2ra-151/20 — restituirea pagubelor

2ra-151/20 — restituirea pagubelor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-151/2020

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (D. Șușchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clevadî, V. Bogoroș, Iu. Sîrcu)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (V. Macinskaia, V. Tataru, S. Novac, T. Chișca-

Doneva, A. Cobăneanu)

Instanța de revizuire: Curtea Supremă de Justiție (O. Sternioală, A. Cobăneanu, S. Filincova,

G. Stratulat, V. Burduh)

D E C I Z I E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Irina Cocu și Igor Calentiev, reprezentați de

către avocatul Nicolae Frumosu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Aurelia

Dacina, Alexandra Șireaeva, Igor Calentiev și Irina Cocu împotriva lui Oleg

Bojenin, Sergiu Caracuianu, Ministerului de Interne al Republicii Moldova,

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași

fără întreținător,

împotriva deciziei din 05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 15 noiembrie 2002 Aurelia Dacina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și

moral, compensarea diferenței dintre pensia de urmaș a copilului defunctului și

valoarea minimului de existență.

În motivarea acțiunii a indicat că la xxxxx de către colaboratorii de poliție

Caracuianu Oleg și Bojenin Sergiu a fost omorât soțul ei, Dacin Mihail. În rezultat

i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 62 760,79 de lei, valoarea

bunurilor sustrase, cât și cheltuielile suportate în legătură cu înmormântarea soțului.

Totodată i s-a cauzat și prejudiciu moral prin infracțiune pe care l-a apreciat în

mărime de 500 000 de lei.

1

Instanța de judecată a admis parțial pretențiile sale în cadrul procesului penal,

încasând din contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 33 064 de lei și

prejudiciul moral în mărime de 500 000 de lei, în rest pretențiile au fost lăsate fără

examinare, însă cu drept de a fi soluționate în cadrul unui proces civil.

Deoarece arma cu care a fost omorât soțul său Mihail Dacin era din dotarea

Ministerului Afacerilor Interne, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut

vinovat de săvârșirea omorului, consideră că răspundere pentru cauzarea

prejudiciului material și moral poartă Ministerul Afacerilor Interne, iar achitarea

sumelor urmează a fi efectuată din contul bugetului de stat.

Astfel, reclamanta Aurelia Dacina a solicitat încasarea din contul statului a

sumei de 562 760,79 de lei, cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și

compensarea diferenței dintre pensia de urmaș a copilului defunctului și valoarea

minimului de existență.

Prin încheierea din 02 decembrie 2002 a Curții de Apel, cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Aurelia Dacina împotriva Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova

privind restituirea pagubelor a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Centru,

mun. Chișinău.

La 15 noiembrie 2002 Irina Cocu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și

moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără

întreținător.

În motivarea acțiunii a indicat că la xxxxxxx de către colaboratorii de poliție

Caracuianu Oleg și Bojenin Sergiu a fost omorât soțul ei Vitalie Cocu, fiindu-i

sustrasă suma de 160 de lei.

Instanța de judecată a admis parțial pretențiile sale în cadrul procesului penal,

încasând din contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 160 de lei și

prejudiciul moral în mărime de 500 000 de lei, în rest pretențiile au fost lăsate fără

examinare, însă cu drept de a fi soluționate în cadrul unui proces civil.

Deoarece arma cu care a fost omorât soțul său Vitalie Cocu era din dotarea

Ministerului Afacerilor Interne, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut

vinovat de săvârșirea omorului, consideră că răspundere pentru cauzarea

prejudiciului material și moral poartă Ministerul Afacerilor Interne, iar achitarea

sumelor urmează a fi efectuată din contul bugetului de stat.

În legătură cu decesul soțului său, dânsa a suportat cheltuieli de înmormântare

și alte cheltuieli în mărime de 27 276 de lei.

Astfel, reclamanta Irina Cocu a solicitat încasarea din contul statului a sumei

de 527 436 de lei, cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și compensarea

cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără întreținător.

Prin încheierea din 02 decembrie 2002 a Curții de Apel, cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Irina Cocu împotriva Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova

privind restituirea pagubelor a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Centru,

mun. Chișinău.

La 15 noiembrie 2002 Igor Calentiev a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și

2

moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără

întreținător.

