Balmuș împotriva Republicii Moldova

Publicat la 19 septembrie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 4457/22 Roman BALMUȘ împotriva Republicii Moldova introdusă la 6 ianuarie 2022, comunicată la 1 septembrie 2022, CU PRIVIRE LA FURNIZORUL DE LIMITARE Cererea se referă la presupusele încălcări ale statului față de obligațiile pozitive care îi revin în temeiul articolelor 2 și 8 din Convenția în domeniul sănătății. Reclamantul suferă de o boală rară (hipertensiune arterială pulmonară idiopatică severă) și trebuie să limiteze eforturile fizice. El are un grad de incapacitate severă. El trebuie să urmeze, de asemenea, un tratament cu medicamente, precum și o oxigenoterapie permanentă.

În mai multe scrisori, Ministerul Sănătății a indicat în special că, în Republica Moldova, nu a avut un registru național al bolilor rare, nici un program național pentru hipertensiunea pulmonară, nici centre specializate sau specialiști supraspecializați în hipertensiunea pulmonară și că a existat o problemă acută în ceea ce privește îngrijirea oxigenului la domiciliu. Reclamantul a inițiat o acțiune împotriva Ministerului Sănătății pentru a se plânge, printre altele, de absența unui cadru de reglementare privind boala de care suferă și de neluarea îngrijirii medicale pe care trebuia să o primească.

În special, aceasta a arătat că, în momentul în care reclamantul inițiase procedura, sistemul public național de sănătate nu era în măsură să acționeze în legătură cu boala sa din cauza rarității acesteia, dar că nu a existat o rea credință din partea autorităților în elaborarea și adoptarea cadrului legal în acest domeniu, care a cunoscut, de asemenea, evoluții pozitive în timpul procedurii. Instanța de apel a menționat, de asemenea, că, în momentul în care reclamantul și-a formulat revendicările, nu s-a acordat asistență medicală pacienților cu hipertensiune pulmonară.

Această încetare a procedurii de recurs a fost confirmată de Curtea Supremă de Justiție la 7 iulie 2021. Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unui cadru legal, în special a registrului bolilor rare și a protocolului clinic național, care reglementează îngrijirea pacienților cu hipertensiune pulmonară, ceea ce ar fi cauzat disfuncții grave în sistemul de sănătate și i-ar fi pus viața în pericol. În cadrul acestui articol, se plânge, de asemenea, că nu a primit îngrijiri adecvate vitale, dintre care unele ar fi fost accesibile în mod legal populației generale, în special tratamentul cu oxigen permanent la domiciliu. În cele din urmă, afirmă că, din aceleași motive ca cele menționate la art. 2 din Convenție, precum și din cauza neluării în considerare a îngrijirii legate de boala sa, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție.

Întrebări cu privire la părți Protecția oferită de art. 2 din Convenție în prezenta cauză (Aftanache c. România, 999/19, §§ 48-50, 26 mai 2020) În la … 56080/13, § 164-69 și 185-89, 19 decembrie 2017)? Răspunderea statului pârât sub partea materială a articolului 2 din Convenție poate fi angajată în speță din cauza eventualelor acțiuni sau omisiuni ale furnizorilor de servicii medicale, în special din cauza unui refuz de acces la asistență medicală (ibidem, §§ 190-96)?

În special, dacă este vorba despre un ordin de acces la asistență medicală vitală ( Mehmet șentürk și Bekir șentürk c. Turcia, n 13423/09, § 97, CEDH 2013) și/sau o disfuncție sistemică sau structurală în sistemul de sănătate (Aydodu c. Turcia, n 40448/06, §§ 87-88, 30 august 2016) În cele din urmă, nerecuperarea (lipsa rambursării din partea statului) a costului asistenței medicale impuse de starea de sănătate a reclamantului ar putea fi analizată printr-o încălcare a părții materiale a articolului 2 din convenție (compararea cu Wiater c. Polonia (dec.), nr 42290/08, §§ 38-42, 15 mai 2012 și a cauzelor menționate în aceasta) A respectat statul pârât obligațiile pozitive care decurg din art. 8 din convenție, care constau în garantarea dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private, care necesită, de asemenea, protecția integrității sale fizice și psihice (Mehmet Ulusoy și alții c. Turcia, n 54969/09, §§ 82-85, 25 iunie 2019) • Neluarea (lipsa rambursării din partea statului) a costului asistenței medicale impuse de starea de sănătate a reclamantului ar putea fi considerată ca fiind o încălcare a acestor obligații (comparativ cu Pentaacova și cu alte întreprinderi din Moldova (dec.), nr. 14462/03, 4 ianuarie 2005, Abdyusheva și alții din Rusia, nr. 58502/11 și 2 altele, § 111-14, 26 noiembrie 2019)

