2ra-65/22 — Repararea prejudiciului material si moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămasi fără întretinător

2ra-65/22 — Repararea prejudiciului material si moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămasi fără întretinător (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-65/22

2-20030743-01-2ra-13012022

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, Judecător - D. Sușchevici

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

D E C I Z I E

23 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat,

Dumitru Mardari,

Aliona Miron,

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul

avocatului Frumosu Nicolae,

în cauza civilă, la cererile de chemare în judecată depuse de Dacina Aurelia, Șireaeva

Alexandra, Calentiev Igor și Cocu Irina către Bojenin Oleg, Caracuian Sergiu,

Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea

copiilor minori rămași fără întreținător,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 21 iunie 2004,

con st ată:

La 15 noiembrie 2002, Dacina Aurelia a depus cerere de chemare în judecată către

Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, și compensarea diferenței dintre pensia de

urmaș a copilului defunctului și valoarea minimului de existență.

În motivarea acțiunii a indicat că soțul ei, Dacin Mihail, a fost omorât de către

colaboratorii de poliție Caracuian Oleg și Bojenin Sergiu.

În rezultatul infracțiunii, i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 62 760,

79 lei (valoarea bunurilor sustrase) și a avut de suportat cheltuieli în legătură cu

înmormântarea soțului.

1

Totodată i-a fost cauzat un prejudiciu moral apreciat la suma de 500 000 lei.

În cadrul procesului penal, instanța a admis parțial pretențiile sale, încasând din

contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 33 064 lei și prejudiciul moral în

mărime de 500 000 lei, în rest pretențiile lăsându-le fără examinare, însă cu drept de a

fi soluționate în cadrul unui proces civil.

Astfel, deoarece arma cu care a fost omorât soțul său era din dotarea Ministerului

Afacerilor Interne al RM, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut vinovat

de săvârșirea omorului, reclamanta consideră că răspunderea pentru cauzarea

prejudiciului material și moral o poartă Ministerul Afacerilor Interne al RM, respectiv,

a solicitat încasarea din contul statului a sumei de 562 760, 79 lei, cu titlu de prejudiciu

material și moral, precum și compensarea diferenței dintre pensia de urmaș a copilului

defunctului și valoarea minimului de existență.

La 15 noiembrie 2002, Cocu Irina a depus cerere de chemare în judecată către

Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, și compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea

copilului minor rămas fără întreținător.

În motivarea acțiunii a indicat că soțul ei, Cocu Vitalie, a fost omorât la 22 ianuarie

2001, de către colaboratorii de poliție Caracuian Oleg și Bojenin Sergiu, fiindu-i

sustrasă suma de 160 lei.

În cadrul procesului penal, instanța a admis parțial pretențiile sale, încasând din

contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 160 lei și prejudiciul moral în

mărime de 500 000 lei, în rest pretențiile fiind lăsate fără examinare, însă cu drept de a

fi soluționate în cadrul unui proces civil.

Astfel, deoarece arma cu care a fost omorât soțul său era din dotarea Ministerului

Afacerilor Interne al RM, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut vinovat

de săvârșirea omorului, reclamanta consideră că răspunderea pentru cauzarea

prejudiciului material și moral o poartă Ministerul Afacerilor Interne al RM, respectiv,

a solicitat încasarea din contul statului a sumei de 527 436 lei, cu titlu de prejudiciu

material și moral, precum și compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copilului

minor, Xxxxx, rămasă fără întreținător.

La 15 noiembrie 2002, Calentiev Igor a depus cerere de chemare în judecată către

Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea

copiilor minori rămași fără întreținător.

În motivarea acțiunii a indicat că feciorul său, Calentiev Valeri, a fost omorât la 14

martie 2001, de către colaboratorii de poliție Caracuian Oleg și Bojenin Sergiu.

În cadrul procesului penal, instanța a admis parțial pretențiile sale, încasând din

contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 14 080 lei și prejudiciul moral în

mărime de 500 000 lei, în rest pretențiile fiind lăsate fără examinare, însă cu drept de a

fi soluționate în cadrul unui proces civil.

Totodată, reclamantul a menționat că, în legătură cu decesul feciorului, dânsul a

suportat cheltuieli pentru efectuarea cercetării tehnice a automobilului sustras în

vederea stabilirii defectelor și pentru repararea automobilului, în mărime de 13 207 lei,

pentru efectuarea expertizei în sumă de 100 lei, pentru serviciile avocatului în mărime

de 1 000 lei și cheltuieli pentru înmormântarea feciorului în mărime de 4 643 lei.

