2ra-1532/19 — repararea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1532/19 — repararea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1532/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: (P. Harmaniuc)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Anatol Mătăsaru,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Liuba Conșina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Mătăsaru

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Liubei Conșina,

Oleg Popov, Vladimir Petco, Sergiu Darii și Margaretei Burduja cu privire la

obligarea de a aduce scuze publice, compensarea prejudiciului moral, material și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis ca fiind întemeiat apelul declarat de Anatol Mătăsaru și s-a casat hotărârea

din 21 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și s-a pronunțat o

nouă hotărâre prin care s-a admis partial cererea de chemare în judecată depusă de

Anatol Mătăsaru, s-a încasat de la bugetul public de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Anatol Mătăsaru întru

compensarea prejudiciului moral suma de 7000 lei, în rest, pretențiile lui Anatol

Mătăsaru au fost respinse ca fiind neîntemeiate,

c o n s t a t ă :

La data de 14 august 2018, Anatol Mătăsaru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

Liubei Conșina, Oleg Popov, Vladimir Petco, Sergiu Darii și Margaretei Burduja

cu privire la obligarea de a aduce scuze publice, compensarea prejudiciului moral,

material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Anatol Mătăsaru a invocat că la 02 august

2017 a fost pornită urmărirea penală pe cauza nr. xxxxxxxxx, conform semnelor

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod

1

penal, iar prin ordonanța din 05 septembrie 2017, a fost recunoscut în calitate de

bănuit. Prin ordonanța din 03 noiembrie 2017, Anatol Mătăsaru a fost pus sub

învinuire, fiindu-i aplicată măsura preventivă sub forma obligației de a nu părăsi

țara, iar prin ordonanța din 07 noiembrie 2017, a fost scos de sub urmărire penală.

Reclamantul Anatol Mătăsaru a menționat că în rezultatul procesului penal

care a durat patru luni i-a fost cauzat prejudiciu material estimat la suma de

100 000 Euro și prejudiciul moral estimat la suma de 40 000 Euro, a câte 10 000

Euro pentru fiecare lună.

Reclamantul Anatol Mătăsaru a solicitat admiterea acțiunii, obligarea aducerii

scuzelor publice de către procurorul Liuba Conșina, procurorul Oleg Popov, ofițer

de urmărire penală Sergiu Darii, șeful al SUP Vladimir Petco și Margareta Burduja

prin postarea acestora pe prima pagină web a procuraturii pentru o perioadă de 4

luni; obligarea aducerii scuzelor publice în formă scrisă de către procurorul Liuba

Conșina, procurorul Oleg Popov, ofițerul de urmărire penală Sergiu Darii, șeful al

SUP Vladimir Petco și Margareta Burduja cu următorul text: „Cerem scuze publice

de la domnul Mătăsaru Anatol pentru acțiuni ilicite ale organelor de procuratură și

poliției al Republicii Moldova, noi recunoaștem necompetența noastră” cu

vociferarea acestuia personal lui Anatol Mătăsaru și constatarea de către executorul

judecătoresc; compensarea prejudiciului moral estimat la suma de 40000 de Euro,

prejudiciului material în mărime de 100000 Euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

s-a respins, ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Anatol

Mătăsaru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

Liubei Conșina, Oleg Popov, Vladimir Petco, Sergiu Darii și Margaretei Burduja

cu privire la obligarea de a aduce scuze publice, compensarea prejudiciului moral,

material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis ca fiind

întemeiat apelul declarat de Anatol Mătăsaru și s-a casat hotărârea din

21 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Mătăsaru împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova,

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Liubei Conșina, Oleg Popov,

Vladimir Petco, Sergiu Darii și Margaretei Burduja cu privire la obligarea de a

aduce scuze publice, compensarea prejudiciului moral, material și încasarea

cheltuielilor de judecată și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis partial

cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Mătăsaru, s-a încasat de la

bugetul public de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

în beneficiul lui Anatol Mătăsaru întru compensarea prejudiciului moral suma de

7000 lei, în rest, pretențiile lui Anatol Mătăsaru s-au respins ca fiind neîntemeiate.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la data de 05 iulie

