2ra-135/20 — cu privire la partajarea averii fostilor soti

2ra-135/20 — cu privire la partajarea averii fostilor soti (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosar nr. 2ra-135/120

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud:. S. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud:. I. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz)

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Edgar Beșliu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Edgar Beșliu

împotriva Valentinei Pcela cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie a

foștilor soți și încasarea cheltuielilor de judecată,

și cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Pcela împotriva lui Edgar

Beșliu cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie a foștilor soți prin

vânzare la licitație, împărțirea în natură a bunurilor de uz casnic și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 august 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Valentina Pcela, a fost casată hotărârea din 28 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea

depusă de Edgar Beșliu, a fost respinsă, iar acțiunea depusă de Valentina Pcela, a fost

admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2017 Edgar Beșliu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Valentinei Pcela cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie a foștilor soți

și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 4).

În motivarea acțiunii reclamantul Edgar Beșliu a indicat că, căsătoria dintre el și

Valentina Pcela (Beșliu), a fost desfăcută la 29 mai 2014, fapt confirmat prin certificatul

de divorț.

Reclamantul a menționat că în timpul căsătoriei împreună cu fosta soție au

dobîndit în proprietate comună în devălmășie apartamentul nr. xxxx, nr. cadastral

xxxxx, situat în mun. xxxxx, str. xxxxx. Dreptul de proprietate asupra apartamentului a

fost obținut în baza actului de transmitere - primire nr. 03.07.2007 (0300/07/18651) și

contractului de investiții nr. 80BSMl/2 din 05 mai 2005 (0300/07/18651).

Reclamantul a notat că conform certificatului privind valoarea bunului imobil din

23 februarie 2017, valoarea estimată a bunului imobil menționat constituie 232974 de

1

lei. Respectiv, ½ cotă-parte din valoarea bunului imobil aflat în litigiu constituie 116487

de lei.

Reclamantul a solicitat atribuirea întregului bun imobil în proprietate sa, în

schimbul unei sulte în favoarea Valentinei Pcela în mărime de 116487 de lei, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

La 25 mai 2017 Valentina Pcela a depus cerere împotriva lui Beșliu Edgar cu

privire la partajarea proprietății comune în devălmășie a foștilor soți, împărțirea în

natură a bunurilor de uz casnic și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 34-37).

În motivarea acțiunii reclamanta Valentina Pcela a indicat că, căsătoria dintre ea

și Edgar Beșliu, a fost înregistrată la OSC Soroca, la 24 iunie 1989. În timpul căsătoriei

s-a născut fiica lor Anastasia, care la moment este majoră. La 27 mai 2014 căsătoria

dintre ei a fost desfăcută, iar ea a revenit în numele de familie „Pcela”.

Reclamanta a precizat că împreună cu pîrîtul a procurat apartamentul nr. xxxxx,

situat în mun. xxxxx, str. xxxxx și compus din patru odăi, cu suprafața totală de 83 m2,

în baza contractului încheiat cu serviciul național locuință.

Reclamanta a subliniat că conform datelor din Registrului bunurilor imobile,

apartamentul nominalizat este înregistrat cu drept de proprietate după ea și este estimat

aproximativ la suma de 100000 de lei.

Reclamanta a învederat că începând cu 01 septembrie 2010, împreună cu fiica sa

au fost nevoite să părăsească locuința și domiciliază în mun. Chișinău, iar de toate

bunurile comune se folosește exclusiv pîrîtul, care nu-i permite accesul în bunul imobil

comun, respectiv a fost în imposibilitate să-și ia lucrurile personale.