2

În context a remarcat că fiicelor victimei, Xxxxx și Xxxxx, după pierderea

întreținătorului, le-a fost stabilită o pensie de întreținere în mărime de 51, 24 lei și,

respectiv, 83, 40 lei.

Astfel, deoarece arma cu care a fost omorât feciorul său era din dotarea Ministerului

Afacerilor Interne al RM, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut vinovat

de săvârșirea omorului, reclamantul consideră că răspunderea pentru cauzarea

prejudiciului material și moral o poartă Ministerul Afacerilor Interne al RM, respectiv,

a solicitat încasarea din contul statului a sumei de 570 030 lei, cu titlu de prejudiciu

material și moral, și compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași

fără întreținător.

La 15 noiembrie 2002, Șireaeva Alexandra a depus cerere de chemare în judecată

către Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, și compensarea diferenței dintre pensia de

urmaș a copilului rămas fără întreținător și valoarea minimului de existență.

În motivarea acțiunii a indicat că soțul ei, Șireaev Sergiu, a fost omorât la 11 ianuarie

2001, de către colaboratorii de poliție Caracuian Oleg și Bojenin Sergiu.

În cadrul procesului penal, instanța a admis parțial pretențiile sale, încasând din

contul inculpaților prejudiciul material în mărime de 350 lei și prejudiciul moral în

mărime de 500 000 lei, în rest pretențiile fiind lăsate fără examinare, însă cu drept de a

fi soluționate în cadrul unui proces civil.

Totodată, reclamanta a menționat că, în legătură cu decesul soțului său, dânsa a

suportat cheltuieli suplimentare, în mărime de 3 354 lei.

În context a remarcat că fiica victimei, Xxxxx, a pierdut întreținătorul, fiindu-i

stabilită o pensie de întreținere în mărime de 184, 60 lei.

Astfel, deoarece arma cu care a fost omorât soțul său era din dotarea Ministerului

Afacerilor Interne al RM, fiind transmisă colaboratorului de poliție recunoscut vinovat

de săvârșirea omorului, reclamanta consideră că răspunderea pentru cauzarea

prejudiciului material și moral o poartă Ministerul Afacerilor Interne al RM, respectiv,

a solicitat încasarea din contul statului a sumei de 503 704 lei, cu titlu de prejudiciu

material și moral, precum și compensarea diferenței dintre pensia de urmaș a copilului

rămas fără întreținător și valoarea minimului de existență.

Prin încheierile Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2002, cauzele civile la

cererile de chemare în judecată depuse de Dacina Aurelia, Cocu Irina, Șireaeva

Alexandra și Calentiev Igor, au fost strămutate spre judecare la Judecătoria Centru,

mun. Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 ianuarie 2003, cererile de

chemare în judecată depuse de Dacina Aurelia, Cocu Irina, Șireaeva Alexandra și

Calentiev Igor către Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM

cu privire la restituirea pagubelor, au fost conexate într-o singură cauză civilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 martie 2003, s-a încasat de

la Ministerul Afacerilor Interne al RM: - în beneficiul Alexandrei Șireaeva prejudiciul

material în sumă de 3 704 lei; - în beneficiul Aureliei Dacina prejudiciul material în

sumă de 62 760 lei; - în beneficiul Irinei Cocu prejudiciul material în sumă de 27 340

lei; - în beneficiul lui Calentiev Igor prejudiciul material în sumă de 56 050 lei.

În rest pretențiile au fost respinse.

S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al RM taxa de stat în mărime de 4

489, 62 lei, ce constituie 3% din suma încasată.

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2003, s-au admis apelurile

declarate de Ministerul Afacerilor Interne al RM, Dacina Aurelia, Cocu Irina, Șireaeva

Alexandra și Calentiev Igor, și s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 18 martie 2003, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de judecată în

alt complet de judecată.

Prin încheierile protocolare ale Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 23 ianuarie

2004 și, respectiv, din 04 iunie 2004, au fost atrași în calitate de copârâți, Caracuian

Sergiu și Bojenin Oleg.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 iunie 2004, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dacina Aurelia, Șireaeva Alexandra,

Calentiev Igor și Cocu Irina.

