3ra-433/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-433/2020 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Dodon) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi) Î N C H E I E R E 25 martie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Nurumbetov, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Nurumbetov împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Ivan Nurumbetov, reprezentat de avocatul Istratii Vasile și menținută hotărârea din 05 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, c o n s t a t ă : La 04 martie 2019 Ivan Nurumbetov, reprezentat de avocatul Vasile Istratii, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliție cu privire la recunoașterea dreptului pretins și obligarea achitării indemnizației unice.

În motivarea acțiunii s-a indicat că Ivan Nurumbetov, a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne începând cu data de 26 februarie 2007 în diferite funcții. Ultima funcție în care a fost angajat prin ordinul nr. 765 ef din 30 octombrie 2015 a fost ofițer de sector al Inspectoratului de Poliție Briceni. A relatat că în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu în cadrul Inspectoratului de Poliție Briceni starea lui de sănătate s-a agravat și a fost internat în spitalul Ministerului Afacerilor Interne pentru tratament. În perioada de timp 23 iunie 2018 până la 02 iulie 2018 a urmat tratament conservativ și fizioterapeutic, însă starea sănătății nu s-a ameliorat și a fost îndreptat la Comisia medicală centrală a Ministerului Afacerilor Interne.

În urma examinării de către comisie a fost stabilit următorul diagnostic: XXX, a fost contractată în timpul îndeplinirii serviciului în organele afacerilor interne. Comisia a emis decizia prin care a fost considerat ca fiind inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat de gradul doi la război. 1 Astfel, în baza deciziei Comisiei medicale centrale a Ministerului Afacerilor Interne nr. 173 din 15 iunie 2018, reclamantul a fost eliberat din serviciu la 03 august 2018, în baza art. 38 alin. (1) lit. e) al Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16.12.2016, conform ordinului nr. 370 ef din 03 august 2018. Comisia medicală din cadrul Consiliului National pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă i-a acordat gradul de dezabilitate mediu, indicând în certificat că maladia a fost contractată în timpul îndeplinirii serviciului în organele afacerilor interne.

A invocat că la 02 ianuarie 2019 s-a adresat cu cerere Ministerului Afacerilor Interne cu privire la achitarea indemnizației unice conform art. 67 alin. (4) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016, însă, prin răspunsul Inspectoratului General de Poliție nr. 34/5-N-3/19 din 28 ianuarie 2019 pe care l-a recepționat la data de 31 ianuarie 2019 a fost informat că achitarea indemnizației unice a fost refuzată din lipsa temeiului legal. Consideră că Inspectoratul General al Poliției, în mod neîntemeiat și ilegal i-a refuzat achitarea indemnizației unice la încetarea raportului de serviciu pe motivul indicat la art. 38 alin. (1) lit. e), deoarece, maladia, trauma indicată în certificatul- decizia medicală nr. 173 din 15 iunie 2018 a fost contractată în timpul îndeplinirii serviciului în organele afacerilor interne.

Până la încadrarea în organele afacerilor interne reclamantul a fost sănătos, a activat în diferite funcții, iar maladia, trauma a contractat-o în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu, fapt pentru care are dreptul legal la achitarea indemnizației prevăzute de lege. A susținut că prin noțiunea de maladie se înțelege modificarea organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului sub acțiunea factorilor nocivi, care depășesc rezervele compensatorii, procesul patologic care afectează organismul și cauzează pierderea temporară sau definitivă a capacității de muncă, iar prin noțiunea de traumă se înțelege schimbarea integrității anatomice a țesuturilor sau organelor cu dereglarea funcției lor, condiționată de acțiunea diferitor factori externi (mecanic, termic, chimic, ionizant etc.).

Sunt stabilite următoarele cazuri de asigurare a angajaților cu statut special: decesul în legătură cu exercițiul funcțiunii sau ca urmare a unei răniri, traume, contuzii, schilodiri sau maladii (afecțiuni) în exercițiul funcțiunii; survenirea invalidității în exercițiul funcțiunii sau după încetarea serviciului, însă ca urmare a unei afecțiuni din perioada serviciului, în lipsa de temei pentru primirea pensiei de vechime în muncă; inaptitudinea ca urmare a unei răniri, traume, contuzii, schilodiri sau maladii (afecțiuni); rănire, traumă, contuzie, schilodire sau maladie (afecțiune) în exercițiul funcțiunii.