2017 Margareta Burduja a depus în adresa oficiului Buiucani al Procuraturii

municipiului Chișinău o plângere, iar prin ordonanța organului de urmărire penală

reprezentat de ofițerul de urmărire penală al Secției de Urmărire Penală a

Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție mun. Chișinău, inspector

Sergiu Darii din 02 august 2017, a fost pornită urmărirea penală pe cauza număr

xxxxxxxxx, conform art. 179 alin. (1) din Codul penal. Prin ordonanța organului

2

de urmărire penală în persoana ofițerului de urmărire penală al Secției de Urmărire

Penală a Inspectoratului de Poliție Buiucani al Direcției de Poliție mun. Chișinău

inspector Sergiu Darii din 05 septembrie 2017, Anatol Mătăsaru a fost recunoscut

în calitate de bănuit în cauza penală număr xxxxxxxxx. Prin ordonanța

procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Buiucani, Liuba

Conșina din 03 noiembrie 2017, Mătăsaru Anatol a fost pus sub învinuire,

încriminându-se infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (1) din Codul penal. Prin

ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Buiucani -

Liuba Conșina din 03 noiembrie 2017, față de Anatol Mătăsaru a fost aplicată

măsura preventivă sub forma obligației de a nu părăsi țara. Prin ordonanța

procurorului, adjunct al procurorului-șef al Procuraturii municipiului Chișinău, șef

al oficiului Buiucani - Eduard Mașnic din 07 noiembrie 2017, Anatol Mătăsaru a

fost scos de sub urmărire penală.

Instanța de apel a indicat că Anatol Mătăsaru la 05 septembrie 2017, a fost

recunoscut în calitate de bănuit, iar începând cu 03 noiembrie 2017, a fost pus sub

învinuire, încriminându-i-se infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (1) din Codul

penal, circumstanțe care impun concluzia că apelantului, i-au fost cauzate suferințe

de ordin moral, de aceea instanța de apel consideră că instanța de fond incorect a

respins pretențiile apelantului cu privire la încasarea prejudiciului moral și

consideră că acest capăt de cerere urmează a fi admis parțial și de a încasa din

contul bugetului de Stat, în beneficiul lui Anatol Mătăsaru, prejudiciul moral doar

în sumă de 7000 lei, care ar corespunde în principiu exigențelor art. 1423 Cod civil

și ar putea constitui pentru Anatol Mătăsaru o satisfacție echitabilă. Or, perioada în

care Anatol Mătăsaru a fost recunoscut în calitate de bănuit și învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) din Codul penal, în mod normal la orice

persoană ar genera un anumit grad minim de suferințe psihice: stare de depresie,

anxietate ce apare la orice persoană ca rezultat al supunerii la o asemenea măsură,

inevitabil a dus la amplificarea suferințelor psihice suportate.

Instanța de apel a notat că cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare

a fost determinat cu respectarea criteriului echității, care presupune că,

despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale, echitabile,

adică în așa fel trebuie stabilite încît să asigure efectiv o compensare suficientă și

nicidecum exagerată a cuantumului prejudiciului moral.

Instanța de apel a menționat că urmează a fi repinse pretențiile apelantului

Anatol Mătăsaru cu privire la obligarea aducerii scuzelor publice de către

procurorul Liuba Conșina, procurorul Oleg Popov, ofițer de urmărire penală Sergiu

Darii, șeful al SUP Vladimir Petco și Margareta Burduja prin postarea acestora pe

prima pagină web a procuraturii pentru o perioadă de 4 luni; obligarea aducerii

scuzelor publice în formă scrisă de către procurorul Liuba Conșina, procurorul

Oleg Popov, ofițer de urmărire penală Sergiu Darii, șeful al SUP Vladimir Petco și

Margareta Burduja sub textul solicitat în cerere, și repararea prejudiciului material

și cheltuielilor de judecată, ca fiind contrare prevederilor art. 118 Codului de

procedură civilă și art. 12 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală.