Publié le 19 septembre 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 4457/22 Roman BALMUȘ contre la République de Moldova introduite le 6 janvier 2022 communiquée le 1 er septembre 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des manquements allégués de l’État aux obligations positives lui incombant en vertu des articles 2 et 8 de la Convention dans le domaine de la santé. Le requérant souffre d’une maladie rare (hypertension artérielle pulmonaire idiopathique sévère) et doit limiter les efforts physiques. Il se vit attribuer un degré d’incapacité sévère. Il doit également suivre un traitement médicamenteux ainsi qu’une oxygénothérapie permanente. Dans plusieurs lettres lui étant adressées, le ministère de la Santé indiqua notamment qu’en République de Moldova il n’existait pas de registre national des maladies rares, ni de programme national pour l’hypertension pulmonaire, ni de centres spécialisés ou de spécialistes surspécialisés dans l’hypertension pulmonaire, et qu’il y avait un problème aigu quant à la prise en charge de l’oxygénothérapie à domicile.

Le requérant engagea une action contre le ministère de la Santé pour se plaindre, entre autres, de l’absence d’un cadre réglementaire relatif à la maladie dont il souffre et de la non-prise en charge des soins qu’il devait recevoir. La cour d’appel de Chișinău rejeta l’action comme mal fondée. Elle releva notamment que, au moment où le requérant avait engagé la procédure, le système public national de santé n’était pas en mesure d’agir relativement à sa maladie en raison de la rareté de celle-ci, mais qu’il n’y avait pas eu de mauvaise foi de la part des autorités dans l’élaboration et l’adoption du cadre légal en la matière, lequel avait par ailleurs connu des évolutions positives pendant la procédure.

La cour d’appel nota également que, au moment où le requérant avait formulé ses prétentions, il n’existait pas de prise en charge des soins pour les patients souffrant d’hypertension pulmonaire. Cet arrêt de la cour d’appel fut confirmé par la Cour suprême de justice, le 7 juillet 2021. Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’un cadre légal, notamment du registre des maladies rares et du protocole clinique national, règlementant les soins destinés aux malades d’hypertension pulmonaire, ce qui aurait causé des disfonctionnements graves dans le système de santé et mis sa vie en danger. Sur le terrain de cet article, il se plaint également de ne pas avoir reçu des soins adéquats vitaux dont certains auraient été légalement accessibles à la population générale, notamment l’oxygénothérapie permanente à domicile.

Enfin, il allègue que, pour les mêmes raisons que celles évoquées sous l’angle de l’article 2 de la Convention ainsi que du fait de la non-prise en charge des soins liés à sa maladie, il y a eu violation de l’article 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La protection offerte par l’article 2 de la Convention entre-t-elle en jeu dans la présente affaire ( Aftanache c. Roumanie , n o 999/19, §§ 48-50, 26 mai 2020) ? Dans l’affirmative, l’État défendeur s’est-il acquitté des obligations positives découlant de cet article, lui imposant de mettre en œuvre un cadre règlementaire propre à assurer la protection de la vie du requérant ( Arskaya c. Ukraine , n o 45076/05, § 84, 85 et 90, 5 décembre 2013, et Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal [GC], n o 56080/13, §§ 164-69 et 185-89, 19 décembre 2017) ? La responsabilité de l’État défendeur sous le volet matériel de l’article 2 de la Convention peut-elle être engagée en l’espèce du fait des éventuelles actions ou omissions des prestataires de santé, notamment en raison d’un refus d’accès aux soins ( ibidem , §§ 190-96) ? En particulier, s’agit-il en l’espèce d’un refus d’accès aux soins vitaux ( Mehmet Șentürk et Bekir Șentürk c. Turquie , n o 13423/09, § 97, CEDH 2013) et/ou d’un dysfonctionnement systémique ou structurel dans le système de santé ( Aydoğdu c. Turquie , n o 40448/06, §§ 87-88, 30 août 2016) ? Enfin, la non-prise en charge (l’absence de remboursement de la part de l’État) du coût des soins requis par l’état de santé du requérant saurait-elle s’analyser en une violation du volet matériel de l’article 2 de la Convention (comparer avec Wiater c. Pologne (déc.),

n o 42290/08, §§ 38-42, 15 mai 2012, et les affaires qui y sont citées) ? 2. L’État défendeur a-t-il observé les obligations positives découlant de l’article 8 de la Convention, consistant à garantir le droit du requérant au respect de sa vie privée, lequel exige également la protection de son intégrité tant physique que psychique ( Mehmet Ulusoy et autres c. Turquie , n o 54969/09, §§ 82-85, 25 juin 2019) ? La non-prise en charge (l’absence de remboursement de la part de l’État) du coût des soins requis par l’état de santé du requérant saurait-elle s’analyser en un manquement à ces obligations ( comparer avec Pentiacova et autres c. Moldova (déc.), n o 14462/03, 4 janvier 2005, et Abdyusheva et autres c. Russie , n os 58502/11 et 2 autres, §§ 111-14, 26 novembre 2019) ?