A mai relatat că în caz de eliberare din serviciu pe motiv de clasare ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a unei răniri, traume, contuzii, schilodiri sau maladii (afecțiuni) în exercițiul funcțiunii, angajatului cu statut special i se plătește o indemnizație unică determinată din calculul unui salariu mediu lunar pe parcursul ultimelor 6 luni până la survenirea cazului asigurat, pentru fiecare procent de pierdere a capacității profesionale, calculată conform ultimei funcții deținute. Salariul mediu pe care l-a primit în ultimele 6 luni, anterioare eliberării din funcție a constituit 5886,44 de lei x 55 (procentul de pierdere a capacității de muncă din cauza maladiei, traumei contractate în timpul îndeplinirii serviciului în organele afacerilor interne) = 323 754,2 de lei, ce constituie suma indemnizației unice ce urmează să-i fie achitată.

2 Prin refuzul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/5-N-3/19 din 28 ianuarie 2019 de a-i achita lui Nurumbetov Ivan indemnizația solicitată i-a fost cauzat și un prejudiciul moral exprimat prin suferințe psihice provocate de starea de umilință, rușine, nedreptate, frustrare, pe care îl apreciază în sumă de 100 000 de lei. Starea actuală a sănătății îi afectează comportamentul. Suferințele fizice și psihice îi creează în principal un complex de integritate. Mai grav este faptul că suferințele psihice l-au afectat nu doar pe el, dar și pe membrii familiei care și-au pus mari speranțe în viitorul lui. Pe lângă suferințele fizice și psihice care persistă, suportă anumite cheltuieli bănești, iar pentru a-i acoperi minimul cheltuielilor a fost nevoit să se adreseze Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere privind achitarea indemnizației unice.

A solicitat avocatul Vasile Istratii, în interesele reclamantului Ivan Nurumbetov, recunoașterea dreptului la achitarea indemnizației unice, conform art. 67 alin. (4) al Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16.12.2016; obligarea Inspectoratului General al Poliției să-i achite indemnizația unică la încetarea raportului de serviciu pe motivul indicat la art. 38 alin. (1) lit. e) ca urmare a maladiei, traumei legate de exercitarea atribuțiilor de serviciu, în sumă de 323 754,2 de lei; obligarea Inspectoratului General al Poliției să-i achite paguba morală în sumă de 100 000 de lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 de lei.

Prin hotărârea din 05 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cererea de chemare în judecată depusă de Nurumbetov Ivan, reprezentat de avocatul Istratii Vasile împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Nurumbetov Ivan, reprezentat de avocatul Istratii Vasile. Pentru a concluziona astfel Curtea de Apel Chișinău a constatat că reprezentantul apelantului Ivan Nurumbetov, avocatul Istratii Vasile, nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu au avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată, iar esența alegațiilor din apel sunt neîntemeiate, similare celor expuse cu ocazia judecării fondului cauzei.

A mai invocat instanța de apel că instanța de fond, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces. La 02 ianuarie 2020, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal, Nurumbetov Ivan, a declarat recurs împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Consideră recurentul că instanțele inferioare în mod eronat au interpretat prevederile art. 67 alin. (4) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și pct. 2 subpunctele 2) și 5), pct. 4 subpunctului 2) și pct. 9 din Regulamentul cu privire la asigurarea de stat obligatorie a funcționarilor 3 publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin ordinul MAI nr. 386 din 20.12.2017. Astfel, diagnoza stabilită de comisia medicală constituie în sensul Regulamentului menționat o traumă – schimbarea integrității anatomice a țesuturilor creierului cu dereglarea funcției acestuia. La 25 februarie 2020 Inspectoratul General al Poliției a depus referință la recursul declarat de Nurumbetov Ivan, prin care a solicitat de a declara ca fiind inadmisibilă cererea de recurs depusă de Nurumbetov Ivan.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 a fost abrogată. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. În contextul prevederilor art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la data de 16 decembrie 2019 (f.d.

115). Prin urmare, recursul declarat de către Nurumbetov Ivan la 09 ianuarie 2020, a fost depus în termenul prevăzut de lege. Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ. Examinând temeiurile recursului depus de Nurumbetov Ivan, în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 4 încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că recursul depus de Nurumbetov Ivan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului că, nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse 5 de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Nurumbetov Ivan.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul depus de Nurumbetov Ivan, se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh 6