2ra-291/20 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei penale si repararea prejudiciului moral

2ra-291/20 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei penale si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-291/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Muruianu, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatol Mătăsaru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Mătăsaru împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Anatol Mătăsaru și a fost menținută hotărârea din 25 februarie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La data de 14 august 2018, Anatol Mătăsaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în primăvara anului 2009, în temeiul

plângerii sale, a fost intentat dosarul penal nr. xxxxx de învinuire a lui xxxxx și xxxxx în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) din Codul penal, care până în

prezent este pendinte pe rolul instanței de judecată.

A susținut că dosarul penal se tergiversează de către xxxxx și xxxxx, situație ce îi

cauzează un stres emoțional puternic, îi dezvoltă fobie față de instanțele de judecată și

pierderea încrederii în sistemul judecătoresc, motiv pentru care solicită repararea

prejudiciului moral.

A solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

penale nr. xxxxx, repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 de lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost

respinsă acțiunea depusă de Anatol Mătăsaru ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de

Anatol Mătăsaru și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

declarat de Anatol Mătăsaru, a fost casată integral decizia instanței de apel și a fost remisă

cauza spre rejudecare în instanța de apel, de un alt complet de judecători.

Prin decizia din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Anatol Mătăsaru și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, analizând circumstanțele cauzei prin prisma art. 2 alin. (1) și (2) și 4

alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și art. 6 §1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a considerat că

tergiversarea urmăririi penale în cauza penală de învinuire a lui xxxxx și xxxxx în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) din Codul penal nu a avut loc din

vina instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei. Or, conform raportului privind

examinarea cauzei penale de învinuire a lui xxxxx și xxxxx în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) din Codul penal, prezentat de Judecătoria Chișinău,

sediul Buiucani, cu numărul de ieșire 2746 din 28 februarie 2019, cauza dată se află la

rejudecare în instanța de fond, aceasta parcurgând toate căile de atac, fiind de două ori la

judecare în instanța de apel.

Totodată, instanța de apel a stabilit că examinarea cauzei pe o perioadă îndelungată de

timp este condiționată de: complexitatea acesteia, ținând cont de gravitatea infracțiunii

incriminate, de numărul mare de martori, comportamentul participanților la proces

(neprezentarea în ședință a inculpaților, avocaților, părții vătămate), faptul că cauza a

parcurs o dată toate căile de atac, fiind trimisă spre examinare în instanța de fond, faptul că

de la momentul parvenirii la rejudecare în instanța de fond aceasta a fost supusă redistribuirii

la 5 judecători (în legătură cu concediul de maternitate, numirea în funcție în instanța

ierarhic superioară, suspendarea din funcție, numire în funcție de judecător de instrucție și

în materie contravențională și admiterea cererii de recuzare).

Instanța de apel a menționat că instanța de judecată, sub pretextul respectării

termenului rezonabil de judecare a cauzei, nu a refuzat în cercetarea probelor necesare

pentru o completă și corectă soluționare a cazului și nici nu a îngrădit dreptul participanților

la proces, la folosirea a diferitor mijloace procedurale prevăzute de legislația în vigoare, care

pe cale de consecință ar încălca principiul egalității părților la proces, precum și principiul

contradictorialității procesului penal.

De asemenea, instanța de apel a menționat că amânările ședințelor de judecată, prin

care se invocă tergiversarea examinării cauzei, au fost întemeiate și motivate, astfel, fiind

asigurat dreptul participanților la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a reținut că, reieșind din constatările Curții Europene a Drepturilor

Omului și a practicii constate ale acesteia, în principiu, în cazul procedurilor penale dreptul

de a fi judecat într-un termen rezonabil poate fi invocat doar de o persoană căreia i s-a

înaintat o acuzație, iar perioada care trebuie luată în considerare pentru a verifica respectarea

dreptului la judecarea cauzei penale în termen rezonabil începe din ziua când o persoană

este acuzată (Hotărârea CEDO din 27 iunie 1968 în cauza Nemeister contra Austriei), sau

ziua începând cu care bănuielile al căror obiect este cel interesat au avut repercusiuni

importante asupra situației sale (Hotărârea CEDO din 02 decembrie 1986 în cauza Savoldi

contra Italiei).

2

Afară de aceasta, instanța de apel a specificat că o excepție constituie situația când

victima unei infracțiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurii penale în legătură cu

imposibilitatea soluționării aspectului civil, examinarea excesiv de lungă a acțiunii sale

civile în cadrul procedurii penale – situație în care poate fi apreciată și durata procedurilor

penale, dar începând cu momentul înaintării acțiunii civile.

Instanța de apel a menționat că în conformitate cu prevederile art. 61 Cod de procedură

penală, parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privința căreia există

suficiente temeiuri de a considera că în urma infracțiunii i-a fost cauzat un prejudiciu

material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată o

cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care

poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. Acțiunea civilă se judecă de către

instanță în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este incontestabil.