În motivarea acțiunii a indicat că la xxxxxx de către colaboratorii de poliție

Caracuianu Oleg și Bojenin Sergiu a fost omorât feciorul său V.Calentiev.

Instanța de judecată a admis parțial pretențiile sale în cadrul procesului penal,

încasând din contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 14 080 de lei și

prejudiciul moral în mărime de 500 000 de lei, în rest pretențiile au fost lăsate fără

examinare, însă cu drept de a fi soluționate în cadrul unui proces civil. Achitarea

sumelor dispuse prin sentință de către condamnați nu este reală.

În legătură cu decesul feciorului, dânsul a suportat cheltuieli pentru efectuarea

cercetării tehnice a automobilului sustras în vederea stabilirii defectelor și pentru

repararea automobilului, în mărime de 13 207 de lei, efectuarea expertizei în sumă

de 100 de lei, pentru serviciile avocatului în mărime de 1000 de lei, cheltuieli pentru

înmormântarea feciorului în mărime de 4643 de lei. Totodată fiicele victimei Irina

și Anastasia au pierdut întreținătorul, ca rezultat fiindu-le stabilită o pensie de

întreținere în mărime de 51,24 de lei și 83,4 de lei.

Deoarece arma cu care a fost omorât feciorul său V.Calentiev era din dotarea

Ministerului Afacerilor Interne, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut

vinovat de săvârșirea omorului, consideră că răspundere pentru cauzarea

prejudiciului material și moral poartă Ministerul Afacerilor Interne, iar achitarea

sumelor urmează a fi efectuată din contul bugetului de stat.

Astfel, reclamantul Igor Calentiev a solicitat încasarea din contul statului a

sumei de 570 030 de lei, cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și

compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără întreținător.

Prin încheierea din 02 decembrie 2002 a Curții de Apel, cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Igor Calentiev împotriva Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova

privind restituirea pagubelor a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Centru,

mun. Chișinău.

La 15 noiembrie 2002 Alexandra Șireaeva a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, compensarea diferenței dintre pensia de urmaș a copilului

defunctului și valoarea minimului de existență.

În motivarea acțiunii a indicat că la xxxxxx de către colaboratorii de poliție

Caracuianu Oleg și Bojenin Sergiu a fost omorât soțul ei Sergiu Șireaev.

Instanța de judecată a admis parțial pretențiile sale în cadrul procesului penal,

încasând din contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 350 de lei și

prejudiciul moral în mărime de 500 000 de lei, în rest pretențiile au fost lăsate fără

examinare, însă cu drept de a fi soluționate în cadrul unui proces civil. Achitarea

sumelor dispuse prin sentință de către condamnați nu este reală.

În legătură cu decesul soțului său, dânsa a suportat și alte cheltuieli

suplimentare care la fel urmează a fi restituite, în mărime totală de 3354 de lei.

Totodată fiicei victimei xxxx care a pierdut întreținătorul, i-a fost stabilită o pensie

de întreținere în mărime de 184,60 de lei.

Deoarece arma cu care a fost omorât soțul său Sergiu Șireaev era din dotarea

Ministerului Afacerilor Interne, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut

vinovat de săvârșirea omorului, consideră că răspundere pentru cauzarea

3

prejudiciului material și moral poartă Ministerul Afacerilor Interne, iar achitarea

sumelor urmează a fi efectuată din contul bugetului de stat.

Astfel, reclamanta Alexandra Șireaeva a solicitat încasarea din contul statului

a sumei de 503 704 de lei, cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și

compensarea diferenței dintre pensia de urmaș a copilului defunctului și valoarea

minimului de existență.

Prin încheierea din 02 decembrie 2002 a Curții de Apel, cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Alexandra Șireaeva împotriva Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova privind restituirea pagubelor a fost strămutată spre judecare la Judecătoria

Centru, mun. Chișinău.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Centru, or. Chișinău cererile

de chemare în judecată depuse de Aurelia Dacina, Irina Cocu, Igor Calentiev și

Alexandra Șireaeva împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova privind restituirea

pagubelor au fost conexate într-o singură cauză civilă.

