2ra-1117/20 — constatarea faptului nasterii

Dosarul nr. 2ra-1117/2020 prima instanță: Judecătoria Ungheni (jud. M. Stratan) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu) ÎNCHEIERE 23 septembrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, în cauza civilă, în procedură specială la cererea depusă de Nicanor Smerea, persoană interesată Agenția Servicii Publice privind constatarea faptului nașterii, împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și a fost menținută hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Ungheni, prin care cererea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 04 martie 2019 petiționarul Nicanor Smerea a depus cerere privind constatarea faptului înregistrării nașterii.

În motivarea cererii petiționarul a indicat că la 19 iunie 2018, s-a adresat cu o cerere către OSC Ungheni pentru eliberarea extrasului de pe actul de naștere a mamei Lidia Cebaniuc, născută la xxxxxx. A susținut că, ulterior a primit avizul privind solicitarea actului de naștere, prin care se indică faptul că în arhivele OSC și DPSC Registru, actul de naștere lipsește, și i-au sugerat să se adreseze cu o cerere în judecată privind constatarea faptului juridic, și anume, să fie constată nașterea mamei Lidia Cebaniuc. A indicat că, din datele pe care le deține, mama Lidia Cebaniuc a fost născută la xxxxxx, acest fapt se confirmă și prin certificatul de deces al ei, unde este indicată data, luna și anul nașterii.

De drept și-a întemeiat cerințele pe prevederile art. 279, 281 alin. (1), 281 alin.(2) lit. c) Cod de procedură civilă. A solicitat petiționarul constatarea faptului nașterii Lidiei Cebaniuc, născută la data de xxxxxx, cu indicarea la rubrica ,,mamă”- Cebaniuc Elena și la rubrica ,,tată” – Cebaniuc Vasilii. Prin hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Ungheni a fost admisă integral cererea depusă de Nicanor Smerea, a fost constatat faptul înregistrării actului de naștere pe numele Lidia Cebaniuc, născută la xxxxxx, cu indicarea la rubrica „mama” – Cebaniuc Elena și la rubrica „tata” – Cebaniuc Vasilii. La 11 iulie 2019 și la 24 septembrie 2019, ÎP „Agenția Servicii Publice” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii.

Prin decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de ÎP „Agenția Servicii Publice” și a fost menținută hotărârea primei instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, Nicanor Smerea s-a adresat cu cerere privind constatarea faptului nașterii Lidiei Cebaniuc, la data de xxxxxx, cu indicarea la rubrica ,,mamă”- Cebaniuc Elena și la rubrica ,,tată” – Cebaniuc Vasilii. Colegiul instanței de apel a reținut că în certificatul de naștere a petiționarului I-MP № 018665, la rubrica „părinți”, este înscris tata – Smerea Cristofor și mama Smerea Lidia (f.d. 7). La fel, Colegiul instanței de apel a observat că, din extrasul de pe actul de căsătorie (f.d.

8) reiese, că la data de 09 noiembrie 1961, Smerea Cristofor născut xxxxx, în satul Petrești, r-nul Ungheni și Cebaniuc Lidia, numele după soț Smerea născută la xxxxxx, au încheiat căsătoria în satul Petrești, r-nul Ungheni. Din certificatul de deces al Lidiei Smerea reiese că aceasta s-a născut la xxxxxxx și a decedat la data de xxxxxx în sat. Petrești, r-nul Ungheni (f.d. 9). Potrivit extrasului de pe actul de căsătorie (f.d. 11), se constată că, la data de 11 februarie 1934, Cebaniuc Vasilii născut xxxxxx, în sat. Medeleni, r-nul Ungheni și Chiriliuc Elena, numele după soț Smerea născută la xxxxxxx, în satul Todirești, r- nul Ungheni, au încheiat căsătoria la primăria Petrești, județul Bălți.

Din adeverința nr. 272 din 01 martie 2019 eliberată de primarul satului Petrești- r-nul Ungheni, rezultă într-adevăr Cebaniuc Vasilii, a.n. 1912, domiciliat în satul Medeleni, r-nul Ungheni, decedat la xxxxxx și Cebaniuc Elena Nicolae, a.n. 1912, domiciliată în satul Medeleni, r-nul Ungheni, decedată la xxxxxx, au avut în componența familiei fiica Cebaniuc Lidia Vasile născută la xxxxxx, decedată xxxxxx (f.d.15). În același timp, din cererea nr.605, depusă către OSC Ungheni, se atestă că, cererea petiționarului nu a fost admisă din motivul că în arhivele OSC Ungheni actul de naștere pe numele Lidiei Cebaniuc lipsește și că a fost verificată perioada anilor 1942-1946, iar registrul pe perioada anului 1944 este incomplet (f.d.

10). Astfel, Colegiul instanței de apel a constatat că din toate probele prezentate de petiționar denotă faptul că, Lidia Cebaniuc a fost născută la xxxxxx, în satul Medeleni, com. Petrești, mun. Ungheni, în familia formată din ,,mama”- Cebaniuc Elena și ,,tata” – Cebaniuc Vasilii. Totodată, instanța de apel a stabilit că petiționarul s-a adresat în instanța de judecată cu cerere prin care a solicitat constatarea faptului nașterii și nu constatarea faptul înregistrării actului de naștere pe numele Lidiei Cebaniuc, cum a hotărât prima instanță, însă acest fapt nu duce la casarea hotărârii contestate.

La 18 iunie 2020, prin intermediul oficiului poștal, ÎP „Agenția Servicii Publice” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu excluderea părții din dispozitivul hotărârii prin care instanța dispune cu indicarea la rubrica „mama”- Cebaniuc Elena și la rubrica „tata” – Cebaniuc Vasilii. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră neîntemeiate, în partea unde se 2 dispune cu indicarea la rubrica „mama”- Cebaniuc Elena și la rubrica „tata” – Cebaniuc Vasilii, deoarece existența actelor de stare civilă cu informația respectivă nu necesită a fi supusă examinării, or, intimatul a solicitat doar constatarea unui fapt juridic.

Prin notificarea din 08 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. La 17 iulie 2020, Nicanor Smerea a recepționat copia recursului declarat de ÎP „Agenția Servicii Publice”, însă nu s-a folosit de dreptul de a depune referință. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2020 a fost expediată părților la 12 mai 2020, dar la actele cauzei lipsesc date prin care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 18 iunie 2020 de către IP „Agenția Servicii Publice”, se consideră a fi depus în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. 3 Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4