La 18 iunie 2019 Anatol Mătăsaru a declarat recurs împotriva deciziei din

28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

3

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărârii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul Anatol Mătăsaru a indicat că nu este

de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră vădit

ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

apreciat în mod arbitrar probele, a aplicat în mod eronat normele de drept material

și normele de drept procedural.

Recurentul Anatol Mătăsaru a invocat că la 02 august 2017 a fost pornită

urmărirea penală conform semnelor constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzute de art. 179 alin. (1) din Codul penal, iar prin ordonanța din

05 septembrie 2017 a fost recunoscut în calitate de bănuit. Prin ordonanța din

03 noiembrie 2017 Anatol Mătăsaru a fost pus sub învinuire, fiindu-i aplicată

măsura preventivă sub forma obligației de a nu părăsi țara, iar prin ordonanța din

07 noiembrie 2017 a fost scos de sub urmărire penală.

Recurentul Anatol Mătăsaru a mai indicat că procesul penal a durat patru luni

prin care i-a fost cauzat prejudiciu sănătății, imaginii sociale și i-a fost adus un

prejudiciu material estimat la suma de 100 000 Euro și un prejudiciul moral estimat

la suma de 40 000 Euro, a câte 10 000 Euro pentru fiecare lună.

Recurentul Anatol Mătăsaru a menționat că conform prevederilor art. 2 și 3 al

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, prin acțiunile ilicite comise în procesele penale și

administrative de organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele

judecătorești se înțăleg: "încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o

persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată. Este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma

reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală,

efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a

percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, etc. Prejudiciul cauzat

se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de răspundere din

organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele judecătorești.

La 29 august 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel o consideră vădit

ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a aplicat

eronat normele de drept material, instanța a apreciat arbitrar poziția participanților

la proces și a probelor anexate la dosar.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că instanța de

apel a încălcat normele de drept material, prin aplicarea și interpretarea eronată a

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, or, nici o condiție prevăzută la art. art. 6 și 3 din Legea

4

nominalizată nu se regăsește în justificarea pretențiilor invocate de Anatol

Mătăsaru.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că instanța

de apel a analizat arbitrar poziția participanților la proces și a evitat aprecierea

argumentului reprezentantului Ministerului Justiție privitor la faptul că este

important și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către

organul de drept. Astfel, dacă se demonstrează că acțiunile întreprinse de către

organul de urmărire penală sunt ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare

indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana. Or, instanța de fond cît și

instanța de apel urma să indice expres care anume act normativ justifică

răspunderea statului.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat că instanța

de apel la emiterea deciziei nu a luat în considerare și hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiției nr. 8 din 24 decembrie 2012, pct. 14 care prevede că

examinarea corectitudinii procedurilor de arestare, temeinicia deciziei de reținere

sau gradul de motivare al actului prin care a fost dispusă arestarea, nu ține de

competența instanței civile, deoarece aceste chestiuni urmează a fi decise în cadrul

procedurilor penale. Or, prezentul litigiu de judecată este cu caracter civil și nu ține

de competența instanței de judecată de a se expune pe marginea acestui aspect.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a indicat că prevederile

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, nu acordă dreptul în mod automat la prejudiciu moral în

lipsa dovezilor că persona a sufrit un prejudiciu în urma încălcării dreptului

garantat de lege. Este important ca instanța să motiveze circumstanțele cauzei care

justifică acordarea unei reparații, aceasta să nu fie teoretică și iluzorie.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că

instanțele judecătorești inferioare nejustificat, exagerat și neîntemeiat au dispus

încasarea sumei de 7 000 lei cu titlu de prejudiciu moral în beneficiului intimatului

Anatol Mătăsaru, în condițiile în care acesta nici nu a fost supus reținerii sau

condamnat cu închisoarea.