Reclamanta a relevat că împreună cu pîrîtul au agonisit și avere de uz casnic care

de asemenea urmează să fie supusă partajării și anume: un set de mobilă pentru antreu

în valoare de 2500 de lei, un televizor nou în valoare de 6000 de lei, două televizoare

vechi în valoare totală de 1000 de lei, un colț de bucătărie în valoare de 1000 de lei, un

frigider în valoare de 2000 de lei, un cuptor cu microunde în valoare de 1000 de lei, un

set de mobilă pentru bucătărie în valoare de 5000 de lei, un aragaz în valoare de 1000 de

lei, șase jaluzele în valoare de 1000 de lei, un set de mobilă moale în valoare de 600 de

lei, un DVD în valoare de 1000 de lei, un dulap incorporabil pentru haine în valoare de

5000 de lei, două covorașe mici în valoare de 200 de lei, un boiler în valoare de 2000 de

lei, o mașină de spălat rufe în valoare de 2000 de lei, un aspirator în valoare de 500 de

lei, un videomagnetofon în valoare de 500 de lei, perdele în valoare de 10000 de lei, trei

covoare în valoare de 3000 de lei, bra (2 buc) în valoare de 300 de lei, șase vaze în

valoare de 1200 de lei, șase piale în valoare de 300 de lei, trei seturi a câte șase pahare

în valoare de 600 de lei, două seturi de veselă pentru cafea în valoare de 600 de lei, trei

boluri din sticlă în valoare de 300 de lei, o oglindă în valoare de 300 de lei, o masă de

călcat în valoare de 200 de lei, un fier de călcat în valoare de 500 de lei, un dulap alb din

plastic în valoare de 250 de lei, un automobil de model „Peugeot Boxer”, n/î xxxxx

(xxxxx) în valoare de 60000 de lei. În total valoarea averii de uz casnic constituie

109850 de lei.

Reclamanta a relatat că în apartament au mai rămas și lucrurile personale ale ei și

copilului care urmează a fi restituite benevol proprietarilor.

Reclamanta a solicitat partajarea bunului imobil apartamentul nr. xxxxx, nr.

cadastral xxxxx, situat în mun. xxxxx, str. xxxxxx, prin transmiterea întregului bun

imobil în proprietatea sa, iar pîrîtului să i se compenseze partea sa din imobil cu sulta

bănească; partajarea averii de uz casnic prin atribuirea câte ½ cotă-parte ideală,

2

defalcând-le în natură a câte 54925 de lei fiecăruia, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

La 31 octombrie 2018 Valentina Pcela a depus cerere cu privire la modificarea

pretențiilor, prin care a solicitat partajarea bunului imobil în litigiu prin vânzarea

acestuia la licitație, cu distribuirea sumei obținute între ei a câte ½ fiecăruia, partajarea

averii de uz casnic prin atribuirea câte ½ cotă-parte ideală, defalcând-le în natură a câte

54925 de lei fiecăruia, precum și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 85-86, 114-

117).

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost

admisă acțiunea depusă de Edgar Beșliu, a fost dispusă partajarea apartamentului nr.

xxxxx, situat în mun. xxxxx, str. xxxxxx, nr. cadastral xxxxxx, atribuindu-se lui Edgar

Beșliu întreg bunul imobil, iar Valentinei Pcela, sulta în mărime de 116487 de lei și a

fost încasat de la Valentina Pcela în beneficiul lui Edgar Beșliu cheltuielile de judecată

în mărime de 3494,61 de lei. Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Valentina Pcela împotriva lui Edgar Beșliu cu privire la

partajarea proprietății comune în devălmășie a foștilor soți prin vânzare la licitație,

împărțirea în natură a bunurilor de uz casnic și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 22 august 2019 a Curții de Apel Bălți, corectată prin încheierea

din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul declarat de Valentina

Pcela, a fost casată integral hotărârea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, și a fost emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea depusă de Edgar Beșliu, a fost

respinsă, iar acțiunea depusă de Valentina Pcela, a fost admisă parțial. Astfel, a fost

dispus ca împărțirea bunului imobil, apartamentul nr. xxxxx, situat în mun. xxxxx, str.

xxxxxx, nr. cadastral xxxxx, să fie efectuată prin vânzarea acestuia la licitație cu

distribuirea prețului către Beșliu Edgar și Valentina Pcela a câte ½ parte din prețul de

vânzare fiecăruia, iar automobilul de model „Peugeot Boxer”, n/î xxxxx, caroserie

xxxxx cu costul de 60000 lei, a fost atribuit în proprietate lui Edgar Beșliu cu încasarea

din contul lui Edgar Beșliu în beneficiul Valentinei Pcela a ½ din costul lui, ce

constituie suma de 30000 de lei. Totodată, pretențiile Valentinei Pcela (Beșliu) privind

partajarea bunurilor de uz casnic în valoare totală de 49850 lei, au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