S-a încasat din contul lui Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg, în mod solidar: - în

beneficiul Aureliei Dacina prejudiciul material în sumă de 62 760 lei; - în beneficiul

Irinei Cocu prejudiciul material în sumă de 27 343, 50 lei; - în beneficiul Alexandrei

Șireaeva prejudiciul material în sumă de 3 354 lei; - în beneficiul lui Calentiev Igor

prejudiciul material în sumă de 47 190 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

S-au respins ca nefondate pretențiile Aureliei Dacina, Irinei Cocu, Alexandrei

Șireaeva și ale lui Calentiev Igor către Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul

Finanțelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral și material.

S-a încasat de la Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg, în mod solidar, taxa de stat în

sumă de 4 219, 41 lei, ceea ce constituie 3% din suma totală încasată de 140 647 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2004, s-au respins apelurile

declarate de Cocu Irina, Dacina Aurelia, Șireaeva Alexandra și Calentiev Igor, cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 iunie 2004.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2004, s-au admis

recursurile declarate de Cocu Irina, Dacina Aurelia, Alexandrei Șireaeva și Calentiev

Igor.

S-au casat decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2004 și hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 iunie 2004, cu dispunerea încetării

procesului civil, la cererea de chemare în judecată depusă de Dacina Aurelia, Șireaeva

Alexandra, Calentiev Igor și Cocu Irina către Bojenin Oleg, Caracuian Sergiu,

Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea

copiilor minori rămași fără întreținător.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 04 decembrie 2019, s-a admis cererea

de revizuire depusă de Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul avocatului

Frumosu Nicolae.

S-a casat decizia Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2004 și s-a reținut

prezenta cauză civilă, pentru rejudecarea recursului declarat de Cocu Irina și Calentiev

Igor împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău 05 octombrie 2004.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 februarie 2020, s-a admis recursul

declarat de Cocu Irina și Calentiev Igor, prin intermediul avocatului Frumosu Nicolae.

S-a casat parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2004, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dacina Aurelia, Șireaeva Alexandra,

Calentiev Igor și Cocu Irina către Bojenin Oleg, Caracuian Sergiu, Ministerul

Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la repararea

4

prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor

minori rămași fără întreținător, în partea pretențiilor reclamanților Cocu Irina și

Calentiev Igor, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

La 04 august 2020, avocatul Frumosu Nicolae, care acționează în interesele

apelanților Cocu Irina și Calentiev Igor, a depus cerere de completare a apelului,

solicitând casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 iunie

2004, în partea pretențiilor respinse, și emiterea în această parte a unei noi hotărâri

privind încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM, a Ministerului

Finanțelor al RM, a lui Bojenin Oleg și Caracuian Sergiu, în mod solidar, în beneficiul

Irinei Cocu, a sumei de 39 600, 70 lei cu titlu de prejudiciul material suportat ca urmare

a îngrijirii copilului minor Xxxxx, rămasă fără întreținător, și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 5 147 lei, iar în beneficiul Calentiev Igor, a sumei de 66 132, 30 lei

cu titlu de prejudiciu material suportat ca urmare a îngrijirii copilului minor Calentiev

Xxxxx, rămasă fără întreținător, și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 099

lei; încasarea, din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM și a Ministerului

Finanțelor al RM, în mod solidar, în beneficiul Irinei Cocu, a prejudiciului moral în

sumă de 500 000 lei și a prejudiciului material în sumă de 27 343, 50 lei, iar în

beneficiul lui Calentiev Igor, a prejudiciului moral în sumă de 500 000 lei și a

prejudiciului material în sumă de 47 190 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, a fost respins apelul declarat

de Cocu Irina și Calentiev Igor, prin intermediul avocatului Frumosu Nicolae și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 iunie 2004, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dacina Aurelia, Șireaeva Alexandra,

Calentiev Igor și Cocu Irina către Bojenin Oleg, Caracuian Sergiu, Ministerul

Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor

minori rămași fără întreținător.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel în coroborare cu

circumstanțele cauzei și în raport cu prevederile legale referitor la survenirea

răspunderii delictuale, Curtea de Apel Chișinău a menționat că, elementele constitutive

ale răspunderii delictual-civile, se întrunesc în privința făptuitorilor Bojenin Oleg și

Caracuian Sergiu, fapta ilicită și vinovăția cărora a fost stabilită prin hotărâri

judecătorești irevocabile.