Prin hotărârea din 18 martie 2003 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-a

dispus încasarea prejudiciului material de la Ministerul Afacerilor Interne în

beneficiul Alexandrei Șireaeva în sumă de 3704 lei; Aureliei Dacina în sumă de

62760 de lei; Irinei Cocu în sumă de 27 340 de lei; lui Igor Calentiev în sumă de

56 050 de lei, în rest pretențiile au fost respinse.

Pretențiile înaintate împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova

au fost respinse.

S-a dispus încasarea taxei de stat de la Ministerul Afacerilor Interne în mărime

de 3% din suma încasată, ce constituie 4489,62 de lei.

Pentru a decide astfel, prima instanță a constatat că victimele au fost omorâte

prin împușcături cu pistolul, care este o sursă de pericol social sporit, și care aparține

Ministerului Afacerilor Interne. Astfel în temeiul art. 485 Cod civil, din contul

Ministerului Afacerilor Interne urmează a fi încasată paguba materială cauzată

reclamanților.

Referitor la cerința privind încasarea prejudiciului moral, instanța a indicat că

această pretenție a fost admisă prin sentința Curții de Apel care este definitivă, fiind

încasată de la condamnații Caracuianu și Bojenin, cîte 500 000 de lei pentru fiecare

reclamant, din care considerent instanța a concluzionat că încasarea repetată a acestei

sume nu poate avea loc.

Prin decizia din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Chișinău, s-au admis

apelurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne, Aurelia Dacina, Irina Cocu, Igor

Calentiev, Alexandra Șireaeva, s-a casat hotărârea din 18 martie 2003 a Judecătoriei

s. Centru, mun. Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

judecată în altă componență.

Pentru a decide astfel instanța de apel a concluzionat că prin hotărârea

pronunțată, instanța a atins interesele persoanelor interesate în proces, care urmau a

fi atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii. Aceste persoane sunt

condamnații Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu față de care pe viitor pot apărea

acțiuni de regres din partea Ministerului Afacerilor Interne.

Prin încheierea protocolară din 23 ianuarie 2004 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău au fost atrași în calitate de copârâți Caracuianu Sergiu și Bojenin Oleg

(f.d.93, vol.I).

4

Prin încheierea protocolară din 04 iunie 2004 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău au fost atrași în calitate de copârâți Caracuianu Sergiu și Bojenin Oleg

(f.d.130, vol.I).

Prin hotărârea din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la Caracuianu Sergiu și Bojenin

Oleg, în mod solidar, în beneficiul Aureliei Dacina paguba materială în sumă de

62 760 de lei, Irinei Cocu paguba materială în sumă de 27 343,50 de lei, Alexandrei

Șireaeva paguba materială în sumă de 3354 de lei, lui Igor Calentiev paguba

materială în sumă de 47 190 de lei, în rest acțiunea s-a respins.

S-au respins ca nefondate pretențiile Aureliei Dacina, Irinei Cocu, Alexandrei

Șireaeva și Igor Calentiev înaintate împotriva Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Finanțelor privind încasarea pagubelor morale și materiale.

S-a încasat de la Caracuianu Sergiu și Bojenin Oleg, în mod solidar, taxa de

stat în mărime de 3% din suma totală încasată 140 647 de lei, ceea ce constituie

4219,41 de lei.

Pentru a decide astfel prima instanță a constatat că prin sentința Curții de Apel

Chișinău din 11 iulie 2002 s-a dispus încasarea de la Caracuianu Sergiu și Bojenin

Oleg în beneficiul reclamanților valoarea bunurilor de care victimele au fost lipsite

în urma săvârșirii infracțiunii. Prin respectiva cerere de chemare în judecată se

pretinde încasarea prejudiciului material nemijlocit suportat la înmormântarea

victimelor și efectuarea ritualelor religioase, cheltuielile pentru asistența juridică,

restabilirea automobilelor Aurelia Dacina și Igor Calentiev, care au fost deteriorate

de către condamnați, pretenții care au fost admise.

Instanța a stabilit că victimele au fost omorâte cu pistolul de tip „Makarov”,

care însă nu este o sursă de pericol sporit. Prin urmare nu poate fi invocată

răspunderea pentru dauna cauzată de un izvor de pericol sporit reglementată de art.

485 Cod civil (redacția legii aplicabile la momentul apariției litigiului), or

legislatorul indică concret răspunderea organizațiilor și cetățenilor, activitatea cărora

este legată de pericol sporit pentru ce-i din jur, pentru cauzarea daunelor de izvorul

cu pericol sporit.