La 30 august 2019 Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, Procuratura Generală a Republicii

Moldova, a indicat că, consideră decizia instanței de apel ca fiind neîntemeiată,

deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a menționat că

instanța de apel a încălcat normele de drept material, prin aplicarea și interpretarea

eronată a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or, nici o condiție prevăzută la art. art. 6

și 3 din Legea nominalizată nu se regăsește în justificarea pretențiilor invocate de

Anatol Mătăsaru.

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a invocat prevederile

art.10 din Legea precitată, în care este stipulat că dreptul peroanei fizice la

5

repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilit de prezenta lege apare

în cazurile specificate la art.6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care prevede

expres care sînt cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Astfel, unul din aceste

drepturi este și devenirea definitivă si irevocabilă a sentinței de achitare.

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a indicat că este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma

reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori

judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a

averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor

acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

supunerii ilegale la arest administrativ, reținerii administrative ilegale sau aplicării

ilegale a amenzii administrative de către instanța de judecată; efectuării măsurilor

operative de investigații cu încălcarea prevederilor legislației; ridicării ilegale a

documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în

urma blocării conturilor bancare.

În ce privește acordarea prejudiciului moral în sumă de 7000 lei, recurenta

consideră că instanța de apel nejustificat și exagerat a concluzionat existența

acestuia, deoarece pentru a pretinde repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, în primul rând urmează să existe acest drept, fapt ce nu este aplicabil

prezentului litigiu de judecată. Prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nu acordă

dreptul în mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit

un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este important ca

instanța să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei reparații,

aceasta să nu fie teoretică și iluzorie.

Recurenta Procuratura Generală a Republicii Moldova a menționat că

instanța de apel la examinarea cerințelor ce țin de încasarea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor

judecatoești a atribuit în beneficiul reclamantului cu titlu de prejudiciu moral o

sumă exorbitantă, vădit disproporționată cu realitatea economică și socială care

există la moment în țară. În aceiași ordine de idei, evidențiem că și instanța de

judecată nu trebuie să-și formeze o idee preconcepută conform căreia pornirea

urmării penale în privința unei persoane implică în mod obligatoriu și existența

unui prejudiciu, ori este necesar de stabilit prin probe, dacă a existat în mod veridic

un prejudiciu.

La 03 septembrie 2019 Liuba Conșina a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

6

instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Liuba Conșina, a indicat că,

consideră decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța de

apel a aplicat eronat normele de drept material și normele de drept procedural.

Recurenta Liuba Conșina a indicat că pentru angajarea răspunderii statului

pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare

unele condiții speciale și anume existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a

organelor de drept și instanțelor judecătorești atrage răspunderea statului. În

temeiul art.6 din Legii nr,1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este stipulat expres care sînt

cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

Recurenta Liuba Conșina a menționat că măsura preventivă, obligarea de a

nu părăsi țara a fost aplicată învinuitului Anatol Mătăsaru la data de 03 noiembrie

2017, iar la 08 noiembrie 2017 a fost emisă și ordonanța de clasare a cauzei penale,

motiv din care măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara nu și-a produs

efectele avute în vedere la aplicarea măsurii preventive. În acest sens, copia de pe

hotărîrea procurorului de aplicare a măsurii preventive, obligarea de a nu părăsi

țara nu a fost expediată organelor de frontieră pentru executare și ridicarea

provizorie a pașaportului, așa cum prevede art. 178 alin.(2),(4) Cod de procedură

penală, respectiv este indubitabil faptul că măsura preventivă aplicată învinuitului

nu și-a produs efectul.

Recurenta Liuba Conșina a indicat că reclamantul Anatol Mătăsaru nu a

prezentat careva probe care să ateste cauzarea prejudiciului sănătății, imagini

știrbite, ponegririi onoarei, demnității si reputației sale, astfel încât să constituie

temei de despăgubire din partea statului, așa cum prevede art.219 alin.(4) din

Codul de procedură penală și anume: „evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele

fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață,

pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor

apropiate.

