 2014 the Piotrków Trybunalski District Court found I.B. guilty of causing a road accident and conditionally discontinued the criminal proceedings against her on the basis of one year’s probation. The applicant was also granted PLN 1,000 (approximately EUR 222) as partial compensation. Complaints
The applicant complained that he had been transported in a prison van in inadequate conditions, in particular that the van had not been equipped with seatbelts.
THE COURT’S ASSESSMENT
11. The Government submitted that the application should be declared inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies, since the applicant had not lodged a cassation appeal against the judgment of the Łódź Court of Appeal of 28 September 2017. They also contended that he had lost his victim status because he had been granted PLN 1,000 in the criminal proceedings, and that the application amounted to an abuse of the right of individual application. The Court does not consider it necessary to examine the Government’s preliminary objections since the application is in any event inadmissible for the reasons set out below.
The applicant’s complaints were communicated to the Government under Articles 3 and 8 of the Convention and the Court will therefore address the complaints in relation to these to provisions separately. Article 3 of the Convention
As in the case of Jatsõšõn v. Estonia (no. 27603/15, § 43, 30 October 2018), the national legislation does not require all vehicles in which prisoners are transported to be fitted with seat belts. The European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment generally recommends that vans be fitted with adequate seating and fixtures to prevent prisoners from losing their balance when a vehicle moves (ibid., § 26). The Court has already held that the absence of a seat belt alone cannot lead to a violation of Article 3 (see Voicu v. Romania , no. 22015/10, § 63, 10 June 2014), while not ruling out the possibility that, in certain circumstances and in combination with other factors, the lack of a seat belt or handles might give rise to concerns under Article 3. In the present case, the applicant was transported in a prison van between the detention centre and the local prosecutor’s office. He was handcuffed and placed in a rear compartment of the van which had not been equipped with seat belts. As a result of an accident caused by a third party, the applicant suffered relatively moderate injuries (see paragraphs 4 and 7 above). He was immediately taken to a hospital, where the necessary assistance was offered to him. There were no aggravating factors in the instant case that would have required the applicant to be transferred in special conditions (compare Engel v. Hungary , no. 46857/06, § 28, 20 May 2010, where the applicant was a paraplegic and his wheelchair was left unsecured in a moving vehicle, and Voicu (cited above), where complete darkness in a prison van compartment was mentioned as a relevant factor).
The applicant’s complaints were duly examined by the domestic courts, which found no unlawfulness on the part of the agents of the State either as regards the conditions of the applicant’s transfer or as regards the accident for which the driver of the police van had not been responsible. Moreover, in the criminal proceedings against I.B. the applicant was granted PLN 1,000 as partial compensation. It appears that the applicant did not bring proceedings for further compensation against I.B., who had caused the accident.
Having regard to the Court’s case-law indicated above and to the circumstances of the case, the Court does not consider that the treatment in issue attained the minimum level of severity required by Article 3 of the Convention. Article 8 of the Convention
As regards the complaint under Article 8, and assuming that the provision is applicable and that there has been an interference with the applicant’s private life, the Court considers that in the circumstances of the case it cannot be said that the State failed to fulfil any positive obligations. The prisoner’s transfer was organised in accordance with domestic law and the applicant had no special condition that would have required transport with any particular security measures. As regards procedural obligations, the applicant’s grievances were exhaustively examined by the civil courts and by a criminal court in proceedings against I.B. This complaint is therefore manifestly ill-founded. Conclusion
It follows that the complaints under Article 3 and Article 8 of the Convention must be declared inadmissible and be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 22 September 2022. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Deputy Registrar President