La 19 noiembrie 2019 Edgar Beșliu, a depus prin intermediul oficiului poștal,

recurs împotriva deciziei din din 22 august 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Edgar Beșliu a indicat că odată ce

intimata Valentina Pcela pe parcursul examinării cauzei în prima instanța și-a

concretizat pretențiile și anume a solicitat partajarea bunului imobil în litigiu prin

vânzare la licitație, ultima și-a pierdut interesul față de acest bun imobil.

Recurentul a relevat că din acțiunile Valentinei Pcela rezultă că aceasta este de

acord cu suma echivalentă a ½ cotă-parte din apartamentul nr. xxxxx, situat în mun.

xxxxx, str. xxxxx, respectiv pentru a nu fi lezat dreptul intimatei a solicitat efectuarea

un raport de evaluare pentru a fi stabilită valoarea de piață reală a imobilului în litigiu, și

i-a propus achitarea sultei conform raportului de evaluare nr. 2465.

Recurentul a relatat că obligațiile de achitare a serviciilor comunale ce decurg din

hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 17 septembrie 2018 sunt executate doar

de el, iar Valentina Plecla continuă să acumuleze datorii și nu manifestă nici un interes

față de apartamentul în litigiu.

3

Recurentul a invocat că concluzia instanței de apel precum că pornind de la

afirmațiile ambelor părți privind lipsa posibilității partajării în natură a imobilului și

faptul că el nu locuiește în acest apartament, este contrară circumstanțelor cauzei și

probelor anexate.

Recurentul a precizat că nu dispune de alt spațiu locativ, fapt confirmat prin

buletinul de identitate unde este indicat domiciliul mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare și

Sfânt 9/A, pe când Valentina Pcela indică că are un alt loc de trai - mun. Chișinău, str.

Gheorghiu 30/166.

Recurentul a subliniat că de către instanța de apel au fost denaturate declarațiile

reprezentantului cu referire la valoarea automobilului în litigiu, or ultimul nu a

recunoscut valoarea acestuia de 60000 de lei, iar Valentina Pcela contrar prevederilor

art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, nu a confirmat prețul dat prin care probe

pertinente, utile și concludente.

Recurentul a punctat că instanța de apel a examinat o cerință neclară și

nedeterminată, or în acțiune este indicat partajarea automobilului de model „Peugeot

Boxer”, n/î xxxxx (xxxxx). De altfel, prin adeverința eliberată de ÎS ,,Registru”, la 12

aprilie 2017, se confirmă că deține două automobile de același model, însă care se

diferențiază prin numărul caroseriei și numărul de înregistrare.

Recurentul a notat că instanța de apel a neglijat contractul de vânzare- cumpărare,

din care rezultă cert că automobilul de model „Peugeot Boxer”, a fost vândut la prețul

de 10000 de lei, precum și decizia din 13 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

în cauza Anna Avramova împotriva lui Piotr Avramov cu privire la partajul proprietății

comune în devălmășie.

La 04 decembrie 2019 în adresa intimatei Valentina Pcela a fost expediată copia

recursului declarat de Edgar Beșliu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d. 210). Însă, intimata Valentina Pcela nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 22 ianuarie 2020 a considerat recursul declarat de Edgar

Beșliu admisibil și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și

în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, la 15 mai 2017 Edgar Beșliu a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Pcela, solicitând partajarea

proprietății comune în devălmășie a foștilor soți și încasarea cheltuielilor de judecată,

iar la 25 mai 2017 Valentina Pcela a depus cerere împotriva lui Beșliu Edgar, care a fost

concretizată ulterior prin cererea din 31 octombrie 2018 și a solicitat partajarea bunului

imobil în litigiu prin vânzarea acestuia la licitație, cu distribuirea sumei obținute între ei

a câte ½ fiecăruia, partajarea averii de uz casnic prin atribuirea câte ½ cotă-parte ideală,

defalcând-le în natură a câte 54925 de lei fiecăruia, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei

acțiunii depuse de Edgar Beșliu. Astfel, a fost dispusă partajarea apartamentului nr.