Totodată, referitor la argumentul invocat de către Anatol Mătăsaru aferent

respingerei cererii de redobîndire a cetățeniei romîne, recurenta consideră că acesta

este neîntemeiat din considerentul că reieșind din comunicatul anexat la cererea de

apel cu nr.8266, datat cu 14 martie 2018, este specificat că a fost respinsă cererea

lui Mătăsaru Anatol de redobîndire a cetățeniei romîne, însă în acest comunicat nu

este indicat din care motive anume a fost respinsă cererea, ceia ce nu constituie o

probă și nu poate fi admisă de către instanța de judecată întrucît nu are nici o

legătură cu cauza penală, or, respingerea cererei de redobîndire a cetățeniei romîne

poate fi determinată din multiple alte motive, cum spre exemplu neprezentarea

actelor necesare etc. și/sau nerespectarea de către reclamant a condițiilor necesare

prevăzute de lege.

Recurenta Liuba Conșina consideră că nu are nici o tangență cu cazul

examinat nici argumentul reclamantului Anatol Mătăsaru aferent respingerei

angajării în calitate de asistent social al fratelui său Andrei Mătăsaru, întrucît

7

cererea lui Anatol Mătăsaru vizând solicitarea respectivă este datată cu

10 septembrie 2018, nefiind prezentată nici o confirmare privind motivele

respingerei cererei, astfel încît nici acest înscris nu poate fi considerat drept probă

întru confirmarea pretențiilor sale.

Recurenta Liuba Conșina consideră că argumentele invocate sunt în

totalitate nefondate, nefiind confirmate prin careva probe pertinente. Mai mult ca

atît, Anatol Mătăsaru a invocat fapte ce nu au avut loc, astfel acesta invocă

„emiterea ordonanțelor de aducere silită de către procuror și adoptarea

rechizitoriului,, fapte ce nu corespund adevărului întrucît în cauza penală vizată în

cadrul efectuării urmăririi penale, nu a fost emisă nici o ordonanță de aducere silită

în privința lui Anatol Mătăsaru, în adresa acestuia fiind expediate/remise citații

oficiale, nefiind emis de către procuror nici rechizitoriul, ceia ce demonstrează

faptul că reclamantul Anatol Mătăsaru încearcă intenționat să inducă în eroare

instanța de judecată, invocînd în calitate de probe fapte care nu au avut loc sau nu

au tangență cu cazul examinat.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces la

data de 24 iunie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 6498 (f.d. 217), fiind

recepționat de recurenții Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Liuba Conșina la data de 03 iulie 2019 și 04 iulie

2019, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere anexată la materialele cauzei (f.d.

231, 238, 252, vol. I) însă dovada recepționării acesteia de recurentul Anatol

Mătasaru la materialele cauzei lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursurile, au fost

depuse de Anatol Mătăsaru, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Liuba Conșina la data de 18 iunie 2019,

29 august 2019, 30 august 2019 și 03 septembrie 2019 cu respectarea termenului

prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 28 iunie 2019, 30 august 2019 și 04 septembrie 2019 în adresa intimaților

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Liubei Conșina, Oleg

Popov, Vladimir Petco, Sergiu Darii și Margaretei Burduja a fost expediată copia

recursului declarat de Anatol Mătăsaru, Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Liuba Conșina cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referințelor.

Intimații Anatol Mătăsaru, Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, Liubei Conșina, Oleg Popov, Vladimir Petco, Sergiu Darii și Margaretei

Burduja nu și-au vaforificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe în

termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Anatol Mătăsaru, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Liuba Conșina în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

8

recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Anatol Mătăsaru,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Liuba Conșina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Anatol Mătăsaru,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Liuba Conșina se referă la dezacordul recurenților cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

9

civilă. Din recursurile declarate de Anatol Mătăsaru, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Liuba Conșina

nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Anatol Mătăsaru, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Liuba Conșina.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Anatol Mătăsaru,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Liuba Conșina împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatol

Mătăsaru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

Liubei Conșina, Oleg Popov, Vladimir Petco, Sergiu Darii și Margaretei Burduja

cu privire la obligarea de a aduce scuze publice, compensarea prejudiciului moral,

material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

10