2ra-398/20 — cu privire la declararea succesorului nedemn

2ra-398/20 — cu privire la declararea succesorului nedemn (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-398/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul central (jud. V. Cupcea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, V. Buhnaci, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

4 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Cebotari, Ivan Cebotari și Pantelei Cebotari, reprezentați de avocatul Lilia Pacișina

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Cebotari, Ivan

Cebotari și Pantelei Cebotari, reprezentați de avocatul Lilia Pacișina împotriva lui

Tudor Cebotari cu privire la declararea succesorului nedemn

împotriva deciziei din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Andrei Cebotari, Ivan Cebotari și Pantelei

Cebotari, reprezentați de avocatul Lilia Pacișina și menținută hotărârea din

8 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei sediul central, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 20 decembrie 2016, Andrei Cebotari, Ivan Cebotari și Pantelei Cebotari,

reprezentați de avocatul Lilia Pacișina au depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Tudor Cebotari, intervenient accesoriu Vasilii Cebotari cu privire la

declararea succesorului nedemn.

În motivarea acțiunii au invocat că Antonina Cibotari, născută la XXXXX, a

decedat la XXXXX și a fost înmormântată în sat. XXXXX r-nul XXXXX, iar

succesiunea după decesul acesteia a fost deschisă în mun. XXXXX, la ultimul loc

de domiciliere, conform art. 1443 Cod civil.

Au comunicat că o parte din patrimoniul succesoral, inclusiv depunerile

bănești ce se păstrează pe conturile bancare în instituțiile bancare din Republica

Moldova, a fost testată fratelui Andrei Cebotari, în temeiul testamentului nr. 2335

semnat la 25 aprilie 2013 de Antonina Cibotari.

Pentru partea netestată din patrimoniul succesoral, care include automobilul

de model Hyndai Getz, cu n/î XXXXX și apartamentul nr. X din str. XXXXX

1

com. XXXX mun. XXXXX, urmau să fie aplicate prevederile art. 1453, 1499,

1500 Cod civil.

Au remarcat că Andrei Cebotari, Ivan Cebotari, Pantelei Cebotari, pârâtul

Tudor Cebotari și intervenientul accesoriu Vasilii Cebotari, frații drepți ai

decedatei, au acceptat accesiunea prin depunerea declarațiilor corespunzătoare la

notarul Diana Zgardan.

Având în vedere prevederile art. 9 Cod civil, au evidențiat că acțiunile unuia

dintre persoanele care au acceptat succesiunea dau dovadă de rea-credință și pot

servi temei pentru a declara persoana dată ca succesor nedemn.

Astfel, executarea ultimei voințe a decedatei, exprimată prin testamentul din

25 aprilie 2013 a devenit imposibilă din cauza că la 14 decembrie 2015, cu o

săptămână înainte de decesul Antoninei Cibotari, care a fost XXXXX, de pe contul

bancar, deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA, au fost extrași 9 000 de euro.

Pe faptul dat, în baza plângerii lui Andrei Cebotari, organul de urmărire

penală al Inspectoratului de Poliție Orhei a pornit urmărirea penală conform

semnelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

Au învederat că, din discuțiile personale care au avut loc între Teodora

Dolghier și Tudor Cebotari și convorbirea telefonică între Andrei Cebotari și Tudor

Cebotari, s-a constatat că banii au fost extrași de către ultimul în absenta Antoninei

Cebotari.

Ca rezultat al acțiunilor ilegale a lui Tudor Cebotari, contrare ultimei voințe

a decedatei, succesorul testamentar Andrei Cebotari a fost privat de posibilitatea de

a primi o parte din patrimoniul succesoral și anume, depunerile bănești în sumă de

9 000 de euro, conform testamentului din 25 aprilie 2013.

Totodată, automobilul de model Hyndai Getz, anul producerii 2004,

n/î XXXXX, proprietatea decedatei Antonina Cibotari, transmis în folosința lui

Andrei Cebotari prin procura din 6 noiembrie 2015, nr. 8564, la 14 decembrie

2015, a fost luat de către Tudor Cebotari, care după decesul proprietarei a refuzat

să-l întoarcă și ulterior, l-a accidentat.

Așadar, au subliniat că în urma acțiunilor lui Tudor Cebotari au fost

micșorate cotele-părți ale altor succesori în patrimoniul succesoral.

Au mai invocat că pârâtul, fiind în ospeție la Antonina Cibotari, din spusele

acesteia, a sustras antecontractul din 14 ianuarie 2014, aflând astfel despre

investirea de către ultima a surselor bănești în construcția unui apartament cu

suprafața totală de 35,5 m2 în mun. XXXXX com. XXXXX str. XXXXX.

După decesul Antoninei Cibotari către administrația Companiei „Boiar-

House” SRL (prin decizia din 18 februarie 2015 denumirea a fost modificată în

„Rafael House”), s-a adresat o persoană, care s-a prezentat ca fiind rudă cu

Antonina Cibotari, întrebând dacă este posibil de a înregistra apartamentul după

dânsul, dacă va fi obținut acordul celorlalți succesori.

Ulterior, Tudor Cebotari, prin înșelăciune, sub pretextul că este vorba de

acordul fraților la domicilierea lui în casa părintească, i-a convins să semneze

refuzul de la succesiune.

2

Însă, aflând despre intențiile reale a lui Tudor Cebotari, la 20 mai 2016, Ivan

Cebotari și Pantelei Cebotari au acceptat succesiunea, oprind astfel intențiile de

rea-credință a lui Tudor Cebotari de a majora cota-partea a lui în patrimoniul

succesoral din contul celorlalți frați.