Recunoașterea ca parte civilă se efectuează prin ordonanța organului de urmărire penală sau

prin încheierea instanței de judecată. În cazul în care s-a constatat că, după recunoașterea

părții civile, cererea de chemare în judecată a fost depusă de o persoană necorespunzătoare

sau că, din alte motive, lipsesc temeiuri pentru ca persoana să aibă calitate de parte civilă,

organul de urmărire penală, prin hotărâre motivată, sistează participarea persoanei în

calitate de parte civilă.

Totodată, instanța de apel a mai menționat că deși Anatol Mătăsaru, prin încheierea

protocolară din 05 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost recunoscut în

calitate de parte civilă și deși lui Anatol Mătăsaru, prin încheierea dată, i s-a explicat dreptul

de a înainta în cadrul dosarului penal o acțiune civilă, acesta nu și-a exercitat acest drept și

nu a depus o acțiune civilă în cadrul dosarului penal de învinuire a lui xxxxx și Igor

xxxxx în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) din Codul penal.

Instanța de apel a invocat ca fiind întemeiat raționamentul instanței de fond cu privire

la faptul că Anatol Mătăsaru nu poate pretinde constatarea încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei penale de învinuire a lui xxxxx și xxxxx în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) din Codul penal, în condițiile în care acesta

nu a formulat o acțiune civilă în cadrul dosarului penal enunțat.

Instanța de apel a subliniat că este întemeiată concluzia primei instanțe privind

respingerea pretenției apelantului-reclamant cu privire la repararea prejudiciului moral în

mărime de 50000 de lei, or, aceasta este o pretenție accesorie, este susceptibilă de admitere

doar în cazul în care este admisă pretenția de bază.

La data de 30 decembrie 2019 Anatol Mătăsaru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este acord cu decizia instanței de apel, deoarece

soluția dată de către instanța de apel ilegală, neîntemeiată și contravine practicii naționale și

internaționale.

A considerat că anume Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau

a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, aplicabilă speței,

urmează a fi un remediu intern eficient de apărare a dreptului la examinarea în termen

rezonabil a hotărârii.

A menționat că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze, care nu pot fi

imputate exclusiv persoanei, care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

A afirmat că rezonabilitatea în privința unei cauze urmează a fi evaluată conform

criteriilor stabilite de jurisprudența CEDO: complexitatea cauzei, comportamentul părților,

care include comportamentul reclamantului și a autorităților și miza pentru reclamant.

A indicat cu referire la complexitatea cauzei că la stabilirea nivelului de complexitate

a cauzei se iau în considerație mai mulți factori, precum ar fi: complexitatea obiectului

acțiunii civile, necesitatea unui volum probatoriu, expertize, numărul de martori sau părți

în proces, sau elemente de extraneitate, existența altor proceduri paralele, etc.

A relevat că din materialele cauzei rezultă că, acțiunea civilă are un obiect pe cât se

poate de simplu, adică verificarea legalității unui act administrativ și încasarea prejudiciilor

pentru încălcarea drepturilor sale, care nu necesită un volum probatoriu, careva expertize,

audierea unor martori sau să conțină careva elemente de extraneitate.

A invocat că s-a folosit cu bună-credință de drepturile sale procedurale și toate acțiunile

procedurale, pe care le-a întreprins, sunt prevăzute de lege, neconstituind un abuz din partea

sa.

A reiterat că și prima instanță a menționat că, interesul său este unul explicabil atât

timp cât este parte vătămată în dosarul penal, unde polițiștii sunt inculpați de aplicarea

torturii asupra lui.

A specificat că pentru întreaga perioadă de examinare a cauzei penale, a rămas într-o

situație de suspans, având în vedere că în toată această perioadă sunt la etapa ședinței

preliminare

A considerat că pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral urmează a fi

admisă, făcând referire la recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 6 privind satisfacția

echitabilă, în condițiile în care este cert faptul tergiversării examinării cauzei și, respectiv,

faptul încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, unde

figurează ca parte vătămată.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28 noiembrie 2019.

Decizia instanței de apel a fost expediată în adresa părților la data de 17 decembrie

2019 (f. d. 180).

Astfel, recursul, declarat la data de 30 decembrie 2019, este în termen.

La data de 17 ianuarie2020, în adresa intimatului, Ministerului Justiției al Republicii

Moldova a fost expediată copia recursului declarat de Anatol Mătăsaru, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței (f. d. 193), însă intimatul nu și-a valorificat dreptul

procedural și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

In conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

4

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

In conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul declarat de Anatol Mătăsaru nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material

și procedural, verificîndu-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai

și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Anatol Mătăsaru

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Anatol Mătăsaru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Anatol Mătăsaru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6