Totodată, în privința Ministerului Afacerilor Interne al RM, instanța de apel a

constatat că aceste elemente nu se întrunesc, deoarece, la data comiterii faptei ilicite,

legislația în vigoare prevedea că răspunderea angajatorului survine doar în cazul în care

angajatul a comis fapta prejudiciabilă în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, or,

infracțiunea foștilor angajați/colaboratori de poliție Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg,

a fost comisă în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, iar arma utilizată la comiterea

infracțiunii se afla ilegal în posesia lor.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele

apelanților în sensul cauzării prejudiciului de un izvor de pericol sporit ce-i aparține

Ministerului Afacerilor Interne al RM și pentru ce se face responsabil.

În altă ordine de idei, făcând referire la neîntrunirea condițiilor reglementate de

Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 ”privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

5

instanțelor judecătorești”, Curtea de Apel Chișinău a desconsiderat solicitările

apelanților privind recuperarea prejudiciului material și moral din contul Statului.

Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat că sentința Curții de Apel din 11 iunie

2002, prin care Bojenin Oleg și Caracuian Sergiu au fost condamnați la privațiune de

libertate pe viață, cu obligarea compensării prejudiciului material și moral, se supune

principiului lucrului judecat.

Suplimentar, cu referire la compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor

minori rămași fără întreținător, instanța de apel a remarcat că reclamanții/apelanți nu

au demonstrat legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul material cauzat

sub formă de compensare a cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără

întreținător.

La 28 decembrie 2021, Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul avocatului

Frumosu Nicolae, au depus cerere de recurs, solicitând casarea integrală a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2004 și parțială a hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, din 21 iunie 2004, în partea pretențiilor respinse și emiterea în

partea casată a unei noi hotărâri privind încasarea, în beneficiul Irinei Cocu, din contul

Ministerului Afacerilor Interne al RM și Ministerului Finanțelor al RM, în mod solidar,

a prejudiciului moral în cuantum de 500 000 lei și a prejudiciului material în mărime

de 27 343, 50 lei, din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM, Ministerului

Finanțelor al RM, a lui Bojenin Oleg și Caracuian Sergiu, în mod solidar, a sumei de

39 600, 70 lei cu titlu de prejudiciu material suportat ca urmare a îngrijirii copilului

minor Xxxxx, rămasă fără întreținător, și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 5 147 lei; încasarea, în beneficiul lui Calentiev Igor, din contul

Ministerului Afacerilor Interne al RM și Ministerului Finanțelor al RM, în mod solidar,

a prejudiciului moral în cuantum de 500 000 lei și a prejudiciului material în mărime

de 47 190 lei, din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM, Ministerului Finanțelor

al RM, a lui Bojenin Oleg și Caracuian Sergiu, în mod solidar, a sumei de 66 132, 30

lei, cu titlu de prejudiciu material suportat ca urmare a îngrijirii copilului minor

Calentiev Xxxxx, rămasă fără întreținător, și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 5 099 lei.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept indicate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, s-a menționat că instanțele de

judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei

și au aplicat eronat normele legale relevante cazului dat.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 491-492 din Codul civil al RSS Moldovenești

(în vigoare la momentul producerii crimei), recurenții au menționat că pretenția privind

încasarea prejudiciului material suportat ca urmare a îngrijirii copilului minor, rămas

fără întreținător, este una întemeiată și urma să fie admisă de către instanțele de

judecată.

De asemenea, prin prisma prevederilor art. 485 din Codul civil al RSS Moldovenești

(în vigoare din 26.12.1964), s-a menționat că Ministerul Afacerilor Interne al RM, este

obligat să repare prejudiciul cauzat de angajații săi, cu utilizarea armei de foc ”izvor de

pericol sporit”, aflată în dotarea/proprietatea Ministerului Afacerilor Interne al RM.

În context, recurenții au menționat că pentru atragerea “organizațiilor” la răspundere

civilă delictuală, în temeiul art. 485 din Codul civil al RSS Moldovenești (în vigoare

din 26.12.1964), legiuitorul nu a impus condiția ca prepusul organizației, la momentul

săvârșirii faptei prejudiciabile, să se afle în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

6

În concluzie, recurenții au indicat că solicitările lor nu sunt bazate pe răspunderea

organizației pentru fapta lucrătorilor (art. 476 din Codul civil al RSS Moldovenești),

răspundere care intervenire la comiterea faptei ilicite în timpul exercitării atribuțiilor

de serviciu, dar pe răspunderea proprietarului pentru dauna cauzată de un izvor de

pericol sporit (art. 485 din Codul civil al RSS Moldovenești), care este un temei de

răspundere diferit, aplicabil în situații și condiții distincte de cele prevăzute la art. 476

din Codul civil al RSS Moldovenești.