Instanța a menționat că infracțiunile de care Caracuianu Sergiu și Bojenin Oleg

au fost condamnați, au fost comise în afara timpului de serviciu cu pistolul de tip

„Makarov”, însă acesta nu poate fi izvor de pericol sporit, or însăși activitatea

colaboratorilor organelor de poliție care dețin arme de foc nu poate prezenta pericol

pentru ce-i din jur. Deși Caracuianu Sergiu și Bojenin Oleg posedau pistolul de tip

„Makarov”, fiindu-le repartizat acestora din dotare de către Ministerul Afacerilor

Interne, anume pentru exercitarea obligațiilor de serviciu, primii folosindu-l în afara

serviciului. Din acest motiv prejudiciul material pretins de către reclamanți urmează

a fi încasat din contul lui Caracuianu Sergiu și Bojenin Oleg și nu din contul

Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Finanțelor.

Cerințele reclamanților privind încasarea prejudiciului moral în mărime de

500 000 de lei, instanța le-a respins, or prin sentința Curții de Apel Chișinău din 11

iunie 2002, s-a dispus deja încasarea din contul inculpaților Caracuianu Sergiu și

Bojenin Oleg în beneficiul reclamanților a câte 500 000 de lei pentru fiecare.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 iunie 2004 reclamanții

Cocu Irina, Dacina Aurelia Șireaeva Alexandra, Calentiev Igor au declarat apel.

Prin decizia din 05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Irina Cocu, Aurelia Dacina, Alexandra Șireaeva și Igor

5

Calentiev și a fost menținută hotărârea din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău.

Prin decizia din 22 decembrie 2004 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de Irina Cocu, Aurelia Dacina, Alexandrei Șireaeva și Igor

Calentiev, au fost casate decizia din 05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu dispunerea

încetării procesului.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că prin sentința definitivă

a Curții de Apel din 11 iulie 2002, Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu au fost

condamnați la detenție pe viață. Totodată prin sentința respectivă a fost încasată

paguba materială, cât și paguba morală, iar în temeiul art. 169 Cod de procedură

civilă, judecătorul urma a refuza primirea cererii la litigiul căruia există deja o

hotărâre judecătorească.

Prin încheierea din 04 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea de revizuire depusă de Igor Calentiev și Irina Cocu, reprezentați de avocatul

Nicolae Frumosu, s-a casat decizia din 22 decembrie 2004 a Curții Supreme de

Justiție și s-a reținut în Curtea Supremă de Justiție prezenta cauză civilă, pentru

rejudecarea recursului declarat de Irina Cocu și Igor Calentiev împotriva deciziei din

05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău.

La 06 decembrie 2019 a fost reînregistrat recursul declarat de către Calentiev

Igor, Cocu Irina, iar la 17 ianuarie 2020 au depus cerere de completare a recursului

împotriva deciziei din 05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

solicitat casarea deciziei din 05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău, cu remiterea cauzei

la rejudecare în primă instanță, or, emiterea unei hotărâri noi de încasare în mod

solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Oleg Bojenin și Sergiu Caracuianu în beneficiul Irinei Cocu, a

prejudiciului material în mărime de 27 343,50 de lei, a prejudiciului suportat ca

urmare a îngrijirii copilului minor al decedatului, Nicoleta Cocu, în mărime de 39

600,70 de lei, compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5 147 de

lei, precum și încasarea în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul Irinei Cocu a

prejudiciului moral în sumă de 500 000 de lei. Încasarea în mod solidar din contul

Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova,

Oleg Bojenin și Sergiu Caracuianu în beneficiul lui Igor Calentiev, a prejudiciului

material în mărime de 56 050 de lei, a prejudiciului suportat ca urmare a îngrijirii

copilului minor al decedatului, Anastasia Calentiev, în mărime de 66 132,30 de lei,

compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5099 de lei, precum și

încasarea în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Igor Colentiev a prejudiciului

moral în sumă de 500 000 de lei (f.d. 174-177, vol.I și f.d. 74-85, vol.II).

