2ra-175/20 — constatarea nedemnitatii succesorale, declararea ca succesor nedemn

Dosarul nr. 2ra-175/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Budăi, I. Secrieru, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat Ludmila Gorbatiuc (Glavan),

în cauza civilă la cererea înaintată de Ludmila Gorbatiuc (Glavan) către Serghei

Gorbatiuc privind constatarea nedemnității succesorale, declararea ca succesor

nedemn a lui Nina Gorbatiuc pe Serghei Gorbatiuc, suspendarea procedurii

succesorale, deschisă de notarul Constanța Obadă,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ludmila Gorbatiuc (Glavan), fiind menținută

hotărârea din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 26 iunie 2017, Ludmila Gorbatiuc (Glavan) s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva lui Serghei Gorbatiuc, solicitând constatarea nedemnității

succesorale și declararea lui Serghei Gorbatiuc ca succesor nedemn al decedatei

Nina Gorbatiuc.

În motivarea acțiunii a indicat că, la XXXX, a decedat Nina Gorbatiuc, fapt

confirmat prin Certificatul de deces seria XX, nr. XXXX, eliberat la XXXX de către

OSC mun. Chișinău. Defuncta Nina Gorbatiuc a avut 2 copii: Serghei Gorbatiuc și

Ludmila Gorbatiuc (Glavan).

La 29 mai 2017, a fost deschisă succesiunea în cadrul biroului notarului

Constanța Obadă de către moștenitorul legal Ludmila Gorbatiuc (Glavan). Celălalt

moștenitor legal, Serghei Gorbatiuc, începând cu anul 2006 și până la moartea subită

a Ninei Gorbatiuc, a comis intenționat fapte amorale în privința mamei sale decedate,

ultima fiind victimă a acțiunilor de teroare, intimidare și înjosire sistematică din

partea fiului său Serghei Gorbatiuc.

Astfel, în toată această perioadă, mai mult de 10 ani, Nina Gorbatiuc s-a adresat

de nenumărate ori cu cerere către organele de resort în scopul întreprinderii cărorva

măsuri în privința fiului său care o teroriza în mod continuu, o supunea violenței

fizice și psihologice, și chiar o amenința cu moartea, deoarece dânsul dorea să intre

în proprietatea bunurilor mamei sale, care includ câteva imobile și afacerea cu

1

magazine.

Potrivit cererii de chemare în judecată, la moment, este pornită urmărirea penală

în baza art. 222 din Codul penal, pentru profanarea mormântului Ninei Gorbatiuc,

ca urmare a incendierii care a avut loc la 23-24 aprilie 2017, în cimitirul „Sfîntul

Lazăr”, amplasat în mun. Chișinău, str. Doina, 189, în care Serghei Gorbatiuc are

calitatea de bănuit.

Potrivit reclamantei, toate aceste acțiuni realizate de către Serghei Gorbatiuc, au

grăbit decesul mamei sale, care fiind în etate, suporta cu greu toate ilegalitățile și

înjosirile fiului său, săvârșite cu scopul acaparării averii ei, în ciuda faptului că

ultima l-a asigurat cu un șir de bunuri din cont propriu.

Respectiv, aceste acțiuni cumulativ constituie în mod cert fapte amorale

împotriva ultimei voințe a mamei sale, în sensul art. 1434 din Codul civil.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ludmila Gorbatiuc (Glavan), fiind menținută hotărârea din 29

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, în sensul prevederilor

art.1434 și 1435 din Codul civil, decăderea din dreptul la succesiune constituie o

sancțiune care constă în impedimentul realizării vocației succesorale a anumitor

persoane, care au săvârșit infracțiuni intenționate împotriva celui ce a lăsat

moștenirea sau o faptă imorală împotriva ultimei voințe a celui ce a lăsat moștenirea,

voință exprimată în testament. Sancțiunea nedemnității poate fi aplicată în cazul

moștenitorilor legali, inclusiv al moștenitorilor rezervatari și al moștenitorilor

testamentari. Prin urmare, pot fi excluși de la moștenire pentru motive de

nedemnitate moștenitorii care sunt condamnați prin sentință definitivă pentru

săvârșirea intenționată a unei infracțiuni împotriva celui care a lăsat moștenirea

pentru de a veni la moștenire. Fapta imorală împotriva ultimei voințe exprimate în

testament trebuie constatată prin hotărâre judecătorească definitivă. În speță, nicio

probă nu confirmă că pârâtul ar fi comis o faptă imorală împotriva ultimei voințe

exprimate în testament.

La 13 noiembrie 2019, Ludmila Gorbatiuc (Glavan) a contestat cu recurs decizia

din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 31

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 29 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

La 10 ianuarie 2020, Serghei Gorbatiuc a depus referință la cererea de recurs,

solicitând să fie declarat recursul ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

2

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ludmila

Gorbatiuc (Glavan) este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 31 octombrie 2019 și expediată participanților la proces la 09 decembrie 2019 (f.d.

204), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către părți. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 13 noiembrie 2019, adică înainte de expedierea deciziei motivate

participanților la proces, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă,

acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

3

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Ludmila Gorbatiuc (Glavan).

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ludmila Gorbatiuc (Glavan).

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4