Mai mult ca atât, cu referire la încheierea Ministerului Afacerilor Interne al RM din

30 martie 2001 ”despre rezultatul examinării împrejurărilor care au favorizat săvârșirea

crimelor grave de către colaboratorii de poliție Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg”,

recurenții au remarcat că arma - PM nr. PR 3451, izvor de pericol sporit, aflată în

dotarea/proprietatea Ministerului, i-a fost eliberată ilegal lui Caracuian Sergiu, din

cauza neglijenței colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne al RM.

De asemenea, recurenții au remarcat netemeinicia concluziei instanței de judecată

inferioare, despre aplicabilitatea la caz a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,

deoarece, acțiunea dată a fost întemeiată pe principiul răspunderii civile delictuale a

proprietarului izvorului de pericol sporit. Totodată, lipsa întrunirii condițiilor atragerii

la răspundere a statutului, conform Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, nu

exclude posibilitatea angajării răspunderii autorităților statului pentru izvorul de

pericol sporit.

În altă ordine de idei, recurenții au menționat că instanța de apel neîntemeiat s-a

referit la sentința Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2002, cu titlu de putere a lucrului

judecat, or, deși prin actul de dispoziție irevocabil menționat, s-a dispus încasarea din

contul lui Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg a prejudiciului moral pentru fiecare din

părțile vătămate, celelalte pretenții ale rudelor victimelor infracțiunii de omor, adresate

către Ministerul de Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM, au fost lăsate fără

examinare de către instanța penală.

La 03 februarie 2022, Ministerul Afacerilor Interne al RM, a depus referință la

recursul declarat de Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul avocatului Frumosu

Nicolae, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

La 22 februarie 2022, a fost înregistrată referința depusă de Caracuianu Sergiu, prin

care s-a solicitat respingerea cererii de recurs și încetarea procesului.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie

2021, a fost expediată participanților la proces la 03 noiembrie 2021, prin intermediul

poștei electronice (f.d.232, vol.II).

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Colegiul lărgit

consideră că recursul depus de Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul avocatului

Frumosu Nicolae, la 28 decembrie 2021, este în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 februarie 2022, recursul declarat

de Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul avocatului Frumosu Nicolae, a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

7

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul avocatului Frumosu Nicolae, și va casa

decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată,

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În speță, Colegiul lărgit constată că potrivit litigiului dedus judecății, părțile

vătămate Dacina Aurelia, Șireaeva Alexandra și, respectiv, Calentiev Igor și Cocu

Irina, au înaintat cereri de chemare în judecată către Bojenin Oleg, Caracuian Sergiu,

Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la

încasarea, în mod solidar, a prejudiciului material și moral, și a prejudiciul material

suportat ca urmare a îngrijirii copiilor minori, rămași fără întreținător.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prin hotărârea din 21 iunie 2004, Judecătoria

Centru, mun. Chișinău, a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de părțile

vătămate, inclusiv Calentiev Igor și Cocu Irina.

S-a încasat din contul lui Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg, în mod solidar: - în

beneficiul Aureliei Dacina prejudiciul material în sumă de 62 760 lei; - în beneficiul

Irinei Cocu prejudiciul material în sumă de 27 343, 50 lei; - în beneficiul Alexandrei

Șireaeva prejudiciul material în sumă de 3 354 lei; - în beneficiul lui Calentiev Igor

prejudiciul material în sumă de 47 190 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

S-au respins ca nefondate pretențiile Aureliei Dacina, Irinei Cocu, Alexandrei

Șireaeva și ale lui Calentiev Igor către Ministerul Afacerilor Interne al RM și Ministerul

Finanțelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului moral și material.

S-a încasat de la Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg, în mod solidar, taxa de stat în

sumă de 4 219, 41 lei, ceea ce constituie 3% din suma totală încasată de 140 647 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, a fost respins apelul declarat

de Cocu Irina și Calentiev Igor, prin intermediul avocatului Frumosu Nicolae, și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 iunie 2004.