În motivarea recursului recurenții și-au exprimat dezacordul cu actele

judecătorești emise de instanțele ierarhic inferioare, din motivul că instanțele nu au

aplicat corect normele de drept material, ce prevăd răspunderea proprietarului armei,

or folosirea armei în scopul săvârșirii infracțiunilor de omor a fost posibilă doar din

vina proprietarului armei, ca rezultat fiindu-le cauzate prejudicii materiale și morale.

Au menționat că de către instanțele ierarhic inferioare s-au aplicat eronat

normele de drept material și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

6

Au subliniat că repararea prejudiciului material și moral, ca rezultat al omorului

de către colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne (Sergiu Caracuianu și Oleg

Bojenin) a fiului lui Igor Calentiev și a soțului Irinei Cocu, urmează de încasat

anume din contul Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor,

motivând că împușcarea acestora a fost realizată cu arma (pistolul Makarov nr. 3451)

deținut în proprietate de către Ministerului Afacerilor Interne, astfel ținând cont că

arma de foc constituie un izvor de pericol sporit, resposabilitatea pentru producerea

prejudiciului o poartă inclusiv proprietarul armei.

Au reținut că instanțele inferioare au omis a se expune asupra unei pretenții

înaintate de către reclamanți atât în cererile de chemare în judecată precum și în

cererile de apel și anume încasarea sumelor de bani cu titlu de reparare a

prejudiciului suportat de către aceștia ca urmare a îngrijirii copiilor minori ai

decedaților. Astfel, având în vedere că instanțele inferioare nu s-au expus asupra

tuturor capetelor din cererile de chemare în judecată, această încălcare a condus la

soluționarea greșită a cauzei (art.432 alin. (4) Cod de procedură civilă), precum și

faptul că copii decedaților (minori la acea vreme) nici nu au fost atrași în proces în

conformitate cu prevederile art. 432 alin. (3) lit. d) Cod de procedură civilă.

La fel, au menționat că decizia din 22 octombrie 2002 a Curții Supreme de

Justiție ce a menținut decizia 11 iulie 2002 a Curții de Apel, prin care condamnații

la detențiune pe viață Sergiu Caracuianu și Oleg Bojenin urmau să achite prejudiciul

moral în sumă de 500 000 de lei persoanelor păgubite, are puterea de lucru judecat.

Așa cum până în prezent recurenții n-au încasat sumele dispuse de către instanțele

de judecată, consideră necesar de a le încasa în mod solidar de la Ministerului

Afacerilor Interne și Ministerului Finanțelor, or, atât făptuitorii cât și proprietarii

armei cu care au fost omorâți rudele recurenților, au cauzat în comun dauna ca

urmare a săvârșirii infracțiunii, respectiv răspund solidar față de persoanele

vătămate.

La 24 februarie 2020 Ministerul Afacerilor Interne a depus referință pe

marginea recursului declarat de Irina Cocu și Igor Calentiev, reprezentați de către

avocatul Nicolae Frumosu, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil.

La 25 februarie 2020 Sergiu Caracuianuu a depus referință pe marginea

recursului declarat de Irina Cocu și Igor Calentiev, reprezentați de către avocatul

Nicolae Frumosu, solicitând respingerea cererii de recurs și a cererii de completare

a recursului, cu încetarea procesului civil.

A menționat că în pct. 13 din recurs avocatul face trimitere la art. 485 Cod civil

al RSS Moldovenești, însă la momentul săvârșirii infracțiunii era în vigoare Codul

civil al R.Moldova și este ilegal să se facă trimitere la acte normative care nu sunt în

vigoare.

A subliniat că în pct.14 a recursului avocatul face trimitere la cazuri din

Federația Rusă, publicații din ziare, însă pe teritoriul R.Moldova funcționează legile

adoptate în R.Moldova, dar nu al Federației Ruse, iar instanțele la examinarea cauzei

urmează să aplice legislația, dar nu articole din ziare.

Invocă că în pct. 27 al recursului avocatul face trimitere la art. 491, 492 din

Codul civil al RSS Moldovenești și solicită despăgubiri suplimentare materiale,

pentru întreținerea copiilor minori, însă conform legislației în vigoare, familiile

social vulnerabile sunt asigurate de stat cu indemnizații.