xxxxx, situat în mun. xxxxx, str. xxxxx, nr. cadastral xxxxx, atribuindu-se lui Edgar

Beșliu întreg bunul imobil, iar Valentinei Pcela, sulta în mărime de 116487 de lei și a

fost încasat de la Valentina Pcela în beneficiul lui Edgar Beșliu cheltuielile de judecată

în mărime de 3494,61 de lei. Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată chemare în

judecată depusă de Valentina Pcela împotriva lui Edgar Beșliu cu privire la partajarea

proprietății comune în devălmășie a foștilor soți prin vânzare la licitație, împărțirea în

natură a bunurilor de uz casnic și încasarea cheltuielilor de judecată.

Judecând apelul declarat de Valentina Pcela, instanța de apel, prin decizia din

22 august 2019 a Curții de Apel Bălți, corectată prin încheierea din 26 septembrie 2019

a Curții de Apel Bălți, a admis apelul declarat de Valentina Pcela, a casat integral

hotărârea din 28 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și a emis o nouă

hotărâre prin care acțiunea depusă de Edgar Beșliu, a fost respinsă, iar acțiunea depusă

de Valentina Pcela, a fost admisă parțial. Astfel, a fost dispus ca împărțirea bunului

imobil, apartamentul nr. xxxxx, situat în mun. xxxxx, str. xxxxx, nr. cadastral xxxxx, să

fie efectuată prin vânzarea acestuia la licitație cu distribuirea prețului către Beșliu Edgar

și Valentina Pcela a câte ½ parte din prețul de vânzare fiecăruia, iar automobilul de

model „Peugeot Boxer”, n/î xxxx, caroserie xxxxx cu costul de 60000 lei, a fost atribuit

în proprietate lui Edgar Beșliu cu încasarea din contul lui Edgar Beșliu în beneficiul

Valentinei Pcela a ½ din costul lui, ce constituie suma de 30000 de lei. Totodată,

pretențiile Valentinei Pcela (Beșliu) privind partajarea bunurilor de uz casnic în valoare

totală de 49850 lei, au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la caz

și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de către

instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțelor cauzei și fără determinarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă

și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate de părți.

În susținerea acestei concluzii se vor reține prevederile art. 130 alin. (1) și (2) Cod

de procedură civilă, care stipulează că instanța judecătorească apreciază probele după

intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-

5

se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, potrivit art. 373 alin. (1-5) Cod de procedură civilă, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii

în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar

și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul

în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs reține că, contrar acestor prevederi legale, instanța de apel în

susținerea concluziei de admitere a acțiunii depuse de Valentina Pcela a reținut

prevederile art. 361, 373 Cod civil (în redacția până la 01 martie 2019) și art. art. 19, 20,

25, 26 Codul familiei și a menționat că vânzarea la licitație cu dispunerea partajării

sumelor din realizarea apartamentului va fi cea mai eficientă și echitabilă metodă de

partajare a apartamentului în litigiu.

Totodată, instanța de apel a menționat că vânzarea la licitație nu va lipsi nici una

din părți de posibilitatea de a participa la licitație și a procura acest bun imobil în

proprietate.

La caz, se menționează că, ajungând la o altfel de concluzie, instanța de apel nu a

ținut cont de argumentele părților în litigiu și nu a dat o apreciere adecvată raportului de

evaluare nr. 2465 din 20 noiembrie 2018.

Potrivit art. 19 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobîndite de către soți în timpul

căsătoriei sînt supuse regimului proprietății în devălmășie.

Conform art. 20 alin. (3) Codul familiei, sînt proprietate în devălmășie a soților

bunurile mobile și imobile, valorile mobiliare, depunerile și cotele de participație în

capitalul social din instituțiile financiare sau societățile comerciale, care au fost

construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum și

alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe

numele unuia dintre soți.

În conformitate cu art. 25 alin. (1) Codul familie, împărțirea proprietății în

devălmășie a soților poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît și după desfacerea ei, la

cererea oricăruia dintre soți.