În contextul prevederilor art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de apel este

obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

8

Cu referire la prevederile art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Legalitatea hotărârii presupune aplicarea corectă a normelor de drept material și

procedural de către instanța de judecată care a pronunțat hotărârea. Hotărârea este

legală, dacă a fost adoptată în strictă conformitate cu normele de drept material care

reglementează raportul material litigios. Pe lângă faptul că instanței îi revine rolul de a

aplica corect normele de drept material și a stabili corect obiectul probațiunii, mai este

necesar ca instanța să stabilească legătura dintre circumstanțele de fapt și mijloacele de

probațiune administrate și apreciate în modul corespunzător conform art. 130 din Codul

de procedură civilă. În lipsa probelor pertinente și admisibile, instanța de judecată nu

poate face concluzii referitoare la producerea anumitor fapte sau la inexistența acestora.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au

format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară și simplă, precisă,

conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

La caz, în cererea de recurs depusă de Calentiev Igor și Cocu Irina, prin intermediul

avocatului Frumosu Nicolae, se atrage atenția asupra faptului că instanța de apel a

ignorat argumentele/cerințele formulate de către părți în cadrul examinării cererii de

apel, a omis să le analizeze multiaspectual și să se expună asupra lor prin prisma

nomelor legale, relevante speței în cauză.

Cu privire la aspectele enunțate Colegiul lărgit remarcă că, anterior, prin decizia din

26 februarie 2020, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel Chișinău

din 05 octombrie 2004, prin care s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 24 iunie 2004, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Astfel, instanța de recurs a recomandat instanței inferioare să examineze și să dea

apreciere pretențiilor reclamanților, inclusiv cu privire la compensarea cheltuielilor

pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără întreținător.

Cu toate acestea, este de reținut faptul că din decizia supusă recursului nu se

desprinde o argumentare clară și complexă a instanței de apel referitor la acest aspect,

or, concluzionând asupra temeiniciei soluției primei instanțe, instanța de apel doar a

făcut referire la puterea lucrului judecat prin prisma sentinței Curții de Apel Chișinău

din 11 iunie 2002, în care însă, pretențiile de ordin civil au fost lăsate pentru a fi

soluționate în cadrul unui proces civil.

De asemenea, anterior, instanța de recurs a remarcat esența stabilirii, de către

instanța de apel, a legăturii între faptele speței, dispozițiile legale aplicabile și

concluziile la care a ajuns.

La caz însă, deși instanța de apel a constatat lipsa temeiurilor de tragere la răspundere

delictuală a Ministerului Afacerilor Interne al RM, motivând că Bojenin Oleg și

Caracuian Sergiu, au săvârșit crima în afara timpului de îndeplinire a îndatoririlor de

serviciu și, respectiv, nu sunt întrunite prevederile art. 476 din Codul civil al RSS

Moldovenești (în vigoare din 26.12.1964) - organizația este obligată să repare dauna

cauzată din culpa lucrătorilor ei în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor de muncă (de

serviciu), aceasta nu a ținut cont că acțiunea în cauză, a fost înaintată în temeiul art.

485 din Codul civil al RSS Moldovenești (în vigoare din 26.12.1964) potrivit căruia,

organizațiile și cetățenii, a căror activitate este legată de un pericol sporit pentru lumea

9

înconjurătoare (organizațiile de transporturi, întreprinderile industriale, șantierele de

construcții, posesorii de automobile ș.a.), au obligația să repare dauna cauzată de

izvorul de pericol sporit, dacă nu vor dovedi, că dauna s-a produs ca urmare a forței

majore sau a intenției persoanei vătămate.

În context, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel nu a dat o apreciere

corespunzătoare încheierii Ministerului Afacerilor Interne al RM din 30 martie 2001

”despre rezultatul examinării împrejurărilor care au favorizat săvârșirea crimelor grave

de către colaboratorii de poliție Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg”, prin care s-a

constatat neglijența Ministerului Afacerilor Interne al RM, prin eliberarea ilegală de

către colaboratorii lui, a armei - PM nr. PR 3451, izvor de pericol sporit, aflată în

dotarea/proprietatea Ministerului.