7

A evidențiat că condamnații la detențiune pe viață nu sunt încadrați în câmpul

muncii, astfel dânsul nu dispune de venituri din care ar putea fi încasat prejudiciul

material și moral.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 21 august 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Irina Cocu și Igor Calentiev, și va casa decizia instanței de apel în partea

pretențiilor reclamanților Irina Cocu și Igor Colentiev, cu remiterea cauzei la

rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel

de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficientă pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

8

În conformitate cu art. 241 alin.(5) și (6) Cod de procedură civilă, în motivare

se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărârii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului

nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai

în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel nu este legată de

motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanțe, ci este obligată să

verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 21 iunie

2004 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată, s-a încasat de la Sergiu Caracuianu și Oleg Bojenin, în mod solidar, în

beneficiul Aureliei Dacina paguba materială în sumă de 62 760 de lei, Irinei Cocu

paguba materială în sumă de 27 343,50 de lei, Alexandrei Șireaeva paguba materială

în sumă de 3354 de lei, lui Igor Calentiev paguba materială în sumă de 47 190 de

lei, în rest acțiunea s-a respins.

S-au respins ca nefondate pretențiile Aureliei Dacina, Irinei Cocu, Alexandrei

Șireaeva și Igor Calentiev înaintate împotriva Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Finanțelor privind încasarea pagubelor morale și materiale.

S-a încasat de la Caracuianu Sergiu și Bojenin Oleg, în mod solidar, taxa de

stat în mărime de 3% din suma totală încasată 140 647 de lei, ceea ce constituie

4219,41 de lei.

Prin decizia din 05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Irina Cocu, Aurelia Dacina, Alexandra Șireaeva și Igor

Calentiev și a fost menținută hotărârea din 21 iunie 2004 a Judecătoriei Centru, or.

Chișinău.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că cererile de recurs ridică probleme de drept procedural în ceea

ce privește soluționarea de către instanța de apel a litigiului.

În condițiile date, instanța de recurs este chemată să ofere un răspuns dacă

Curtea de Apel Chișinău a îndeplinit condiția unei examinări efective și a oferit un

răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a

examinat toate pretențiile și argumentele înaintate (a se vedea, în contrast,

Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova,

20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

În aceste împrejurări, Colegiul lărgit a considerat că trebuie să opereze cu

prevederile art. 390 alin. (1) lit. e) și f) din Codul de procedură civilă.

9

În conformitate cu aceste dispoziții legale procedurale, decizia instanței de

apel trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea

guvernantă, precum și concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea

corectă a justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să

explice în mod adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică

această obligație de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie

determinată în funcție de circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira, ibidem,

parag. 84; Orlen Lietuva LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).

Cu titlu de principiu, o decizie judiciară nu poate fi calificată ca fiind arbitrară

până la constatarea unui prejudiciu efectiv adus corectitudinii generale a procedurii

judiciare, cu excepția cazului în care nu sunt prezentate motive pentru adoptarea

acesteia sau motivele date se bazează pe o eroare de fapt sau de drept evidentă

manifestată de instanța internă, rezultând în o „negare a justiției” (a se vedea

Andelkovic vs Serbia, 9 aprilie 2013, parag. 27; Bochan vs Ucraina (nr. 2), Marea

Cameră, 5 februarie 2015, parag. 61 – 63; Gelenidze vs Georgia, 7 noiembrie 2019,

parag. 28). Logica aflată la baza noțiunii de „eroare evidentă de apreciere”, astfel

cum este utilizată în contextul art. 6 § 1 din Convenție, este fără îndoială aceea că,

având în vedere că eroarea de fapt sau de drept comisă de instanța națională este atât

de vădită încât este calificată drept „evidentă” – în sensul că nu ar fi putut fi comisă

de niciun magistrat rezonabil – este posibil ca aceasta să fi adus atingere echității

procesului (a se vedea Dulaurans vs Franța, 21 martie 2000, parag. 33 – 34).

Totodată, o hotărâre judecătorească care nu are niciun temei legal în dreptul

intern și nu permite realizarea unei legături între faptele stabilite, dreptul aplicabil și

rezultatul procesului, avea, în plus, un caracter arbitrar și trebuia interpretată drept o

„denegare de justiție” (a se vedea Andelkovic, pre-citat, parag. 27).