Au menționat că în perioada aflării Antoninei Cibotari, înainte de deces, în

casa părintească în sat. XXXXX r-nul XXXXX, unde permanent domiciliază

Tudor Cebotari, ultimul o numea pe sora sa cu cuvinte necenzurate și insistent

cerea de la aceasta bani, amenințând-o că, în caz contrar, va muri în condiții

neplăcute, iar după decesul Antoninei Cibotari din geanta, pe care ultima o ținea

permanent sub pernă, au dispărut bijuterii din aur și suma considerabilă de bani.

Acțiunile lui Tudor Cebotari, îndreptate spre majorarea cotei sale

succesorale, atitudinea față de Antonina Cebotari în timpul vieți, mai ales înainte

de deces, prezintă, cel puțin, o faptă amorală împotriva ultimei voințe a Antoninei

Cibotari și bunurilor moravuri, acceptate într-o societate civilizată și într-un stat de

drept.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 9, 1434,1435, 1438,

1440, 1453, 1499, 1500 Cod civil, art. 6, 7, 33, 38, 166, 167 CPC.

Au solicitat admiterea acțiunii, declararea lui Tudor Cebotari, fratele

Antoninei Cibotari, decedată la XXXXX, ca succesor nedemn.

Prin hotărârea din 8 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei sediul central, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Andrei Cebotari, Ivan Cebotari și Pantelei Cebotari, reprezentați

de avocatul Lilia Pacișina și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că pot fi excluși de la moștenire,

ca nedemni, moștenitorii care prin sentință definitivă sunt condamnați pentru

săvârșirea intenționată a unei infracțiuni împotriva celui ce a lăsat moștenirea în

scopul de a veni la succesiune, iar fapta amorală împotriva ultimei voințe,

exprimate în testament, trebuie constatată prin hotărâre judecătorească definitivă.

Respectiv, persoanele care au săvârșit infracțiuni premeditate împotriva celui

ce a lăsat moștenirea sau a succesorilor acestuia din alte motive (de exemplu,

răzbunare, gelozie etc.) sau infracțiuni din imprudență, nu pot fi recunoscute

nedemne.

Prin urmare, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că de către

apelanți nu au fost prezentate careva probe incontestabile prin care instanța ar

putea deduce temeinicia pretenției invocate, întrucât aceștia se limitează doar la

argumente neprobate.

La 13 ianuarie 2020, Andrei Cebotari, Ivan Cebotari și Pantelei Cebotari,

reprezentați de avocatul Lilia Pacișina au declarat recurs împotriva deciziei din

1 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale și neîntemeiate pe motiv că

instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat arbitrar probele prezentate, nu

3

au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea, iar

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului - dreptului la un proces echitabil și dreptului la proprietate.

Au considerat că instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că afirmațiile

lor sunt pur declarative, nefiind prezentate careva probe incontestabile, prin care

instanța ar putea deduce temeinicia pretenției, invocate de către ei.

Astfel, în cadrul dezbaterilor judiciare au fost prezentate probe cu martori,

care au confirmat, din cuvintele decedatei, faptul comiterii de către Tudor Cebotari

împotriva Antoninei Cibotari a acțiunilor de violență fizică și psihică, însoțite de

numirea cu cuvinte necenzurate, de amenințări cu răfuială fizică în cazul refuzului

de a transmite lui sumele de bani considerabile.

Au remarcat că circumstanța care constituie temei pentru decădere din

dreptul la succesiune, în conformitate cu prevederile art. 1435, 1438, 1440 Cod

civil și art. 6, 7 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din

3 octombrie 2005 cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a

legislației la examinarea cauzelor despre succesiune, trebuie constatată de instanța

de judecată.

Au evidențiat că prima instanță și instanța de apel nu au dat apreciere

probelor, adică elementelor de fapt constatate din explicațiile părților și depozițiile

martorilor și în mod arbitrar, au concluzionat că declarațiile martorilor precum că

intimatul ar fi avut un comportament amoral față de Antonina Cibotari, nu

constituie probe pertinente la caz, aceste circumstanțe nefiind constatate de instanța

de judecată printr-o hotărâre definitivă. Cu toate că anume în cadrul judecării

litigiului dat au putut și urmau a fi constatate faptele indicate.

La 30 ianuarie 2020, în adresa intimaților Tudor Cebotari și Vasilii Cebotari

a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Andrei Cebotari, Ivan Cebotari și

Pantelei Cebotari, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 230),

fiind recepționată de către intimați la data de 5 februarie 2020, ceea ce se atestă

prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 231, 232).

La 18 februarie 2020, Tudor Cebotari a depus referință la recursul declarat

de Andrei Cebotari, Ivan Cebotari și Pantelei Cebotari, solicitând declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul Vasilii Cebotari să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 11 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 218), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurenți la materialele dosarului lipsesc.

4

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 13 ianuarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Andrei Cebotari, Ivan Cebotari

și Pantelei Cebotari, reprezentați de avocatul Lilia Pacișina, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Cebotari, Ivan

Cebotari și Pantelei Cebotari, reprezentați de avocatul Lilia Pacișina, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Andrei Cebotari, Ivan Cebotari și Pantelei Cebotari, reprezentați de avocatul

Lilia Pacișina urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Cebotari, Ivan Cebotari

și Pantelei Cebotari, reprezentați de avocatul Lilia Pacișina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6