Mai mult ca atât, prin prisma autorității lucrului judecat, este de remarcat faptul că

potrivit sentinței Curții de Apel din 11 iunie 2002, conform planului inculpaților

Caracuian Sergiu și Bojenin Oleg, aceștia au săvârșit infracțiunile imputate, în calitate

de ”polițiști”, adică colaboratori ai Ministerului Afacerilor Interne al RM, utilizând

arma - PM nr. PR 3451, izvor de pericol sporit, aflată în dotarea/proprietatea

Ministerului.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel, la reexaminarea cauzei, nu a ținut

cont de constatările instanței ierarhic superioare și, ca urmare, nu a soluționat litigiul

corespunzător situației de fapt, nefiind clară etiologia concluziei instanței cu privire la

lipsa răspunderii delictuale a Ministerului Afacerilor Interne al RM și a condamnaților

Bojenin Oleg și Caracuian Sergiu, în mod solidar, și respingerea cerințelor de încasare

a cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără întreținător.

În context, instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de

art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta

presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor

cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau

respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or,

principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având

posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă

soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri,

lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil

(cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră că este în imposibilitate de a

da o apreciere corectă și justă cazului supus judecării în condițiile când instanța de apel

a emis o decizie motivată insuficient, oferind în ea explicații și concluzii neclare în

10

raport cu circumstanțele cauzei și recomandările instanței supreme pentru rejudecarea

cauzei, iar drept consecință, instanța de recurs nu poate corecta erorile acesteia.

Totodată, Colegiul lărgit menționează că prin prisma prevederilor art. 445 alin. (1)

lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să

admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre

rejudecare în instanța de apel o singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Totuși, deși prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 februarie 2020, s-a casat

decizia Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2004 și s-a trimis cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, Colegiul lărgit este

în prezența unei situații neordinare, în care, pe de o parte cauza a fost deja trimisă o

dată la rejudecare în instanța de apel, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu poate

corecta eroarea judiciară din decizia instanței de apel, emisă în urma rejudecării cauzei.

Astfel, cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de apel a formulat concluzii cu o

etiologie neclară cu privire la lipsa răspunderii delictuale a Ministerului Afacerilor

Interne al RM și a condamnaților Bojenin Oleg și Caracuian Sergiu, în mod solidar,

ignorând totodată recomandările Curții Supreme de Justiție cu privire la cheltuielile

pentru îngrijirea copiilor minori rămași fără întreținător.

Respectiv, rejudecarea cauzei de către instanța de apel, dispusă prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 26 februarie 2020, a fost una inutilă și lipsită de orice efect

juridic.

În așa mod, s-a încălcat nu numai dreptul de acces la instanță și dreptul la un proces

echitabil, ci și arhitectura constituțională a organizării judiciare, ce are în componență

instanțele de control judiciar, precum și încrederea legitimă a oricărui justițiabil că

statuările acestor instanțe vor fi respectate de instanțele inferioare, dându-se astfel și o

previzibilitate hotărârilor judecătorești, previzibilitate întemeiată pe o așteptare

legitimă că ceea ce a dispus instanța superioară va fi respectat.

Având în vedere cele relatate, singura soluție legală și rezonabilă în acest caz, este

casarea deciziei recurate și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Netrimiterea cauzei spre rejudecare a doua oară, a fost concepută de legiuitor ca o

dispoziție dictată în favoarea părților, urmărindu-se soluționarea într-un termen

rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei dispoziții este în defavoarea

intereselor atât a recurenților – a căror rude au fost omorâte, cât și a copiilor, care în

urma infracțiunilor au rămas fără întreținător, aplicarea ei producându-le daune mult

mai mari decât trimiterea spre rejudecare.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite prezenta cauză civilă spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să emită

o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și esențiale ale

pricinii. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate motivele pentru

care acceptă sau respinge probele prezentate de către participanții la proces, dându-le

o apreciere corespunzătoare, precum și să se expună asupra tuturor argumentelor și

11

cerințelor formulate de către toți participanții la proces, ținând cont de recomandările

instanței ierarhic superioare.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de declarat de Calentiev Igor și Cocu Irina, prin

intermediul avocatului Frumosu Nicolae.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2021, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Dacina Aurelia, Șireaeva Alexandra,

Calentiev Igor și Cocu Irina către Bojenin Oleg, Caracuian Sergiu, Ministerul

Afacerilor Interne al RM și Ministerul Finanțelor al RM cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor

minori rămași fără întreținător, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat,

Dumitru Mardari,

Aliona Miron,

Nicolae Craiu

12