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit învederează că

exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al

procedurii și împotriva arbitrariului instanței de judecată. În acest caz, instanța de

apel are obligația de a indica motivele raționamentelor sale și să facă referire la legea

guvernantă a speței. Pe baza acestei analize juridice, instanța de apel trebuie să tragă

concluziile de rigoare în urma examinării cererilor de apel. Etapele menționate

trebuie să fie consecutive și să se afle într-o strânsă legătură logică, ceea ce

consolidează ipoteza că soluția finală a instanței de judecată urmează să rezulte din

partea motivată a hotărârii judecătorești.

La caz, Colegiul de control judiciar reține că Aurelia Dacina, Alexandra

Șireaeva, Igor Calentiev și Irina Cocu înaintând cerere de chemare în judecată

împotriva lui Oleg Bojenin, Sergiu Caracuianu, Ministerului de Interne al Republicii

Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova au venit cu următoarele

cerințe: repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru

îngrijirea copiilor minori rămași fără întreținător, cât și a cheltuielilor de judecată.

Colegiul civil, reiterează că, anterior prin sentința din 11 iulie 2002 a Curții de

Apel, menținută prin decizia din 22 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,

Bojenin Oleg Mihai și Caracuianu Sergiu Andrei s-au recunoscut culpabili de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 74 și 88 p.1,8 Cod penal, fiindu-le stabilită

pedeapsă definitivă, detențiune pe viață.

10

S-a încasat de la Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu în mod solidar în beneficiul

Alexandrei Șireaeva, pagubă materială în mărime de 350 de lei și pagubă morală în

mărime de 500 000 de lei.

S-a încasat de la Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu în mod solidar în beneficiul

Irinei Cocu, pagubă materială în mărime de 160 de lei și pagubă morală în mărime

de 500 000 de lei.

S-a încasat de la Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu în mod solidar în beneficiul

Svetlanei Rudneva, pagubă materială în mărime de 772, 67 de lei și pagubă morală

în mărime de 500 000 de lei.

S-a încasat de la Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu în mod solidar în beneficiul

Aureliei Dacina, pagubă materială în mărime de 33 064 de lei și pagubă morală în

mărime de 500 000 de lei.

S-a încasat de la Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu în mod solidar în beneficiul

lui Igor Calentiev, pagubă materială în mărime de 14 080 de lei și pagubă morală în

mărime de 500 000 de lei.

S-a încasat de la Bojenin Oleg și Caracuianu Sergiu în mod solidar în beneficiul

Ecaterinei Vidrașcu, pagubă materială în mărime de 35 890 de lei și pagubă morală

în mărime de 500 000 de lei.

În rest, acțiunile civile ale Alexandrei Șireaeva, Irinei Cocu, Svetlanei

Rudneva, Aureliei Dacina, Ecaterinei Vidrașcu, Igor Calentiev, N. Cazacova și A.

Covaliov au fost lăsate fără examinare, pentru a fi soluționate în ordine civilă.

La acest capitol, instanța de recurs urmează să verifice dacă instanța de apel în

motivarea deciziei sale s-a expus asupra tuturor pretențiilor și argumentelor

înaintate.

Din lecturarea părții motivate a deciziei contestate, Colegiul lărgit observă că

instanța de apel nu a examinat pretențiile reclamanților cu privire la compensarea

cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără întreținător, or, atât în

partea motivată, cât și în dispozitiv nu s-a expus asupra admiterii sau respingerii

pretenției.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

stabilite și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința motivelor cu privire

la fondul cauzei civile. De fapt, acestea poartă un caracter secundar și nu au forță

juridică de a influența decisiv considerentele de mai sus (a se vedea, printre alte

autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul

pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea

Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Drept consecință, instanța de recurs conchide că decizia din 05 octombrie 2004

a Curții de Apel Chișinău este una nemotivată, de vreme ce instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor pretențiilor și argumentelor înaintate de către Irina Cocu și Igor

Calentiev, iar soluția adoptată în această parte nu este clară. Efectul acestor încălcări

de legalitate, și anume, devierile procedurale afectează echitatea procedurii în

ansamblu și calitatea hotărârii judecătorești pronunțate în apel în acord cu art. 239 și

art. 390 alin. (1) lit. e) și f) din Codul de procedură civilă. Or, la deliberarea deciziei,

Curtea de Apel Chișinău nu a apreciat corect concluzia în urma examinării apelului

dedus judecății.

