CASE OF GULIYEVA v. AZERBAIJAN

CAUZUL CU GULIYEVA v. AZERBAIJAN (Depunerea nr. 72608/13) JUDGMENT STRASBOURG 1 septembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Guliyeva v. Azerbaidjan, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Ivana Jelić, Mattias Guyomar, judecători și Martina Keller, Secretarul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 72608/13) împotriva Republicii Azerbaidjanului depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 10 septembrie 2013 de către un național azerigian, dna Khatira Najaf gizi Guliyeva (Xatir – „reclamantul”, născut în 1962 și care locuiește în Baku, reprezentat de dl K. Bagirov, avocat în Azerbaidjan; decizia de a anunța plângerile referitoare la articolele 5 și 6 din Convenție guvernului azerbaigian (“Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dl Ç. SgÄrov, și de a declara restul cererii inadmisibil; hotărârea președintelui Secțiunii de a-l lăsa pe domnul K. Bagirov să reprezinte reclamantul în acțiunea dinainte de Curte (art. 36 § 4 litera (a) în amendamentul Regulamentului Curții); observațiile părților; după deliberarea în privată la 7 iulie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: Prezentul caz se referă la arestarea și detenția reclamantului, pentru care instanța internă a emis un avertisment în cadrul procedurilor administrative privind acuzațiile de hooliganism minor și nerespectarea unei ordine legale a unui ofițer de poliție. Reclamantul a susținut că drepturile sale protejate în temeiul articolului 5 § 1 și al articolului 6 din Convenție au fost încălcate de către autoritățile interne. Potrivit reclamantului, la 5 februarie 2013, ea a mers la Procurorul de district Sabunchu pentru a depune o plângere, dar procurorul a refuzat să o primească în persoană și a fost invitată să-și pună plângerea în cutie. După insistența ei de a fi primită de procuror, aceasta a chemat poliția să o facă să părăsească clădirea Procurorului de district Sabunchu. După sosirea ofițerilor de poliție, ea a refuzat ordinele lor de a intra în mașină de poliție și de a merge la secția de poliție de district Sabunchu. În aceeași zi, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție și a fost dus la secția de poliție din districtul Sabunchu. Poliția a emis un raport privind infracțiunile administrative care a declarat că la ora 13:00. reclamantul a intrat în clădirea Procurorului districtului Sabunchu, a făcut un zgomot, a tulburat munca personalului și a jurat la ei, și nu a respectat o ordine legală a ofițerilor de poliție care au sosit acolo, în încălcarea articolelor 296 (minor hooliganism) și 310.1 (deficit de a respecta o ordine legală a unui ofițer de poliție) a Codului de infracțiuni administrative („CaO”). În aceeași zi, reclamantul a fost dus la Curtea de District Sabunchu. Potrivit transcriptionului audierii, la ora 17:30 a apărut la judecător, care a considerat-o vinovătă în temeiul articolelor 296 și 310.1 din CAO și i-a impus o sancțiune administrativă sub formă de „avertisment” (xṣbṣrdarlıq) ). Reclamantul a fost eliberat din sala de judecată. Reclamantul a apelat împotriva condamnării administrative, argumentând că nu a comis nici o infracțiune administrativă. Prin o decizie finală din 11 martie 2013, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea instanței de primă instanță, considerând justificată. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție că arestarea și detenția ei în custodie de poliție, care a durat timp de aproximativ șase ore, au fost ilegale, nejustificate și încălcarea dreptului la libertate. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale aplicabile în temeiul articolului 5 din Convenție au fost stabilite în Nasirov și alții c. Azerbaidjan (nr. 58717/10, § 47, 20 februarie 2020). 10. Curtea remarcă că problemele juridice prezentate de reclamant în temeiul articolului 5 din Convenție în acest caz sunt similare cu cele examinate în Nasirov și alții (ibid., §§ 28-31), iar aceleași legi sunt aplicabile pentru ea. 11. În special, ca în cazul menționat anterior, reclamantul a fost escortat la secția de poliție pentru compilarea unui raport de infracțiune administrativă. Cu toate acestea, nu s-a făcut nicio referire la nici un obstacol pentru elaborarea raportului la locul în care a fost descoperit infracțiunea. În mod similar, nu s-a întocmit niciun dosar de arest administrativ în ceea ce privește reclamantul, după ce a fost dusă la secția de poliție (a se vedea punctul 3 de mai sus). În sfârșit, nici autoritățile naționale, nici Guvernul nu au furnizat niciun motiv specific Curții care să justifice arestarea administrativă a reclamantului, nici nu au indicat în mod obiectiv că, fără o astfel de măsură, ar fi fost „impozibil” realizarea obiectivelor stabilite în legislația relevantă, cum ar fi, de exemplu, asigurarea examinării oportune și corecte a cazului ei (ibid., §§ 48-50). 12. Curtea a concluzionat în Nasirov și alții (ibid., §§ 51-52) că privarea libertății reclamantului a fost nejustificată, arbitrară și inutile, indiferent de durata sa, și nu are niciun motiv să se depărteze de concluzia pe care a ajuns-o în acest caz. 13. Rezulta că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, că hotărârile instanțelor interne nu aveau motive adecvate și că nu i-a fost acordat timp și facilități adecvate pentru a pregăti apărarea. 15. Având în vedere concluziile sale de mai sus în ceea ce privește art. 5 § 1 din Convenție, precum și observațiile părților și circumstanțele particulare ale prezentului caz, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe o hotărâre separată cu privire la admisibilitatea sau meritul plângerilor reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Centrul pentru Resurse Legale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDH 2014; Azer Ahmadov c. Azerbaidjan , nr. 3409/10, § 77-79, 22 iulie 2021; și Mehman Aliyev și alții c. Azerbaidjan [Comitet], nr. 46930/10 și alte 11 , §§ 52-54, 20 mai 2021 . APLICAREA ARTICOLULUI 41 DE CONVENȚIE 16. Prejudiciu material și 2,221 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Reclamantul a prezentat un contract cu reprezentantul ei, dl K. Bagirov, în sprijinul cererii sale și a solicitat ca compensația să fie plătită direct în contul bancar al reprezentantului ei. 17. Guvernul a susținut că aceste sume nu au fost justificate și excesive. 18. Curtea condamnă reclamantul 3,000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă. 19. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil să își acorde 500 EUR care acoperă costurile și cheltuielile în cadrul tuturor șefurilor, care urmează să fie plătite direct în contul bancar al reprezentantului ei. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerea referitoare la art. 5 § 1 din convenție admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție; consideră că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolului 6 din Convenție; deține litera (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3.000 EUR (3.000 EUR), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie plătit direct în contul bancar al reprezentantului ei; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 septembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Martina Keller Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF

GULIYEVA v. AZERBAIJAN

(Application no. 72608/13)

JUDGMENT

STRASBOURG

1 September 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Guliyeva v. Azerbaijan,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström,

President,

Ivana Jelić,

Mattias Guyomar,

judges,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

72608/13) against the Republic of Azerbaijan lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 10

September 2013 by an Azerbaijani national, Ms Khatira Najaf gizi Guliyeva (

Xatirə Nəcəf qızı Quliyeva

– “the applicant”), born in 1962 and living in Baku, who was represented by Mr K. Bagirov, a lawyer based in Azerbaijan;

the decision to give notice of the complaints concerning Articles 5 and 6 of the Convention to the Azerbaijani Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Ç. Əsgərov, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the decision of the President of the Section to give Mr K. Bagirov leave to represent the applicant in the proceedings before the Court (Rule 36 § 4 (a)

in fine

of the Rules of the Court);

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 7 July 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The present case concerns the arrest and detention of the applicant, in respect of whom the domestic courts issued a warning in administrative proceedings concerning charges of minor hooliganism and failure to comply with a lawful order of a police officer. The applicant alleged that her rights protected under Article 5 § 1 and Article 6 of the Convention had been breached by the domestic authorities.

2.

According to the applicant, on 5 February 2013 she went to the Sabunchu District Prosecutor’s Office to lodge a complaint, but the prosecutor refused to receive her in person and she was invited to put her complaint in the mailbox. Following her insistence on being received by the prosecutor, the latter called the police to make her leave the building of the Sabunchu District Prosecutor’s Office. After the arrival of the police officers, she refused their orders to get into the police car and go to the Sabunchu District Police Station.

3.

