2ra-232/20 — constatarea faptului cu valoare juridica

Dosarul nr.2ra-232/2020

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (jud: L. Tetiu)

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Muruianu, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cegodar Valentina,

reprezentată de avocatul Bîrcă Ludmila,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cegodar Valentina,

persoană interesată Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice” cu privire la

constatarea faptului cu valoare juridică,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Cegodar Valentina, reprezentată de avocatul Bîrcă

Ludmila și s-a menținut hotărârea din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul

Rezina,

c o n s t a t ă :

La 22 mai 2019, Cegodar Valentina a depus cerere cu privire la constatarea

faptului cu valoare juridică, persoană interesată Instituția Publică ”Agenția Servicii

Publice” (f.d.3).

În motivarea acțiunii, Cegodar Valentina a invocat că s-a născut la data de

XXXX în satul XXXXX.

A susținut că părinții săi au fost: tatăl XXXXX și mama XXXXX.

A afirmat că pentru perfectarea documentelor pentru copii ei, s-a adresat la

Oficiul Stării Civile or. Rezina cu solicitarea să i se elibereze duplicatul certificatului

de naștere al său și certificatului de deces al mamei sale.

A precizat că s-au constatat date incorecte în actul de naștere al său, mama

XXXXX fiind indicată XXXXX, la fel și în certificatul de deces al ultimei este

indicat numele XXXXX.

A menționat că în legătură cu aceasta, Oficiul Stării Civile or. Rezina a refuzat

să-i elibereze actele solicitate.

Întemeindu-și cererea pe prevederile art. 281 alin.(2) lit. n) și art. 282 Cod de

procedură civilă, Cegodar Valentina a solicitat constatarea faptului admiterii erorilor

în înregistrarea actului de naștere nr.XXXXX, Primăria Chipeșca, raionul

Răspopeni–XXXXX – prenumele mamei din ”XXXXX” în ”XXXXX” și în actul de

1

deces nr.XXXXX, Primăria Chipeșca, raionul Răspopeni – XXXXX – prenumele din

”XXXXX” în ”XXXXX”, data nașterii din ”XXXXX” în ”XXXXX”.

Prin hotărârea din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, cererea

înaintată de Cegodar Valentina s-a respins ca neîntemeiată (f.d.35; 38-41).

La 09 iulie 2019 și la 08 octombrie 2019, Cegodar Valentina, reprezentată de

avocatul Bîrcă Ludmila a depus apel împotriva hotărârii 04 iulie 2019 a Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina, solicitând admiterea apelului și emiterea unei noi decizii de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Cegodar Valentina, reprezentată de avocatul Bîrcă Ludmila și s-a

menținut hotărârea din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

La adoptarea soluției sale instanța de apel a invocat că din probele administrate

în cauză, se atestă prenume diferit și date de naștere diferite, or: în extrasul din actul

de naștere nr. XXXXX întocmit de parohia Chipeșca, județul Orhei la data de 11 iulie

1915 pe numele XXXXX, se atestă că prenumele este Elena, avându-i ca părinți pe

XXXXX și XXXXX, anul nașterii XXXXX; în extrasul din actul de căsătorie nr.

XXXXX, pe numele lui XXXXX și XXXXX eliberat de Primăria Răspopeni, județul

Orhei, la fel prenumele este XXXXX și data nașterii XXXXX; în actul de naștere

întocmit pe numele petiționarei sub nr. XXXXX de Primăria Chipeșca, raionul

Răspopeni, mama acesteia este indicată XXXXX; în actul de deces nr. XXXXX

întocmit pe numele XXXXX de Primăria Chipeșca, județul Orhei, titularul acestuia

poartă prenumele de XXXXX, însă fără a fi indicat patronimicul și cu data nașterii

XXXXX- total diferită decât cea indicată în actul de naștere și în actul de căsătorie.

Prin urmare, rezultă că prenumele persoanei vizate este diferit și nu poate fi

aliniat ca fiind unul și același - XXXXX și XXXXX și că data nașterii, luna și anul

diferă, în actul de naștere și căsătorie figurează XXXXX, născută la XXXXX, în

actul de deces pe numele XXXXX și în actul de naștere al petiționarei este indicat

anul nașterii XXXXX, ceea ce presupune persoane diferite.

Instanța de apel a menționat că prima instanță corect a ajuns la concluzia

netemeiniciei cererii, întrucât, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă

că XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX, născută la XXXXX este una și aceeași

persoană.

Instanța de apel a relatat că nu reține ca probă extrasul din registrul de evidență

a gospodăriilor populației 1947-1949, prezentat de petiționară, or, conform acestuia,

anul nașterii XXXXX, este indicat 1918 și nu confirmă circumstanțele indicate de

petiționară în cererea depusă.

La 1 decembrie 2019, Cegodar Valentina, reprezentată de avocatul Bîrcă

Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi decizii de admitere a acțiunii înaintată de Cegodar Valentina.

Ca temei de drept a invocat prevederile art. 432, alin.(2) lit. a, b, c, d) din Codul

de procedură civilă care statuează că, se consideră că normele de drept material au

fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a

interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

2

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 31 octombrie 2019.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel a fost declarată la 1

decembrie 2019, respectiv în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 09

ianuarie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f. d.105), iar potrivit avizelor de recepție recursul a

fost recepționat de către IP ,,Agenția Servicii Publice” și Direcția Generală Stare

Civilă IP ,,Agenția Servicii Publice” la 13 ianuarie 2020 (f.d.106-107).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimații nu au

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

3

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Cegodar Valentina, reprezentată de avocatul Bîrcă

Ludmila.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cegodar Valentina, reprezentată de

avocatul Bîrcă Ludmila.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4