Art. 344 alin. (1) Codul civil, prevede că proprietatea este comună în cazul în care

asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai mulți titulari.

Potrivit art. 346 alin. (1) Codul civil, fiecare coproprietar este proprietarul

exclusiv al unei cote-părți ideale din bunul comun. Cotele-părți sînt prezumate a fi egale

până la probă contrară. Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic, nu se va putea

face probă contrară decât prin înscrisuri.

În accepțiunea art. 345 alin. (1) Codul civil, proprietatea comună poate fi

caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părți) sau prin

nedelimitarea cotelor-părți (proprietate în devălmășie).

Conform art. 357 alin. (1) și (3) Cod civil, încetarea proprietății comune pe cote-

părți prin împărțire poate fi cerută oricând dacă legea, contractul sau hotărârea

judecătorească nu prevede altfel. Împărțirea poate fi făcută prin înțelegere a pârților sau

prin hotărâre judecătorească.

6

Într-adevăr, potrivit art. 361 alin. alin. (1) și (2) lit. a) și b) Codul civil, împărțirea

bunului proprietate comună pe cote-părți se face în natură, proporțional cotei-părți a

fiecărui coproprietar. Dacă bunul proprietate comună pe cote-părți este indivizibil ori nu

este partajabil în natură, împărțirea se face prin:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai

multor coproprietari, la cererea lor;

b) vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere,

la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia

dintre ei.

În interpretarea corectă a lit. a) alin. (1) art. 361 Cod civil, instanța de recurs

relevă că, dreptul de proprietate pe cote-părți poate înceta prin atribuire întregului bun

unui proprietar cu compensarea celuilalt cu o sultă bănească corespunzătoare cotei părți

pe care o deține, dar această prevedere stabilește și o condiție - ”la cerere”. Prin

sintagma ”la cerere” se înțelege cererea coproprietarului căruia urmează să-i fie atribuită

sulta bănească.

Totodată, legiuitorul a prevăzut și o altă posibilitate de împărțire a bunului

indivizibil sau a bunului care nu este comod partajabil prin vânzarea bunului. Însă, în

cazul în care coproprietarii nu pot stabili modul de vânzare a bunului imobil, acesta va fi

vândut la licitație. Iar, prețul obținut va fi distribuit între coproprietari ținîndu-se cont de

mărimea cotelor-părți.

În speță, se constată că instanța de apel a examinat superficial cauza și nu a

constatat cu certitudine dacă Valentina Pcela este sau nu dezacord cu sulta oferită de

intimatul Edgar Beșliu conform raportului de evaluare nr. 2465 din 20 noiembrie 2018

(f.d. 160), or după cum rezultă din apelul acesteia, motivul principal de contestare a

hotărârii primei instanțe se datorează faptului că ½ cotă-parte din imobilul supus

partajării nu corespunde cu valoarea stabilită prin raportul de evaluare nr. 2465 din

20 noiembrie 2018 (f.d. 142).

În atare circumstanțe, se constată că instanța de apel a dat dovadă de un

formalism excesiv, concluzionând în linii generale că vânzarea la licitație cu dispunerea

partajării sumelor din realizarea apartamentului va fi cea mai eficientă și echitabilă

metodă de partajare a apartamentului din litigiu.

Mai mult ca atât, prin prisma rolului diriguitor al instanței judecătorești în proces

consfințit în art. 9 Cod de procedură civilă, instanța de apel era obligată să asigure un

echilibru just a intereselor ambelor părți implicate în proces, și vă verifice opțiunea

Valentinei Pcela de acceptare sau refuz a sultei stabilite conform raportului de evaluare

nr. 2465 din 20 noiembrie 2018, or, în caz contrar prin dispunerea vânzării la licitație a

bunului imobil în litigiu va fi afectat dreptul de proprietate a părților litigante.

Astfel fiind, se constată a fi prematură concluzia instanței de apel că vânzarea la

licitație cu dispunerea partajării sumelor din realizarea apartamentului în litigiu va fi cea

mai eficientă și echitabilă metodă de partajare a averii, or din actele și lucrările

dosarului rezultă o altă opțiune de care au dorit să beneficieze părțile litigante.