11

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirma incidența temeiului

indicat la art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă și a stabili că erorile

judiciare analizate în speță sunt esențiale.

Cu titlu de remarcă, judecarea recursului, exercitat conform rigorilor impuse de

articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă de Justiție

verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz, luând în

considerare că instanța de apel a săvârșit o încălcare gravă procedurală, instanța de

recurs opinează că singura soluție legală și rezonabilă este casarea deciziei în partea

ce ține de pretențiile reclamanților Irina Cocu și Igor Colentiev și trimiterea cauzei

spre rejudecare, dat fiind faptul nesoluționării tuturor pretențiilor și nemotivării de

către Curtea de Apel Chișinău a deciziei sale, instanța de recurs nu are pârghii de a

verifica care soluție a fost aleasă până la urmă de către completul de judecată.

Așadar, Colegiul lărgit notează că greșelile procedurale nu pot fi corectate în

ordine de recurs, din cauza specificului acestora. De altfel, atât reclamanții cât și

pârâții trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte apărarea și să fie audiați de o

instanță de apel, care va fi competentă de a examina toate chestiunile de fapt și de

drept relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27

septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul lărgit

ajunge la concluzia de a casa parțial decizia din data de 05 octombrie 2004 a Curții

de Apel Chișinău în partea ce se referă la reclamanții Irina Cocu și Igor Calentiev și

de a restitui prezenta cauză civilă la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecători în acord cu art. 445 alin. (1), lit. c) din Codul de procedură

civilă.

Aici, Colegiul Civil subliniază că decizia din 05 octombrie 2004 a Curții de

Apel Chișinău, urmează a fi casată în partea pretențiilor reclamanților Irina Cocu și

Igor Calentiev, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea sa

din 09 aprilie 2019 s-a expus anume asupra încălcării drepturilor reclamanților Irina

Cocu și Igor Calentiev. La fel, prin încheierea din 04 decembrie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, s-a admis revizuirea depusă de Irina Cocu și Igor Calentiev, s-

a casat decizia din 22 decembrie 2004 a Curții Supreme de Justiție și s-a reținut spre

examinare doar recursurile depuse de către Irina Cocu și Igor Calentiev, care la 17

ianuarie 2020 și-au reafirmat interesul spre examinarea cauzei prin depunerea unei

cereri de completare a recursului inițial din 15 octombrie 2004.

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea apelurilor Irinei Cocu și Igor Calentiev,

să fie remediate neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria

(Marea Cameră), 23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5

aprilie 2018, parag. 123 – 125).

Pe această cale, cauza civilă urmează a fi judecată în întregime referitor la

apelurile depuse de către Irina Cocu și Igor Calentiev, în cadrul unor proceduri noi,

în cadrul căreia instanța de apel va avea sarcina de a stabili o legătură clară între

faptele speței, dispozițiile legale aplicabile și concluziile la care a ajuns.

În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța de apel va trebuie să constate

temeinicia sau lipsa unui temei legal a cererilor de apel formulate (a se vedea, spre

12

exemplu, importanța rejudecării cauzei de către instanțele ierarhic inferioare în baza

considerentelor unei instanțe de recurs, Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie

2008; Dimitar Yordanov vs Bulgaria, 6 septembrie 2018, parag. 52 – 53).

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul conchide că examinarea cauzei în ordine de

apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet și evaziv.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei cerințelor, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante Irina Cocu și Igor Calentiev, cât și

a părții pârâte, rezultând din prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă,

conform cărora instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere,

bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a

tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege,

ca în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al

concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele

părților, circumstanțele pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept

material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Irina Cocu și Igor Calentiev, reprezentați de către

avocatul Nicolae Frumosu.

Se casează parțial decizia din 05 octombrie 2004 a Curții de Apel Chișinău, în

partea pretențiilor reclamanților Irina Cocu și Igor Colentiev, în cauza civilă la

cererea depusă de Aurelia Dacina, Alexandra Șireaeva, Igor Calentiev și Irina Cocu

împotriva Oleg Bojenin, Sergiu Caracuianu, Ministerului de Interne al Republicii

Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor

minori rămași fără întreținător, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

Mariana Pitic

Victor Burduh

13