On the same day,

the applicant was arrested by the police officers and taken to the Sabunchu District Police Station. The police issued an administrative-offence report stating that at around 1 p.m. the applicant had entered the building of the Sabunchu District Prosecutor’s Office, had made a noise, disturbed the work of staff and sworn at them, and had failed to comply with a lawful order of the police officers who had arrived there, in breach of Articles 296 (minor hooliganism) and 310.1 (failure to comply with a lawful order of a police officer) of the Code of Administrative Offences (“the CAO”). However, no record of an administrative arrest was drawn up.

4.

On the same day, the applicant was taken to the Sabunchu District Court. According to the transcript of the court hearing, at 5.30 p.m. she appeared before a judge, who found her guilty under Articles 296 and 310.1 of the CAO and imposed an administrative sanction on her in the form of a “warning” (

xəbərdarlıq

). The applicant was released from the courtroom.

5.

The applicant appealed against her administrative conviction, arguing that she had not committed any administrative offence.

6.

By a final decision of 11 March 2013, the Baku Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the first-instance court’s judgment, finding it justified.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 OF THE CONVENTION

7.

The applicant complained under Article 5 § 1 of the Convention that her arrest and detention in police custody, which had lasted for about six hours, had been unlawful, unjustified and in breach of her right to liberty.

8.

The

Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

9.

The applicable general principles under Article 5 of the Convention have been stated in

Nasirov and Others v. Azerbaijan

(no.

58717/10, §§

46

‑

47, 20 February 2020).

10.

The Court notes that the legal issues raised by the applicant under Article 5 of the Convention in the present case are similar to those examined in

Nasirov and Others

(ibid., §§ 28-31) and the same laws are applicable to her.

11.

In particular, as in the above-mentioned case, the applicant was escorted to the police station for the compiling of an administrative-offence report. However, no reference has been made to any obstacles to drawing up the report at the place where the offence had been discovered. Similarly, no record of an administrative arrest was drawn up in respect of the applicant once she had been taken to the police station (see paragraph 3 above). Lastly, neither the domestic authorities nor the Government provided any specific reasons to the Court justifying the applicant’s administrative arrest, nor did they objectively indicate that without such a measure it would have been “impossible” to achieve the goals laid down in the relevant legislation, such as, for example, ensuring the expedient and correct examination of her case (ibid., §§ 48-50).

12.

The Court concluded in

Nasirov and Others

(ibid., §§ 51-52) that the applicant’s deprivation of liberty was unjustified, arbitrary and unnecessary irrespective of its duration, and it finds no reason to depart from the conclusion it reached in that case.

13.

It follows that there has been a violation of Article 5 § 1 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

14.

The applicant also complained under Article 6 of the Convention that the domestic courts’ decisions had lacked adequate reasoning and that she had not been afforded adequate time and facilities to prepare her defence.

15.

Having regard to its findings above in respect of Article 5 § 1 of the Convention, as well as to the parties’ submissions and the particular circumstances of the present case, the Court considers that there is no need to give a separate ruling on the admissibility or the merits of the applicant’s complaints under Article 6 of the Convention (see, among many other authorities,

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v.

Romania

[GC], no. 47848/08, § 156, ECHR 2014;

Azer Ahmadov v.

Azerbaijan

, no. 3409/10, §§ 77-79, 22

July 2021;

and

Mehman Aliyev and

Others v.

Azerbaijan

[Committee], no. 46930/10 and 11 others, §§

52-54, 20

May 2021).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

16.

The applicant claimed 1,000,000 euros (EUR) in respect of non

‑

pecuniary damage and EUR

2,221

in respect of costs and expenses incurred before the domestic courts and before the Court. The applicant submitted a contract with her representative, Mr

K. Bagirov, in support of her claim and asked that the compensation in that connection be paid directly into her representative’s bank account.

17.

The Government submitted that these amounts were unsubstantiated and excessive.

18.

The Court awards the applicant EUR 3,000 in respect of non

‑

pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable on that amount.

19.

Having regard to the documents in its possession, the Court considers it reasonable to award her EUR 500 covering costs and expenses under all heads, to be paid directly into the bank account of her representative.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaint concerning Article 5 § 1 of the Convention admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 5 § 1 of the Convention;

Holds

that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the complaints under Article 6 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 3,000 (three thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses, to be paid directly into her representative’s bank account;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 1 September 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Stéphanie Mourou-Vikström

Deputy Registrar

President