De altfel, Colegiul reține că intimatului Edgar Beșliu a invocat că apartamentul în

litigiu este unica sa locuință, iar instanța de apel învederat că conform declarațiilor

reprezentantului intimatului, ultimul nu locuiește în acest imobil.

Sub aspectul dat, instanța de recurs atestă o discordanță dintre concluzia instanței

de apel și materialul probator anexat la dosar, fapt ce denotă că o asemenea soluție, nu

poate fi reținută de către instanța de recurs, aceasta fiind în imposibilitate de a verifica

7

legalitatea deciziei contestate, care a fost emisă fără cercetarea completă a probelor

anexate la dosar.

De altfel, este lipsită de suport factologic și concluzia instanței de apel că

vânzarea la licitație nu va lipsi nici una din părți de posibilitatea de a participa la licitație

și a procura acest bun imobil în proprietate, or prin vânzarea la licitație părțile litigante

nu vor beneficia de dreptul de preemțiune, cu atât mai mult că motivul principal în

exercitarea căii de atac - apelul de către Valentina Pcela a fost că instanța de fond nu a

ținut cont de faptul că ½ cotă-parte din imobilul supus partajării nu corespunde cu

valoarea stabilită prin raportul de evaluare nr. 2465 din 20 noiembrie 2018.

Pe cale de consecință, instanța de recurs învederează că dispunerea vânzării la

licitație a bunului imobil supus partajării poate fi dispusă doar dacă coproprietarului

căruia i-a fost oferită sulta a refuzat să accepte această opțiune.

Totodată, instanța de apel casând hotărârea primei instanțe și admițând ca

întemeiată pretenția Valentine Pcela cu privire la partajarea automobilul de model

„Peugeot Boxer”, n/î xxxxx, caroserie xxxxx cu costul de 60000 lei, prin atribuirea

acestuia în proprietate lui Edgar Beșliu și încasarea din contul lui Edgar Beșliu în

beneficiul Valentinei Pcela a ½ din costul lui, ce constituie suma de 30000 de lei, a omis

să-și motive în temeiul căror probe utile, pertinente și concludente a constat că valoarea

a ½ din automobilul de model „Peugeot Boxer”, n/î xxxxx, caroserie xxxxx constituie

30000 de lei, or asemenea probe în actele și lucrările dosarului lipsesc.

Aceste omisiuni ale instanței de apel conduce inevitabil la încălcarea garanțiilor

unui proces echitabil din moment ce argumentele și probele anexate la dosar nu au fost

analizate într-un mod efectiv.

În concluzie, partea trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte apărarea și să

fie audiată de o instanță de apel, care va fi competentă de a examina toate chestiunile de

fapt și de drept relevante litigiului. Astfel fiind, este indubitabil că soluția instanței de

apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la

care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele

importante în speță.

În respectivul context, se accentuează că prin neexpunerea de către instanță

asupra tuturor argumentelor și probelor invocate, se constată nerespectarea la caz a

standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă dreptul la o

hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expune asupra tuturor

obiecțiilor invocate de către subiecți.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat acțiunea

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se

va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speța Hiro Balani c. Spaniei,

hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 09 decembrie 1994).

Prin urmare, din perspectiva celor expuse, este de observat că decizia instanței de

apel nu se circumscrie exigenților art. 239 -241 CPC, în condițiile în care nu sunt

analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor

din dosar, inclusiv asupra existenței abaterilor de la legalitate.

De aceea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în

concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc

prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, iar nemotivarea

8

unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în

fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa

integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel,

deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul părților la

un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Edgar Beșliu.

Se casează integral decizia din 22 august 2019 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Edgar Beșliu împotriva Valentinei

Pcela cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie a foștilor soți și

încasarea cheltuielilor de judecată și cererea de chemare în judecată depusă de Valentina

Pcela împotriva lui Edgar Beșliu cu privire la partajarea proprietății comune în

devălmășie a foștilor soți prin vânzare la licitație, împărțirea în natură a bunurilor de uz

casnic și încasarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea

de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Nina Vascan

9