2ra-961/20 — constatarea faptului inregistrării nasterii

Dosarul nr. 2ra-961/2020

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (jud. V.Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.M.Guzun, V.Clima, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică ,,Agenția

Servicii Publice”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de petiționarul

Vasilachi Oleg, persoana interesată Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice”

privind constatarea faptului înregistrării nașterii,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 05 iulie 2019 Vasilachi Oleg a înaintat instanței de judecată o cerere prin

care a solicitat constatarea faptului cu valoare juridică - constatarea faptului nașterii

(f.d. 6).

În motivarea cererii, petiționarul a indicat că solicită instanței de judecată de a

constata faptul nașterii sale ca fiind data de xxxxx, deoarece certificatul de naștere

prin care se confirmă faptul că acesta s-a născut la data respectivă, lipsește în arhivă,

fapt confirmat prin răspunsul primit pe cererea depusă la biroul organului de stare

civilă din Ungheni la data de 10.04.2019, la fel și prin Avizul privind imposibilitatea

reconstituirii actului de stare civilă în procedură administrativă eliberat de către SSC

Ungheni la data de 21.06.2019.

A menționat petiționarul că la moment, întocmind actele de redobândire a

cetățeniei românești, din cauza lipsei acestui act întâmpină dificultăți, iar pentru

reconstituirea lui nu are o altă posibilitate decât constatarea faptului nașterii sale prin

hotărârea instanței de judecată.

A declarat că s-a născut la xxxxx, ce se confirmă prin următoarele acte:

buletinul de identitate cu seria xxxxx, eliberat de of. 36 la data de 24.07.2007,

certificatul de naștere (tip sovietic) cu seria xxxxx, eliberat de către Primăria Cetireni

la data de 14.01.1970, diploma de studii superioare, cererea și avizul privind refuzul

reconstituirii actului de stare civilă eliberat de către OSC Ungheni la data de

21.06.2016.

1

A solicitat petiționarul constatarea faptului nașterii sale – Vasilachi Oleg, ca

fiind xxxxx în s. Untești, raionul Ungheni.

Ulterior, în cadrul examinării cauzei, Vasilachi Oleg a înaintat o cerere de

concretizare, solicitând constatarea faptului înregistrării nașterii (f.d. 32-33).

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni sediul central din 13 septembrie 2019,

cererea înaintată de Vasilachi Oleg a fost admisă, fiind constatat faptul înregistrării

nașterii petiționarului Vasilachi Oleg, la data de xxxxx, în satul xxxxx, tata –

Vasilachi Vasile, mama – Vasilachi Elena (f.d. 38).

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererae

de apel declarată de Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul central din 13 septembrie 2019.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conformt art. 12 alin. (1) al

Legii privind actele de stare civilă, nr. 100-XV din 26 aprilie 2001, înregistrarea

nașterii se dovedește prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza actelor de

stare civilă întocmite în modul prevăzut de prezenta lege, precum și cu actele de

stare civilă propriuzise, cu copiile sau extrasele de pe acestea.

În conformitate cu art. 20 alin. (2) al Legii privind actele de stare civilă, în lipsa

actelor prevăzute la alin. (1), înregistrarea nașterii copilului se face pe baza hotărîrii

instanței judecătorești privind stabilirea faptului nașterii copilului de către o femeie

concretă.

Instanța de apel a relatat că prima instanța corect a stabilit că cererea înaintată

de Vasilache Oleg este bazată pe suport legal, fiind corect dispusă admiterea

acesteia. Or, actele prezentate de petiționar confirmă faptul că dînsul sa născut

xxxxx, în satul xxxxx, iar conform datelor din pagina SIC „Acces-Web” se atestă că

părinții acestuia sunt: tata - Vasilachi Vasile, mama – Vasilachi Elena. Prin urmare,

acel fapt că în registrele de stare civilă lipsește informația despre înregistrarea

nașterii petiționarului Vasilachi Oleg, nu poate fi imputat ultimului.

Instanța de apel a apreciat ca nefondat argumentul apelului, că în circumstanțele

în care actul de stare civilă nu a fost înregistrat, este posibilă doar constatarea

faptului nașterii persoanei de către o femeie concretă și nicidecum constatarea

înregistrării actului de naștere pe numele lui Vasilachi Oleg, de la părinți Vasilachi

Vasile și Vasilachi Elena. Or, apelantul nu a ținut cont de Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 4 din 07.07.2008 „Privind practica judiciară cu privire la

constatarea faptelor care au valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără

urmă sau decedată”, și anume pct. 47, în care este indicat că, la examinarea cauzelor

despre constatarea înregistrării nașterii, adopției, căsătoriei, divorțului și decesului

(art. 281 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă) este necesar să se țină cont de faptul

că instanța judecătorească constată nu evenimentele care au avut loc, ci faptele

înregistrării lor în organele respective.

La 04 mai 2020, prin intermediul oficiului poștal Instituția Publică ,,Agenția

Servicii Publice” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

2

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 19 februarie 2020 și

a expediat decizia participanților la proces la 25 martie 2020 (f.d.77), prin poștă

electronică. Astfel, cererea de recurs declarată la 04 mai 2020 de către Instituția

Publică ,,Agenția Servicii Publice”este depusă în termenul prevăzut de art.434 din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 01 iunie

2020 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f. d.90), iar potrivit avizului de recepție recursul a

fost recepționat de către avocatul Lupu Vasile în interesul intimatului Vasilachi Oleg

la 05 iunie 2020 (f.d.91) și de Vasilachi Oleg la 12 iunie 2020 (f.d.92).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimații nu au

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

3

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică ,,Agenția

Servicii Publice”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4